Peștele mai bătrân decât barajul

Captura era deja mică înainte de baraj

Captura oficială a României, pentru toate speciile de sturioni, a fost de circa 1.144 de tone în sezonul 1939/40. A avut o medie de circa 650 de tone pe an în 1920–39 și de circa 210 în 1941–50, iar între 1941 și 1973 a rămas între circa 110 și 390 de tone pe an. În 1995 a fost sub 8 tone (Navodaru et al. 1999, date reunite de Reinartz 2002).

Captura oficială a tuturor speciilor de sturioni, România, tone pe an, 1920–1997. Barele sunt citite de pe graficul tipărit, câte una pe an; graficul tipărește etichete de doi ani pe trei bare (1929/30, 1934/35, 1939/40), iar bara pentru 1953 lipsește din el.

În 1972, anul în care zidul a închis fluviul, captura a fost de 222 de tone, apropiată de cea din deceniul dinainte (media 213 tone în 1962–71). Deceniul următor a avut media de 111 tone (1973–82). A scăzut sub 100 de tone în 1978.

Seria are o singură ruptură pe care sursa nu o explică: de la circa 1.144 de tone în sezonul 1939/40 la 339 și apoi la 126 în următorii doi ani. Nu se poate exclude o schimbare a ceea ce s-a numărat, de pildă teritoriul sau raportarea. După aceea, seria nu arată o scădere bruscă în 1972. Până în 1972, captura oficială ajunsese deja la circa o treime din nivelul anilor 1920–39, iar morunii dispăreau din cursul superior de secole. A doua scădere a început la mijlocul anilor ’70. Barajul, presiunea pescuitului și orice altceva s-a schimbat în anii aceia apar împreună în această serie; ea nu le poate separa.

Ce nu spune: nu s-a găsit într-o sursă publică o serie anuală doar pentru morun. Pentru Dunărea de Jos în ansamblu, captura anuală de morun între 1958 și 1981 a variat între 19,7 și 240,4 tone, cu o medie de 105,6 (datele Comisiei mixte, citate de Reinartz 2002). În 2002, Reinartz arăta că pescuitul ilegal și cel neraportat puteau reprezenta, regional, circa jumătate din peștele prins și până la 90 la sută din captura de sturioni, deci capturile reale sunt mai mari decât cele raportate oficial.

Zonele de reproducere, atunci și acum

Sub ziduri, în sectorul bulgar au fost consemnate în mai 2002 treisprezece locuri de reproducere între km 755 și km 840, pe pietriș, la adâncimi de 9–22 m (Vassilev 2003). Kynard și colaboratorii au indicat alte cinci locuri posibile între km 150 și km 600 (informație preluată prin Vassilev; sursa originală nu a fost consultată).

Deasupra zidurilor, vechea zonă principală se afla între km 1.766 și km 1.866. Un morun din Dunărea românească întâlnea primul zid la vreo 820 km de ea. Ultimul morun înregistrat acolo, o femelă de lângă Štúrovo, fusese prins cu 47 de ani înainte, în 1925.

Caviarul și interdicția din 2006

CITES a acordat României cote anuale de export pentru caviar de morun: 1.750 kg pentru 1999, 3.200 kg pentru 2000 și 3.100 kg pentru 2001 (tabel în Reinartz 2002).

Din aprilie 2006, un ordin comun al ministrului agriculturii și al ministrului mediului a interzis, pentru zece ani, pescuitul comercial al sturionilor sălbatici și comerțul cu produse din sturioni sălbatici prinși în România. Capturile accidentale trebuie eliberate, iar reproducători vii pot fi capturați pentru crescătorii, cu autorizație. Potrivit unor relatări, interdicția a fost extinsă apoi și, în 2021, extinsă pe termen nelimitat (Emerging Europe).

Ce s-a schimbat după interdicție nu se poate arăta aici: seria oficială de mai sus se oprește în 1997 și nu s-a găsit una mai nouă. Numărul ordinului nu apărea în textul citit.

Ce desenează imaginea și ce nu

• Albia fluviului este desenată, nu măsurată. Nu s-a găsit un profil de adâncime al Dunării în surse deschise. Singura adâncime publicată folosită este de 24 m în golful Cerna, km 953–955 (Nistor et al. 2021). Nivelul apei din spatele fiecărui zid este desenat ca o treaptă; înălțimea ei nu este măsurată aici.
• Curba de creștere vine din Caspica. A fost calculată pe 5.202 pești cu vârstă determinată din sudul Mării Caspice (Fazli et al. 2020). Nu s-a găsit în surse publice un tabel lungime-vârstă pentru Dunăre. Alte curbe publicate pentru Caspica dau lungimi maxime mult mai mici: 265 cm la masculi și 276 cm la femele, față de 440 cm (Bakhshalizadeh et al. 2021).
• Distanțele sunt măsurate de-a lungul fluviului, în kilometrajul românesc, cu zero la Sulina. Sursele diferă cu 1 km în privința poziției zidurilor.
• Peștele de la început este desenat chiar sub suprafață, lângă tine, ca să vezi mărimea. Adâncimea la care înoată în fluviu nu e desenată după date.
• Înregistrările sunt puține. GBIF are doar 57 de înregistrări de Huso huso din România: 49 sunt probe de țesut dintr-un singur set din 2019, iar restul sunt exemplare de muzeu (1935–2007) sau fără dată. Arată cine înregistrează, nu unde sunt peștii.