Cât de mare e un iugăr? Atât cât ară doi boi într-o zi

Jugul e bucata de lemn care stă pe grumazul boilor înjugați la car sau la plug. Cuvântul vine din latinescul iugum și a ajuns în română pe linie dreaptă, fără ocolișuri.

Dicționarul academic merge mai departe: într-un sens vechi, regional, jugul însuși e „suprafața de pământ care se poate ara într-o zi cu o pereche de boi”. Unealta, echipa și ziua de muncă au încăput, pe rând, în același cuvânt.

De aici pornește toată socoteala: un iugăr e, la origine, cât ară doi boi într-o zi.

Romanii au scris definiția negru pe alb. Varro spune că iugum se numește suprafața pe care o ară o pereche de boi într-o zi. Plinius cel Bătrân adaugă amănuntul tehnic: un actus — 120 de picioare — e cât ară boii dintr-o răsuflare, fără oprire; două lungimi de actus fac un iugerum.

Socoteala romană dă 28.800 de picioare pătrate, adică circa 2.520 de metri pătrați: un dreptunghi lung de două ori cât e de lat, de 240 pe 120 de picioare. Un sfert de hectar muncit într-o zi.

Iugărul ardelenesc e de peste două ori mai mare decât cel roman. Măsoară 1.600 de stânjeni pătrați, iar stânjenul pătrat cadastral are 3,5966 metri pătrați. Înmulțirea dă 5.754,64 de metri pătrați — 5.755, rotunjit. DEX rotunjește altfel, la 5.775; socoteala cadastrală rămâne 5.755.

Iar 1.600 e un număr frumos: 40 ori 40. Iugărul cadastral e un pătrat cu latura de 40 de stânjeni, adică de 76 de metri. Hotarul satului, împărțit în pătrate de 76 de metri — asta măsurau cărțile funciare.

Nu toate iugărele erau la fel. Holdul mic unguresc avea 1.200 de stânjeni pătrați — 4.316 metri pătrați, exact trei sferturi din iugărul cadastral. Pe alocuri, socotelile locale variau între 1.100 și 1.300 de stânjeni pătrați; cadastrul imperial a bătut în cuie 1.600.

La sud de Carpați, măsura se numea pogon: circa jumătate de hectar, 5.012 metri pătrați — cu 743 de metri pătrați mai mic decât iugărul ardelenesc. Alt cuvânt, altă socoteală.

Sistemul metric a devenit lege în România la 15 septembrie 1864, sub Cuza. În Ungaria — deci și în Ardeal — trecerea la metric s-a hotărât în 1874, obligatoriu din 1876. Pământul ardelenesc s-a împărțit în 1921 tot socotit în iugăre.

Legea din 30 iulie 1921 pentru Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș a lucrat pe baza cărților funciare moștenite de la Imperiu — iar cărțile funciare țineau socoteala în iugăre. Împroprietăririle s-au scris în aceeași unitate în care erau măsurate moșiile.

Dicționarele îl dau și azi: DEX îl numește „veche unitate de măsură”, iar dicționarul literar citează proză în care oamenii își vând „cele patru jugăre de pământ”. Două mii de ani de la plugul roman la licitația din sat — măsurați cu același jug.