MECIPT-1, primul calculator construit într-o universitate din România, făcea cam 50 de operații pe secundă: aproximativ câte una la fiecare rotație a tamburului magnetic. Aici e reconstruit după datele lui tehnice publicate. Dă-i o adunare și așteaptă, cum aștepta Timișoara.
Derulează
1961
Peste 2.000 de tuburi într-un fost liceu
MECIPT-1 (Mașina Electronică de Calcul a Institutului Politehnic Timișoara) a fost pus în funcțiune în 1961. A fost construit în clădirea fostului Liceu Piarist din centrul Timișoarei, unde funcționa atunci Facultatea de Electrotehnică. A venit după calculatoarele CIFA ale Institutului de Fizică Atomică de la Măgurele și a fost primul calculator conceput și realizat într-o universitate din România.
Avea peste 2.000 de tuburi electronice, peste 20.000 de rezistoare și condensatoare, 30 km de fire și 100.000 de lipituri și consuma cam 10 kW. Un 0 binar însemna 65 de volți, un 1 însemna 185 de volți. În zilele călduroase, temperatura din sală depășea 40 °C, așa că vara se lucra adesea noaptea.
MECIPT-1 în 1961: dulapurile cu tuburi, în spatele pupitrului de comandă. Fotograf necunoscut; publicată de Institutul Politehnic Timișoara în 1962; domeniu public, prin Wikimedia Commons.Un bistabil al lui MECIPT-1: două tuburi care memorau un singur bit. Foto: Turbojet, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.
Memoria
Memoria a venit de la Budapesta
Când circuitele logice erau gata, memoria încă lipsea, avea să spună Iosif Kaufmann, principalul proiectant. Soluția a venit din discuțiile dintre academiile de științe ale României și Ungariei: Budapesta a trimis gratuit un tambur magnetic de tipul celor făcute pentru calculatorul sovietic M-3. Instalația era „cât un dulăpaș”.
Tamburul avea 33 de piste, fiecare cu capul ei fix de citire; capetele erau dispuse în opt grupuri în jurul lui. Treizeci și una de piste țineau cei 31 de biți ai unui cuvânt, una dădea impulsurile pentru numărarea adreselor și una marca începutul rotației. Pe fiecare pistă încăpeau 1.024 de biți, deci tamburul ținea 1.024 de cuvinte, ceva mai puțin de 4 kiloocteți. Se rotea de 50 de ori pe secundă și, de obicei, păstra informația după oprire.
Tamburul restaurat, la Muzeul Banatului, 2015: tamburul la mijloc, cele opt grupuri de capete în jur. Foto: Turbojet, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.
31 de biți
Un cuvânt: 31 de biți și numere strict între −1 și 1
Un cuvânt putea ține un număr, două instrucțiuni de 15 biți sau șase litere de câte cinci biți. Un număr în virgulă fixă era un semn și 30 de poziții binare după virgulă: o valoare strict între −1 și 1, în pași de aproximativ o miliardime, adică vreo nouă zecimale. Programatorii își scalau problemele ca să încapă și scriau rutine care întindeau numerele mai mari, în virgulă mobilă, pe două cuvinte.
Corecturile se introduceau de mână, la pupitrul de comandă, în octal, câte trei biți. Dan Farcaș, primul programator angajat cu normă întreagă, spunea că butonatul cu trei degete deodată aducea cu cântatul la pian. Își amintea și cum se scria 0,1 în binar, 0,000110011…, o fracție care nu se termină: mașina nu putea ține 0,1 exact. Beculețele de jos arată registrul M, cuvântul tocmai citit de pe tambur.
20 ms
O instrucțiune, o rotație de tambur
O instrucțiune avea 5 biți pentru codul operației și 10 biți pentru adresă: „adună numărul de la adresa 517”. Circuitele făceau direct doar adunarea; scăderea, înmulțirea și împărțirea erau microprograme, scurte secvențe de adunări și deplasări, idee preluată din lucrările lui Maurice Wilkes de la Cambridge.
Cele 1.024 de adrese erau dispuse jur-împrejurul tamburului, așa că mașina aștepta ca fiecare cuvânt să ajungă sub capete. „Practic, executarea unei instrucțiuni se făcea într-o rotație”, scria Farcaș; la 50 de rotații pe secundă, MECIPT-1 făcea în medie cam 50 de operații pe secundă. Vasile Baltac, tânăr inginer în echipă, își amintea că a ridicat viteza la 70–80 de operații pe secundă, punând adresele pare pe o jumătate de tambur și pe cele impare pe cealaltă.
E rândul tău
Adunarea ta, cu 50 de instrucțiuni pe secundă
Dă-i lui MECIPT-1 două numere între −1 și 1. Programul folosește setul de instrucțiuni al mașinii. Fiecărei instrucțiuni îi revine o rotație a tamburului, 20 de milisecunde, iar mașina de scris bate rezultatul cifră cu cifră.
Trei instrucțiuni fac adunarea: U (încarcă), A (adună) și ME (memorează). Restul bat rezultatul și opresc mașina.
21 februarie 1962
Testul cu sinusuri din 21 februarie 1962
Dovada că MECIPT-1 funcționa a fost un tabel de sinusuri de la 1° la 45°, bătut de mașină și datat de mână: 21 februarie 1962. Foaia s-a păstrat; programul care a bătut-o nu a fost găsit. Cel de aici e o reconstrucție în instrucțiunile lui MECIPT-1, cu aritmetica lui pe 30 de biți: 6.868 de instrucțiuni, cam 2 minute și 17 secunde, la o rotație fiecare.
Foaia nu e chiar exactă, iar micile ei erori sunt proba. Toate valorile de pe ea sunt puțin sub sinusul adevărat: sin 30° e bătut 0,499999995, nu 0,5. Așa iese când capătul fiecărui produs e tăiat, nu rotunjit. Reconstrucția face la fel și bate tot 0,499999995; are toate cele 9 zecimale identice în 15 rânduri și diferă cu cel mult două miliardimi în 44 din cele 45.
Foaia din 21 februarie 1962: „Tabel de sinus de la 1° la 45° calculat de MECIPT-1”. Domeniu public, prin Wikimedia Commons (Vasile Baltac).
Foaia și reconstrucția, rând cu rând
Cu gri: foaia din 1962. Sub fiecare valoare, reconstrucția; zecimalele care diferă sunt marcate.
1°0,0174524060,017452405
2°0,0348994960,034899495
3°0,0523359540,052335955
4°0,0697564710,069756472
5°0,0871557410,087155741
6°0,1045284610,104528461
7°0,1218693410,121869340
8°0,1391730980,139173099
9°0,1564344620,156434462
10°0,1736481750,173648175
11°0,1908089910,190808993
12°0,2079116890,207911688
13°0,2249510520,224951051
14°0,2419218930,241921892
15°0,2588190440,258819042
16°0,2756373530,275637352
17°0,2923717020,292371702
18°0,3090169920,309016990
19°0,3255681510,325568151
20°0,3420201400,342020140
21°0,3583679460,358367946
22°0,3746065890,374606588
23°0,3907311250,390731124
24°0,4067366390,406736639
25°0,4226182550,422618256
26°0,4383711410,438371142
27°0,4539904950,453990495
28°0,4694715570,469471558
29°0,4848096150,484809616
30°0,4999999950,499999995
31°0,5150380700,515038070
32°0,5299192580,529919259
33°0,5446390310,544639030
34°0,5591928960,559192898
35°0,5735764300,573576430
36°0,5877852460,587785246
37°0,6018150170,601815018
38°0,6156614690,615661470
39°0,6293203870,629320386
40°0,6427876060,642787605
41°0,6560590230,656059023
42°0,6691306010,669130600
43°0,6819983560,681998354
44°0,6946583660,694658365
45°0,7071067790,707106775
Azi
Același program, pe telefonul tău
Acum aceleași 6.868 de instrucțiuni, rulate de o imitație a lui MECIPT-1 pe aparatul din mâna ta, cât de repede poate el.
1962–1965
La ce foloseau 50 de operații pe secundă
Un tabel bătut la mașină la sfârșitul lui 1965 numără 4.835 de ore de lucru util din 1962 încoace, cu tot cu calculele interne, pentru instituții din Timișoara, București și Cluj. Baltac pomenește două dintre ele: calculele pentru turnarea betonului la barajul Vidraru, pe Argeș, și noua cupolă a pavilionului central al expoziției din București, azi Romexpo, după ce vechea cupolă s-a turtit sub zăpadă. Presa vremii, își amintește Farcaș, a scris că lucrarea pentru baraj a durat 18 zile, cu tot cu tabelele finale, față de circa nouă luni de mână. Baltac a scris programul pentru cupolă și i-a urmărit execuția toată luna iulie 1963.
În 1962, MECIPT-1 a tradus din engleză în română o frază propusă pe loc.
Ore utile pe an, după tabelul bătut la mașinăTabelul orelor utile, 1962–1965. Foto: Vbaltac, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.
Echipa
Oamenii care l-au construit
Principalul proiectant a fost Iosif Kaufmann, matematician; Wilhelm Löwenfeld, inginer, a condus echipa. Amândoi fuseseră internați în lagăre de muncă forțată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Kaufmann, scrie Baltac, a fost încadrat ca muncitor mecanic în anii 1956–1964, pedepsit pentru că ceruse să emigreze în Israel, și a conceput MECIPT-1 în acești ani.
Baltac a intrat în echipă în 1961, ca student în ultimul an; Farcaș, angajat în septembrie 1962, își amintea că a fost primul programator cu normă întreagă din țară în afara Institutului de Fizică Atomică. Lista pionierilor făcută de Baltac îi mai cuprinde pe Ioan Weber, Herbert Hartmann, Gavril Gavrilescu, Ștefan Mărușter, Alexandru Cicortaș, Tiberiu Ilin, Viorel Vițan, Victor Megheșan și Sergiu Budu.
Wilhelm Löwenfeld (în spate) și Vasile Baltac la pupitrul de comandă, începutul anilor 1960 (fotografie Agerpres, datată 1963 în amintirile lui Baltac). Foto: Vbaltac, Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0.
România
Înainte și după
Primul calculator românesc, CIFA-1, a fost gata în 1957 la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, construit de echipa lui Victor Toma. Acolo au urmat, din 1959, alte calculatoare CIFA; în aceiași ani, la Timișoara se construia MECIPT-1. Succesorul lui, MECIPT-2, a fost anunțat în 1964 și era pe deplin folosit în 1966. Din 1970, România a construit sub licență franceză calculatorul Felix C-256: altă poveste.
Azi
Unde e acum
MECIPT-1 a funcționat cam zece ani, după cele mai multe relatări, și nu mai merge. Pupitrul de comandă, circuitele logice și tamburul au fost restaurate la Muzeul Banatului din Timișoara, unde au fost făcute fotografiile tamburului de pe această pagină.
Publicat: peste 2.000 de tuburi; 1.024 de cuvinte de 31 de biți pe 33 de piste; 50 de rotații pe secundă; cam o instrucțiune pe rotație, în medie 50 pe secundă; instrucțiunea de 5 + 10 biți și codurile ei; numere în cod invers, între −1 și 1; foaia din 21 februarie 1962.
Reconstruit: programul de sinusuri (foaia s-a păstrat, programul nu a fost găsit) și rutina de tipărire, amândouă în instrucțiunile lui MECIPT-1. Minus zero e tratat ca zero; codurile mașinii de scris pentru spațiu, virgulă și minus sunt presupuse.
Necunoscut, deci neadăugat: timpul în plus al înmulțirii și împărțirii și viteza mașinii de scris. Ceasul numără doar rotațiile tamburului.
Desenat: tamburul are cam 20 cm diametru, măsurat pe o fotografie de muzeu cu scară; dulapul urmează fotografiile; modelul arată 2.000 de tuburi, într-o așezare desenată.
Trimite mai departe
Trimite cuiva mașina care aștepta tamburul.
Trimite
Surse
Amintirile a doi membri ai echipei, Vasile Baltac și Dan Farcaș, dau cele mai multe date tehnice; documentele vremii (foaia cu sinusuri, tabelul orelor, un program listat în 1962) permit verificarea lor.