mariuscomper.uk English
Bufetul de la Șosea: foișorul cu stâlpi de lemn și arcade trilobate la etaj, deasupra intrării cu trepte
Bufetul de la Șosea (1889–1892): foișor pe opt stâlpi de lemn, arcade trilobate, ceramică policromă. Bufetul de la Șosea · Neoclassicism Enthusiast, CC BY-SA 4.0 · Wikimedia Commons

Ion Mincu, 1852–1912

Casa Lahovari, unul dintre începuturile stilului neoromânesc

În 1886, pe o stradă liniștită a Bucureștiului, Ion Mincu, arhitect în vârstă de puțin peste 30 de ani, la doi ani după ce-și luase diploma la Paris, a terminat Casa Lahovari: o casă cu foișor și elemente inspirate din arhitectura vernaculară și medievală românească. Casa Lahovari a devenit una dintre primele clădiri-manifest ale direcției care avea să fie numită neoromânească. Pariul lui Mincu: Bucureștiul putea vorbi românește în piatră și cărămidă, cu forme împrumutate din biserici și case vechi.

Citește o fațadă

Marius Comper · 19 septembrie 2026

  • 1852–1912

    de la Focșani la București

  • 1886

    anul Casei Lahovari

  • 5

    elemente de recunoscut

  • 6

    opriri pe hartă

Viața, pe scurt

De la Focșani la Paris și înapoi: 59 de ani, între inginerie, arhitectură și școală.

  1. 1852

    Focșani

    Se naște pe 20 decembrie la Focșani, fiul lui Pavel și al Mariei.

  2. 1863–1871

    Școala la Focșani

    Învață opt ani la Liceul Unirea din Focșani, apoi pleacă la București.

  3. 1871–1877

    Inginerul

    Termină Școala de Poduri și Șosele (1871–1875) și ajunge inginer-șef al județului Putna (1873–1877). Lucrează la șoseaua Ploiești–Predeal.

  4. 1877–1884

    Parisul

    Studii începute în 1877: un an la École Spéciale d'Architecture, cu Émile Trélat, apoi la École des Beaux-Arts, cu Julien Guadet. În 1883 ia premiul Asociației Centrale a Arhitecților Francezi; în 1884, diploma de arhitect.

  5. 1884–1886

    Casa Lahovari

    Întors acasă, ridică pentru generalul Iacob Lahovary casa din Strada Ion Movilă 5: una dintre primele clădiri-manifest ale stilului național.

  6. 1889–1892

    Bufetul de la Șosea

    Ridică la Șosea clădirea proiectată inițial drept pavilion românesc („cârciumă românească”) pentru expoziția de la Paris din 1889: foișorul pe opt stâlpi, cu arcade trilobate și ceramică.

  7. 1890

    Școala Centrală

    Școala Centrală de Fete din Strada Icoanei 3–5, terminată în 1890, duce stilul la scara clădirilor publice: medalioane și brâuri din ceramică policromă pe fațadă.

  8. 1892–1912

    Profesorul

    Membru fondator al Școlii de Arhitectură a Societății Arhitecților Români; predă arhitectura între 1892 și 1912. Printre elevi: Toma T. Socolescu. Între 1903 și 1912 conduce Societatea Arhitecților Români.

  9. 1895–1899

    Deputatul

    Deputat de Putna în Parlamentul României, 1895–1899.

  10. 1904–1910

    Stavropoleos

    Proiectează restaurarea bisericii Stavropoleos și noua incintă cu muzeu; lucrările începute în 1904 au continuat după moartea lui.

  11. 1912

    Sfârșitul

    Moare la București pe 6 decembrie, cu două săptămâni înainte să împlinească 60 de ani, și e îngropat la Bellu. Universitatea de Arhitectură îi poartă numele din 1952; Academia Română l-a ales membru post-mortem în 2012.

Bustul de bronz al lui Ion Mincu din Focșani, pe soclu de piatră, fotografiat din față
Ion Mincu (1852–1912), în bustul din Focșani, orașul natal. Bustul din Focșani · Joergsam, CC BY-SA 3.0 · Wikimedia Commons

Stilul, decodat

Mincu n-a inventat din nimic: a luat forme brâncovenești și țărănești și le-a adaptat casei de oraș. Cinci elemente frecvente în arhitectura neoromânească, de recunoscut în fotografiile de pe pagină.

  1. pridvorul cu stâlpi

    Foișorul

    Pridvorul deschis de la etaj. La Bufet, opt stâlpi de lemn poartă arcade trilobate și un antablament cu ceramică policromă.

    Bufetul de la Șosea, 1889–1892

  2. arcul trilobat

    Arcadele trilobate

    Arcul cu trei lobi, din arhitectura brâncovenească a lui Constantin Brâncoveanu (1688–1714). Îl întâlnești la foișoare și ferestre, ca în fotografiile de pe pagină.

    Casa Lahovari, 1884–1886

  3. ramele de piatră

    Ancadramentele

    Ramele sculptate din jurul ușilor și ferestrelor, cu împletituri și vrejuri. În fotografia Școlii Centrale, fiecare fereastră e încadrată decorativ (observație vizuală).

    Școala Centrală, 1890

  4. medalioanele smălțuite

    Discurile ceramice

    Medalioane de ceramică policromă zidite în fațadă. Pe Școala Centrală, un brâu median din faianță policromă și medalioane între ferestre; în fotografie: alb, albastru și ocru (observație vizuală).

    Școala Centrală, 1890

  5. stâlpii subțiri

    Colonetele

    Stâlpișori de piatră între ferestre sau în pridvoare. În curtea Stavropoleos se văd colonete de piatră sub arcade (observație vizuală din fotografia creditată).

    Stavropoleos, 1904–1910

Prim-plan cu discuri de ceramică smălțuită, albastră și ocru, și brâuri sculptate pe zidăria albă
Discuri de ceramică policromă pe fațada Școlii Centrale: alb, albastru și ocru pe zidăria albă. Detaliu ceramic, Școala Centrală · Neoclassicism Enthusiast, CC BY-SA 4.0 · Wikimedia Commons

Citește o fațadă

O fațadă neoromânească tipică, desenată schematic pentru această pagină. Apasă cele cinci puncte numerotate pentru a afla numele fiecărui element.

Desen schematic al unei fațade neoromânești, cu cinci puncte de atins 12345
Desen schematic al unei fațade neoromânești, cu cinci puncte de atins

N-ai găsit încă niciun element

Răspuns: Foișorul

Foișorul. Pridvorul cu stâlpi de la etaj. La Bufet are opt stâlpi de lemn; aici, în desen, patru coloane de zidărie susțin arcadele.

Răspuns: Arcadele trilobate

Arcadele trilobate. Arcuri cu trei lobi, din familia celor brâncovenești. Le vezi la foișor și la ferestre.

Răspuns: Ancadramentele

Ancadramentele. Ramele sculptate ale ferestrelor, cu împletituri. În desen, fiecare fereastră e înrămată decorativ.

Răspuns: Discurile ceramice

Discurile ceramice. Medalioanele smălțuite înșirate sub cornișă: în desen, alb, albastru, ocru.

Răspuns: Colonetele

Colonetele. Stâlpișorii subțiri care despart ferestrele pereche. În fotografia curții Stavropoleos se văd colonete de piatră sub arcade (observație vizuală).

Plimbarea: șase opriri

De la Casa Lahovari la ultima restaurare: un traseu prin București, în ordinea aproximativă a intervențiilor. Harta e schematică, nu la scară.

Harta schematică a celor șase opriri, unite de un traseu București 11. Casa Lahovari22. Casa Vernescu33. Școala Centrală44. Bufetul de la Șosea55. Palatul de Justiție66. Stavropoleos
Harta schematică a celor șase opriri, unite de un traseu

N-ai văzut încă nicio oprire

  1. 1

    Casa Lahovari

    1884–1886 · Strada Ion Movilă 5, în curtea Spitalului Cantacuzino

    Una dintre primele clădiri-manifest: o casă de oraș cu foișor, ridicată pentru generalul Iacob Lahovary. Astăzi se află în curtea Spitalului Cantacuzino.

  2. 2

    Casa Vernescu

    1887–1889 · Calea Victoriei 133

    În 1887–1889, după Casa Lahovari, Mincu a transformat pentru politicianul Gheorghe Vernescu o casă existentă în limbaj eclectic francez.

  3. 3

    Școala Centrală

    1890 · Strada Icoanei 3–5

    Clădirea publică. O școală de fete terminată în 1890, cu medalioane și brâuri din ceramică policromă: stilul iese în spațiul public. După istoricul Radu Moțoc, specialiștii o consideră capodopera lui Mincu.

  4. 4

    Bufetul de la Șosea

    1889–1892 · Șoseaua Kiseleff 4

    Clădirea proiectată inițial drept pavilion românesc pentru expoziția de la Paris din 1889 și realizată la Șosea: opt stâlpi de lemn, arcade trilobate, ceramică policromă. Azi restaurantul Casa Doina.

  5. 5

    Palatul de Justiție

    1890–1895 · Splaiul Independenței 5 (interiorul)

    La palatul proiectat de Albert Ballu, Mincu a condus lucrările și a conceput decorația unor interioare, între 1890 și 1895.

  6. 6

    Stavropoleos

    1904–1910 · Strada Stavropoleos

    Întoarcerea la izvor. Mincu a proiectat restaurarea bisericii vechi și noua incintă cu muzeu, fără s-o dărâme sau s-o mute: lucrările începute în 1904 au continuat după moartea lui.

Casa Lahovari văzută din curte: parter alb și foișor cu arcade la etaj, sub un acoperiș larg de țiglă
Casa Lahovari azi, în curtea Spitalului Cantacuzino: de aici începe plimbarea. Casa Lahovari azi · Neoclassicism Enthusiast, CC BY-SA 4.0 · Wikimedia Commons

Orașul înainte și după

Eclectismul de factură franceză era influent în arhitectura bucureșteană a epocii: frontoane, bosaje, mansarde. Mincu a arătat că se poate și altfel.

  1. Înainte: imitarea Parisului

    Multe case ale elitei bucureștene urmau modele franceze, desenate adesea de arhitecți francezi. Mincu însuși a lucrat în acest limbaj: în 1887–1889, după Casa Lahovari, a transformat Casa Vernescu, o casă frumoasă în limbaj eclectic francez.

  2. Teza lui Odobescu, c. 1870

    Cu aproximativ un deceniu și jumătate înainte de Casa Lahovari, Alexandru Odobescu cerea artiștilor să studieze monumentele vechi și să le prefacă în artă nouă. Mincu s-a numărat printre arhitecții care au pus această idee în practică.

  3. După: limba națională

    Expoziția Generală din Parcul Carol (1906) a fost un moment important în definirea și răspândirea direcției neoromânești. După Uniunea Arhitecților, prin efortul lui Mincu și al discipolilor săi, arhitectura de expresie națională a fost preluată în construcția instituțiilor statului.

Parafrază după Alexandru Odobescu, c. 1870

Să studieze monumentele românești rămase din trecut și să facă din elementele lor artistice izvorul unei arte noi: acesta este, pe scurt, îndemnul lui Odobescu către artiști.

Aceeași casă, atunci și azi

Casa Lahovari azi, văzută de aproape: foișorul alb cu stâlpi sculptați și friza cu ghirlande, sub streașină

Azi

Fotografie veche a Casei Lahovari, văzută de aproape: foișorul cu stâlpi sub streașina lată, deasupra gardului viu

Atunci

Casa Lahovari în epocă: ridicată între 1884 și 1886, cu un an înainte ca Mincu să înceapă transformarea Casei Vernescu (1887–1889). Casa Lahovari azi: aceeași casă, în curtea Spitalului Cantacuzino. Casa Lahovari în epocă, partea de sus · necunoscut, Public domain · Wikimedia Commons · Casa Lahovari azi, partea de sus · Neoclassicism Enthusiast, CC BY-SA 4.0 · Wikimedia Commons
Casa Vernescu de pe Calea Victoriei: fațadă eclectică franțuzească, cu pilaștri și frontoane
Casa Vernescu (1887–1889): o transformare în limbaj eclectic francez, după Casa Lahovari. Casa Vernescu, Calea Victoriei · Vlad1918, CC BY-SA 3.0 · Wikimedia Commons
Curtea cu lapidariu a Stavropoleosului: arcade pe colonete de piatră în jurul bisericii vechi
Curtea Stavropoleos: Mincu a proiectat restaurarea și noua incintă cu muzeu; lucrările au continuat și după moartea lui. Curtea Stavropoleos · Miehs at Romanian Wikipedia, Public domain · Wikimedia Commons

Joc: șase întrebări

Ai citit pagina? Atunci știi deja răspunsurile. Alege o variantă la fiecare întrebare.

  1. 1

    Ce sunt medalioanele colorate de pe fațada Școlii Centrale?

    Răspuns

    Discuri de ceramică smălțuită: medalioane și brâuri din faianță policromă pe clădirea terminată în 1890.

  2. 2

    Care dintre aceste trei clădiri a terminat-o Mincu prima?

    Răspuns

    Casa Lahovari, 1886: dintre cele trei, cea mai timpurie; cu 3 ani înainte de Casa Vernescu și cu 6 ani înainte de Bufet.

  3. 3

    Cum se numește pridvorul cu stâlpi de la Bufet?

    Răspuns

    Foișor: cel de la Bufet are 8 stâlpi de lemn care poartă arcade trilobate și ceramică.

  4. 4

    Unde și-a luat Mincu diploma de arhitect?

    Răspuns

    Paris, 1884: după studii începute în 1877 și după ce primise, în 1883, premiul arhitecților francezi.

  5. 5

    Bufetul de la Șosea a fost gândit inițial ca…

    Răspuns

    Pavilionul României la Paris, 1889: clădirea a fost proiectată în 1889 drept pavilion românesc pentru expoziția de la Paris și realizată la Șosea, terminată în 1892.

  6. 6

    În ce interval a predat Mincu arhitectura?

    Răspuns

    1892–1912, până în anul morții. În 1903–1912 a condus Societatea Arhitecților, iar în 1895–1899 a fost deputat.

Surse și metodă

Reperele biografice și datele clădirilor sunt verificate în registrul de evidență (research/ledger.md), după Universitatea de Arhitectură „Ion Mincu”, Academia Română, Mănăstirea Stavropoleos, Muzeul Municipiului București și studii de specialitate. Acolo unde sursele se contrazic (Bufetul, Școala Centrală, Stavropoleos), registrul arată variantele și rezoluția aleasă.

Desenul fațadei și harta plimbării sunt schematice, făcute pentru această pagină: nu sunt relevee și nu sunt la scară. Pasajele marcate „observație vizuală” descriu fotografiile creditate.

Viața

Stilul

Clădirile

Imagini