Frecvența și înlocuirea cuvintelor
Pagel, Atkinson și Meade au comparat 200 de sensuri de bază în 87 de limbi indo-europene. Au estimat pe un arbore lingvistic cât de des este înlocuită o formă cu una neînrudită și au comparat ratele cu frecvența sensurilor în corpusuri de engleză, spaniolă, rusă și greacă. Sensurile folosite frecvent tindeau să se înlocuiască mai lent; frecvența nu explică toate diferențele.
Pentru fiecare sens, tabelul studiului oferă o rată medie estimată, cu incertitudine, la 10.000 de ani de evoluție lingvistică. Timpul de înjumătățire este intervalul la care modelul atribuie o probabilitate de 50% înlocuirii cu o formă neînrudită. El depinde de model și de datarea arborelui, nu măsoară cât va trăi un cuvânt anume.
De exemplu, «cine», «doi» și «cinci» apar fiecare într-o singură clasă de cuvinte înrudite în datele studiului. Autorii estimează pentru această categorie aproximativ 76.530 de ani, prin extrapolarea modelului; nu au observat cuvintele timp de 76.530 de ani. Pentru «murdar», rata publicată corespunde la aproximativ 750 de ani. Formele se pot schimba fonetic chiar și atunci când rămân înrudite.
Un alt studiu: verbele neregulate din engleză
Lieberman și colegii au urmărit 177 de verbe neregulate din engleza veche: 145 mai erau neregulate în engleza medie și 98 în engleza modernă din studiul publicat în 2007. În datele lor, grupele de verbe mai frecvente s-au regularizat mai lent. Pentru aceste grupe, timpul de înjumătățire a crescut aproximativ cu rădăcina pătrată a frecvenței. Această relație privește regularizarea verbelor engleze, nu este o formulă universală pentru înlocuirea cuvintelor în toate limbile.
În modelul studiului, un grup folosit de 100 de ori mai des are un timp de înjumătățire de aproximativ zece ori mai mare. Comparația se referă la grupe, nu prezice data regularizării unui anumit verb.
Compară frecvențele
De câte ori este un grup mai frecvent decât altul?