Metanul care lipsește din registru

Douăsprezece locuri, toate gropi de gunoi#

Patru sateliți măsoară metanul din lumina soarelui întoarsă de sol, pentru că metanul absoarbe o parte din infraroșu: EMIT (NASA, pe Stația Spațială), Tanager (Planet), EnMAP (agenția spațială germană) și PRISMA (agenția spațială italiană). Fiecare pixel acoperă 30–60 de metri. Organizația Carbon Mapper și observatorul ONU pentru metan (UNEP IMEO) publică norii găsiți în imagini, cu ziua, locul și cantitatea pe oră.

În România, toate cele 12 locuri unde au publicat nori de metan sunt gropi de gunoi din registrul european. Pe hartă, fiecare nor are forma lui reală, mărită ca să se vadă, iar lumina din jur crește cu cantitatea. Metanul iese din resturile care putrezesc fără aer și încălzește clima de aproape 80 de ori mai mult decât dioxidul de carbon în primii 20 de ani.

Ce a declarat fiecare operator#

Gropile de gunoi mari din Uniunea Europeană raportează anual, în registrul european al poluanților (E-PRTR), câte tone de metan au eliberat, dacă trec de 100 de tone. Cel mai recent an publicat este 2024. Din cele 72 de gropi de gunoi din registrul pe 2024, doar 18 au un rând pentru metan; sateliții Carbon Mapper au fotografiat 64 dintre ele.

Un loc intră în comparație doar dacă norul a fost văzut în cel puțin trei zile diferite sau de cel puțin doi sateliți: 6 din 12. Pentru fiecare, media Carbon Mapper (trecerile satelitului fără nor intră în calcul cu zero), minus marja de eroare, e înmulțită cu cele 8.760 de ore ale unui an: atât ar ieși într-un an dacă ritmul văzut ar ține. La 5 din 6, acest echivalent anual este de cel puțin 10 ori cantitatea declarată pentru 2024 sau, unde nu există rând pentru metan, pragul de 100 de tone.

Trei gropi de gunoi fără metan în registru#

Depozitele de la Cluj (Pata Rât), Oradea și Albota (lângă Pitești) sunt în lista europeană a instalațiilor pe 2024, în funcțiune, dar nu au niciun rând pentru metan, nici pentru 2024, nici pentru 2023. Registrul cere un rând pentru metan de la 100 de tone pe an în sus.

La Cluj, norul a fost văzut în 6 zile din februarie până în august 2026, de doi sateliți; Carbon Mapper l-a prins în 3 din cele 6 treceri ale sale, cu o medie de 450 kg pe oră. Cu marja de eroare scăzută, dacă ritmul ar ține tot anul, ar ieși cel puțin 3.138 de tone. La Oradea: 5 zile, cel puțin 1.095 de tone pe an la același calcul. La Albota: 7 zile, cel puțin 1.347 de tone. Ultimul rând de metan al depozitului din Oradea este pentru 2012 (11.200 de tone); al celui de la Albota, pentru 2008.

Vidra: un nor la fiecare trecere#

Groapa de gunoi de la Vidra, la sud de București, e cel mai vizibil loc din țară. Din iulie 2022, norul ei a fost văzut în 24 de zile, de patru sateliți diferiți, inclusiv la toate cele 11 treceri Carbon Mapper din august 2024 încoace. Media Carbon Mapper: 2.064 kg de metan pe oră.

Operatorul, SC ECOSUD SRL, a trecut în registru 412 tone pentru 2023, ca estimare, și 332 de tone pentru 2024, adică în medie 38 kg pe oră. O singură zi nu poate arăta că un total anual e greșit, dar debitele măsurate în anumite zile sunt mult peste media orară care rezultă din totalurile declarate: pe 17 iulie 2022, PRISMA a măsurat 3.342 kg pe oră, față de o medie de 54 kg pe oră în totalul pe 2022; pe 16 noiembrie 2023, EnMAP a măsurat 2.262 kg pe oră, față de 47; pe 2 august 2024, EMIT a dat între 688 și 2.276 kg pe oră după cele două organizații, față de 38. Proiectul de cercetare SMART-CH4 (CEA, Franța) a publicat o diferență asemănătoare pentru Vidra în iulie 2026.

Fiecare pătrat e o trecere a satelitului; cele colorate au prins un nor, cele cu un punct sunt detecții UNEP IMEO fără imagine publicată. Imagini: Carbon Mapper (data.carbonmapper.org), culori schimbate.

Brașov: cantitatea declarată a scăzut, sateliții văd nori#

Depozitul Fin-Eco de la Brașov a raportat 11.000 de tone de metan pentru 2020, apoi 2.260 pentru 2021, 130 pentru 2022, 312 pentru 2023 (calculate cu LandGEM, un model al gazelor dintr-o groapă de gunoi) și 389 pentru 2024. Nicio sursă publică găsită nu explică scăderea. Observațiile din orbită încep abia în 2023, deci nu arată ce s-a întâmplat în anii scăderii.

Sateliții l-au văzut în 9 zile, din aprilie 2024 până în iulie 2026; Carbon Mapper l-a prins în 4 din cele 10 treceri ale sale. Media Carbon Mapper, cu trecerile fără nor socotite zero, este 627 kg pe oră: dacă ar ține tot anul, cel puțin 4.349 de tone. Pe 15 aprilie 2024, EMIT a măsurat 1.149 kg pe oră; totalul declarat pentru 2024 înseamnă în medie 44 kg pe oră.

Iași: aici numerele se potrivesc#

Comparația nu găsește diferențe peste tot. Depozitul Salubris de la Iași a raportat 1.440 de tone pentru 2024; sateliții l-au văzut în 3 zile, iar ritmul văzut, cu marja de eroare scăzută, ar da 1.263 de tone într-un an. Cantitatea declarată este chiar mai mare.

Nici în alte țări potrivirea nu e regula la nivelul unei singure gropi: un studiu cu avioane pe gropile de gunoi din SUA a găsit, în total, de 1,4 ori cantitatea raportată la gropile cu cel puțin zece treceri, dar cu nepotriviri în ambele sensuri de la un loc la altul.

Ce nu văd sateliții: sondele#

Imaginile sateliților Carbon Mapper au acoperit măcar o parte din zona câmpurilor de petrol din Prahova și Dâmbovița de 23 de ori, din cea din Gorj, Vâlcea și Argeș de 22 de ori și din Valea Jiului de 3 ori. Catalogul nu are niciun nor de metan din petrol, gaze sau cărbune în România; norii prinși în aceste imagini sunt de la gropi de gunoi.

Asta nu înseamnă că nu scapă metan. Măsurătorile de la sol din 2019 dau în medie circa 5 kg pe oră pentru o sondă, iar cel mai mic nor publicat în România are circa 140 kg pe oră. Aceleași măsurători au estimat emisiile de metan ale producției de petrol din România la circa 120.000 de tone pe an, de aproximativ 2,5 ori cât se raporta. Pentru sonde e nevoie de senzori purtați de mașini și avioane; pentru gropile de gunoi ajunge orbita.