Marius Comper EN

1913–1963 · București

Maria Tănase: de la Cărăbuș la New York și interdicția din 1940

Maria Tănase fotografiată de Willy Pragher la București, în martie 1942, în costum popular
Maria Tănase la București, în martie 1942, fotografie de Willy Pragher. Willy Pragher, București, martie 1942, domeniu public. Wikimedia Commons

Într-o carieră începută în 1934, a cântat la New York, a fost interzisă în 1940, a revenit la radio în 1941 și la disc în 1954.

De Marius Comper · 19 septembrie 2026 · 8 minute de lectură

Citește povestea

  • 1913–1963viața
  • 29ani între debutul scenic și moarte
  • 11ani fără noi discuri
  • 12cântece, ani atribuiți

Firul discurilor

  1. 1934–1940Shellacde la Lifa la Columbia
  2. 1943–1954Pauză discograficăultima: 1943; următoarea: 1954
  3. 1954–1958Electrecorddiscuri noi, cu Ciuleandra

Cele 12 opriri

  1. 1Fata din Cărămidari1913
  2. 2Cărăbuș: Mary Atanasiu1934
  3. 3Primele plăci populare1937
  4. 4Debutul la radio1938
  5. 5New York: Casa Românească1939
  6. 6Interdicția1940–1941
  7. 7Războiul și scena1941–1947
  8. 8Catedra de cânt popular1950–1953
  9. 9După 11 ani fără noi discuri, iar în studio1954
  10. 10Anii Ciuleandrei1956–1958
  11. 11Ultimul turneu1963
  12. 12Marele premiu, festivalul, topulDupă ea

Povestea, în 12 opriri

De la mahalaua Cărămidarilor la Bellu: fiecare oprire trimite la cântecele anilor ei.

1

Fata din Cărămidari

1913

Se naște la 25 septembrie 1913, al treilea copil al florarului Ion Coandă Tănase, oltean din Gorj, și al Anei Munteanu din Cârța Sibiului. Biografiile adaugă că lucrătoarele din pepiniera tatălui îi cântă copilăriei primele doine.

Surse: data și familia, din biografii și documentarul AGERPRES; doinele copilăriei, din Wikipedia engleză.

2

Cărăbuș: Mary Atanasiu

1934

În mai 1934 se angajează la Teatrul Cărăbuș; la 2 iunie debutează în revista Cărăbuș-Express sub pseudonimul ales de Constantin Tănase. În aceeași perioadă imprimă la Lifa prima placă, romanța Mansarda, atribuită de discografia citată anului 1934.

Surse: biografiile și documentarul AGERPRES; anul 1934 al plăcii, din discografia citată.

Cântecele opririi

Arată cântecele

3

Primele plăci populare

1937

În 1937 înregistrează la Columbia primele cântece populare, sub supravegherea lui Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, potrivit biografiilor.

Sursă: biografiile citate (supravegherea Brăiloiu-Brauner, taraful Vraciu).

Portret de studio al Mariei Tănase din 1937, păr scurt ondulat, zâmbet reținut
În 1937, anul primelor plăci populare la Columbia. Portret din 1937, autor necunoscut, domeniu public. Wikimedia Commons

Cântecele opririi

Arată cântecele

4

Debutul la radio

1938

La 20 februarie 1938, după biografii, debutează la Radio România, în direct, la Ora satului: 8 cântece cu taraful Ion Matache din Argeș. Anul diferă între relatări (1937 sau 1938); programările aproape săptămânale vin tot din biografii. La 17 august, la Vălenii de Munte, Nicolae Iorga o numește Pasărea măiastră; în septembrie lansează cu mare succes la Alhambra, după documentarul AGERPRES.

Surse: biografiile (data, programul, taraful); documentarul AGERPRES (Alhambra). Anul 1937 apare în alte relatări.

Maria Tănase cântând la microfon în apartamentul ei, martie 1942, fotografie de Willy Pragher
Acasă, la microfon, în martie 1942. Willy Pragher, martie 1942, CC BY 4.0, Landesarchiv Baden-Württemberg. Wikimedia Commons

Cântecele opririi

Arată cântecele

5

New York: Casa Românească

1939

La 16 aprilie 1939 pleacă la Expoziția Universală de la New York, deschisă la 30 aprilie; pavilionul românesc a fost inaugurat la 5 mai, după biografii. Cântă la Casa Românească cu orchestra Grigoraș Dinicu și naistul Fănică Luca; o relatare din Independența Română spune că a cântat și în fața președintelui Franklin D. Roosevelt. Îi cunoaște pe Enescu și Brâncuși. Se întoarce în iulie.

Surse: arhiva municipală a New Yorkului (deschiderea la 30 aprilie 1939); biografiile (pavilionul, orchestra, întâlnirile); Independența Română (Roosevelt).

Cântecele opririi

Arată cântecele

6

Interdicția

1940–1941

În toamna lui 1940, în timpul Statului Național-Legionar, Ministerul Propagandei a ordonat, potrivit relatărilor citate, distrugerea discurilor ei din fonoteca Radioului și a matrițelor Columbia, sub pretextul denaturării folclorului; relatări ulterioare leagă prigoana de cercul ei de prieteni evrei și democrați. A fost oprită temporar de la apariții publice. Ultimul concert: 20 octombrie, la Focșani. Ziarul Timpul îi anunță revenirea la radio la 16 februarie 1941.

Surse: relatări ulterioare citate în biografii; ordinul de epocă nu a fost consultat direct.

7

Războiul și scena

1941–1947

În martie 1941 întreprinde un turneu în Turcia, cu revista Melody Revue la Istanbul; apoi cântă răniților alături de Enescu, George Vraca și Constantin Tănase. Urmează opereta Mascota (1944), Cadavrul viu (1945), Sfinxul de la Hollywood (1946) și filmul România (1947).

Surse: biografiile și documentarul AGERPRES (turneul din Turcia, revista Melody).

Maria Tănase pozând lângă icoanele din apartamentul ei bucureștean, martie 1942
Cu icoanele din apartamentul bucureștean, martie 1942. Willy Pragher, martie 1942, CC BY 4.0, Landesarchiv Baden-Württemberg. Wikimedia Commons

8

Catedra de cânt popular

1950–1953

În decembrie 1950 se căsătorește cu juristul Clery Sachelarie, după biografii. Din 1952 predă la Școala de muzică nr. 1 din București, la catedra nouă de cânt popular. În vara lui 1953 lansează Dragi mi-s cântecele mele la Festivalul Mondial al Tineretului.

Surse: biografiile citate (căsătoria, catedra, festivalul din 1953).

9

După 11 ani fără noi discuri, iar în studio

1954

Pauză discografică (ultima apariție datată 1943; următoarea, 1954) se încheie: imprimă la Radio și la Electrecord. Biografiile citate îi consemnează Ordinul Muncii (9 iunie 1954), Premiul de Stat (1955) și titlul de Artist Emerit (1 octombrie 1957).

Surse: discografia citată (pauza 1943–1954); biografiile (distincțiile, cu date exacte neverificate din decrete).

Cântecele opririi

Arată cântecele

10

Anii Ciuleandrei

1956–1958

Discurile atribuite anului 1956: Ciuleandra, Butelcuța mea și Doina din Dolj, cu versurile ei. În 1958 imprimă în franceză discul EPC 138, tradus de cumnata Nicole Sachelarie, și joacă în Ciulinii Bărăganului.

Surse: discografia citată (anii atribuiți, EPC 138); biografiile și AGERPRES (filmul).

Cântecele opririi

Arată cântecele

11

Ultimul turneu

1963

La Târgu Jiu primește postul de folclorist al Tarafului Gorjului, în 1962, după biografii. Editura Muzicală îi publică în 1963 broșura Cântecele mele, cu 20 de cântece. La 1 mai 1963 susține ultimul concert, la Hunedoara, și întrerupe turneul, bolnavă. Moare la 22 iunie 1963, la Fundeni, la 49 de ani, și odihnește la Bellu, după documentarul AGERPRES; biografiile indică drept cauză cancerul la plămâni.

Surse: biografiile (Taraful, broșura din 1963, cauza decesului); documentarul AGERPRES (Hunedoara, Fundeni, Bellu).

12

Marele premiu, festivalul, topul

După ea

Discul editat cu Le Chant du Monde ia în 1965 Marele premiu al discului al Academiei Charles Cros, după biografii și documentarul AGERPRES. Din 1969, Craiova îi poartă numele în festival-concurs; ediția a 28-a s-a ținut în septembrie 2025. În 2006 intră, prin vot național, între cei mai mari 100 de români, după biografii.

Surse: biografiile și AGERPRES (premiul, topul din 2006); presa (ediția a 28-a).

Exploratorul de cântece

12 piese cu anul atribuit de discografia citată, casa de discuri și numărul de catalog. Filtrează după epocă; fiecare piesă trimite la oprirea ei. Anul poate fi de imprimare, de matriță sau de apariție.

Disc de ebonită cu eticheta Mariei Tănase, fotografie de colecție
Placă de ebonită la 78 de turații, formatul anilor ei de început. Fotografie de disc de ebonită, Mario20212 (2021), domeniu public. Wikimedia Commons

  1. Mansarda ↑

    1934 · Lifa Record

    Romanță de Nello Manzatti; discografia citată o dă ca primă imprimare, din 1934.

  2. Cine iubește și lasă ↑

    1937 · Columbia DR 198

    Culeasă de Harry Brauner în 1929; dintre primele două imprimări Columbia, cu taraful Costică Vraciu din Gorj.

  3. M-am jurat de mii de ori ↑

    1937 · Columbia DR 198

    Sârbă de pe prima placă Columbia (DR 198); inclusă și în programul debutului radiofonic.

  4. Mi-am pus busuioc în păr ↑

    1938 · Columbia DR 251

    Muzică de Ion Vasilescu; lansată cu mare succes în revista Constelația Alhambrei, în septembrie 1938, după documentarul AGERPRES.

  5. Habar n-ai tu ↑

    1938 · Columbia DR 252

    Slow pe muzica lui Ion Vasilescu, lansat odată cu Mi-am pus busuioc în păr, în aceeași revistă.

  6. Mărioară de la Gorj ↑

    1938 · Columbia DR 266

    Sârbă cu taraful Ilie Rădulescu din Pitești.

  7. Bun îi vinul ghiurghiuliu ↑

    1938 · Columbia DR 267

    Cântec de pahar din seria Columbia DR.

  8. Leliță cârciumăreasă ↑

    1939 · Columbia DR 276

    Cu taraful Mitică Mâță.

  9. Dodă, dodă ↑

    1954 · Electrecord EPB 5055

    Prima placă după pauză discografică de 11 ani (1943–1954), cu orchestra Ionel Banu.

  10. Ciuleandra ↑

    1956 · Electrecord EPA 2190

    Joc cu orchestra Nicușor Predescu.

  11. Butelcuța mea ↑

    1956 · Electrecord EPA 2286

    Cu Orchestra de Muzică Populară Radio, dirijor Victor Predescu.

  12. Doina din Dolj ↑

    1956 · Electrecord EPA 2036

    Versuri de Maria Tănase; la pian, Theodor Cosma.

Din ce a fost făcută vocea

Nicio metaforă fără sursă. Iată ce spun documentele și criticii despre felul în care cânta.

  1. Un repertoriu cât țara

    De la doină la romanță, tangou, chanson și operetă; cântece din toate regiunile și din toate categoriile: doine, cântece de leagăn, de joc, de dragoste, de petrecere, lăutărești, satirice, bocete. Până la începutul anilor 1940, repertoriul i l-a alcătuit Harry Brauner din melodii culese pe teren, după biografii.

  2. Supravegheată de etnologi

    Primele plăci populare, din 1937, s-au tras sub supravegherea lui Constantin Brăiloiu și Harry Brauner, după biografii.

  3. Debutul la microfon

    Debutul radiofonic e dat de biografii la 20 februarie 1938: program «pe viu», 8 piese cu un taraf de 5 oameni; alte relatări indică 1937, iar programările aproape săptămânale vin tot din biografii.

  4. Verdictul criticilor

    O biobibliografie a Ministerului Culturii de la Chișinău o prețuiește drept «interpretă ideală a cântecului popular românesc», «adevărată revelație»; Wikipedia în limba engleză o numește diva națională, admirată pentru originalitate, voce, frumusețe și farmec.

Cele 8 cântece ale debutului radiofonic

Programul «pe viu» de la Ora satului, cu taraful Ion Matache din Argeș (2 viori, contrabas, țambal și cobză), după biografiile citate.

  1. M-am jurat de mii de ori
  2. Șapte săptămâni din post
  3. Ce-i mai dulce ca alvița
  4. Cine iubește și lasă
  5. Geaba mă mai duc acasă
  6. Mărie și Mărioară
  7. Țigăneasca
  8. Când o fi la moartea mea

Moștenirea: Piaf a României?

Comparația o urmează de o viață; merită cântărită cu fapte, nu cu entuziasm.

  1. De ce se spune

    Wikipedia în limba engleză îi atribuie în România importanța pe care Édith Piaf o are în Franța sau Amália Rodrigues în Portugalia; o recenzie a albumului Maria T al lui Alexander Bălănescu o descrie drept «Romania's Edith Piaf». Amândouă au murit în 1963: Maria la 22 iunie, cu trei luni înainte de 50 de ani, Piaf în octombrie, cu două luni înainte de 48.

  2. Ce rămâne

    Marele premiu al discului al Academiei Charles Cros (1965, postum), după biografii și documentarul AGERPRES; festivalul-concurs de la Craiova (din 1969; ediția a 28-a în septembrie 2025), locul între cei mai mari 100 de români (vot național, 2006, după biografii), timbre în Moldova (2003) și România (2013), mormântul de la Bellu.

Mormântul Mariei Tănase de la Cimitirul Bellu, fotografiat la centenarul din 2013
Mormântul de la Bellu, la 100 de ani de la naștere. Mormântul de la Bellu la centenarul din 2013, b365.ro, CC BY-SA 3.0. Wikimedia Commons

Joc: adevărat sau fals?

6 afirmații despre viața ei. Răspunde, apoi deschide explicația.

  1. 1

    Maria Tănase s-a născut în 1913, în mahalaua Cărămidarilor din București.

    Răspunsul

    Adevărat. S-a născut la 25 septembrie 1913, al treilea copil al familiei; tatăl era oltean din Gorj, mama din Cârța Sibiului.

  2. 2

    A debutat la radio în 1934, odată cu angajarea la Cărăbuș.

    Răspunsul

    Fals. În 1934 a debutat pe scenă, ca Mary Atanasiu; debutul radiofonic, la Ora satului, e dat de biografii la 20 februarie 1938 (unele relatări indică 1937).

  3. 3

    În 1939 a cântat la Casa Românească din cadrul Expoziției Universale de la New York.

    Răspunsul

    Adevărat. Din aprilie până în iulie 1939, la Casa Românească, cu orchestra Grigoraș Dinicu și naistul Fănică Luca; târgul s-a deschis la 30 aprilie, pavilionul românesc la 5 mai; i-a cunoscut acolo pe Enescu și Brâncuși.

  4. 4

    În toamna lui 1940, Ministerul Propagandei a ordonat distrugerea discurilor ei din fonoteca Radioului.

    Răspunsul

    Adevărat, potrivit relatărilor citate: ordinul ar fi vizat discurile din fonoteca Radioului și matrițele Columbia, sub pretextul denaturării folclorului; relatări ulterioare leagă prigoana de cercul ei de prieteni evrei și democrați.

  5. 5

    Ciuleandra e discul EPA 2190, atribuit anului 1956, cu orchestra Nicușor Predescu.

    Răspunsul

    Adevărat. Placa EPA 2190, atribuită anului 1956 de discografia citată; tot 1956 e anul atribuit pentru Butelcuța mea și Doina din Dolj.

  6. 6

    A murit la 50 de ani, la un an după Édith Piaf.

    Răspunsul

    Fals. A murit la 49 de ani, la 22 iunie 1963, cu trei luni înainte de 50; Piaf a murit în același an, în octombrie.

Surse și metodă

Datele și anii din pagină vin din sursele citate mai jos, fiecare cu calitatea ei: Wikipedia e o enciclopedie terțiară, bună ca punct de plecare; documentarul AGERPRES citează biografia din 1969 a lui Ghiață și Sachelarie; biobibliografia de la Chișinău și arhiva New Yorkului sunt surse instituționale; articolul de revistă e o relatare ulterioară, slabă ca probă. Anii discurilor și numerele de catalog sunt cele atribuite de discografia citată: anul poate fi de imprimare, de matriță sau de apariție.

Acolo unde sursele se contrazic (anul debutului radiofonic, data exactă a distincțiilor, categoria premiului Charles Cros), pagina arată dezacordul în loc să aleagă prin deducție. Verificările automate ale paginii controlează doar coerența internă (că numerele din text se potrivesc între ele), nu adevărul istoric. Portretele vin de la Wikimedia Commons, cu licență și autor; nicio înregistrare sonoră nu este redată, fiindcă niciuna nu este verificabil liberă.

Biografie

Discografie și voce

Moștenire

Imagini