mariuscomper.ukEnglish

În spatele textului, un stol viu de mii de grauri se rotește la amurg deasupra unui stufăriș; poți trimite un șoim după el.

Un stol uriaș de grauri se pliază pe cerul cenușiu al serii, deasupra câmpurilor de la Gretna, în Scoția.

Trage cu degetul pe cer ca să vânezi. Apasă Gata ca să revii.

Un stol de grauri

Mii de grauri, niciun conducător. Cum se întorc toți deodată?

În serile de toamnă și de iarnă, graurii se revarsă și se pliază pe cer înainte să coboare la culcuș. Nicio pasăre nu conduce și nu se ciocnesc. Secretul: fiecare urmărește doar șase sau șapte vecini. Vezi cu ochii tăi: apasă Fii șoimul și vânează-⁠i.

Marius Comper · 26 septembrie 2026

Cum reușesc ↓

Fiecare pasăre urmărește șase sau șapte vecini

În iarna 2005–2006, o echipă de fizicieni s-⁠a urcat pe acoperișul unui muzeu din Roma, cu fața spre copacii de lângă gara Termini, unde se adăpostesc graurii peste noapte. Cu aparate de fotografiat așezate la 25 de metri unul de altul, care făceau zece cadre pe secundă, au reconstituit poziția fiecărei păsări în trei dimensiuni, în stoluri de până la 2.600 de grauri.

Pornind de la felul în care erau așezate păsările, au dedus că fiecare graur reacționa la cei mai apropiați șase sau șapte vecini, în medie 6,5. În stoluri în care distanța medie până la cel mai apropiat vecin varia de la circa 0,7 la 1,5 metri, numărul rămânea același. Contează câți vecini are, nu cât de departe sunt.

Pasărea încercuită urmează păsările spre care arată liniile. Sunt cele mai apropiate din orice direcție; cele mai puține sunt drept în față sau în spate.

Ballerini și colaboratorii, PNAS, 2008

Atacă un șoim

Păsările cele mai apropiate de un șoim călător reacționează primele; celelalte se iau după vecinele lor, iar stolul se deschide în jurul atacatorului.

Filmând 182 de vânători la două culcușuri din Roma, cercetătorii au pus nume la ce fac stolurile: se dilată brusc, se întunecă, trimit valuri care se îndepărtează de șoim, se deschid în jurul unei găuri, se întind într-⁠un șir subțire sau se rup în două.

Șoimii au dat greș de cele mai multe ori: într-⁠un alt studiu din Roma, doar 23% din 328 de vânători s-⁠au încheiat cu o pradă. Totuși, au prins cel puțin o pasăre în fiecare seară.

Storms și colaboratorii, 2019; Zoratto și colaboratorii, 2010

O întoarcere se propagă ca un val

O pasăre de la margine virează, iar păsările care virează se colorează. Vecinele o copiază, apoi vecinele lor, iar întoarcerea trece prin stol de la o pasăre la alta.

În stolurile reale, întoarcerea se propagă cu 20 până la 40 de metri pe secundă, în timp ce păsările zboară cu 7 până la 12. Aproape nu slăbește pe drum și poate străbate 400 de păsări în ceva mai mult de o jumătate de secundă.

Attanasi și colaboratorii, Nature Physics, 2014

Dungile întunecate ar putea fi aripi, nu înghesuială

Când atacă un șoim, prin stol aleargă dungi întunecate care se îndepărtează de el. Observatorii le-⁠au interpretat la început ca păsări care se strâng laolaltă.

Un model pe calculator al stolurilor de grauri a produs aceleași dungi altfel: păsările care se rostogolesc scurt într-⁠o parte și înapoi ca să se ferească îi arată mai multă aripă cuiva care le privește din lateral. Desenate ca bile, care arată la fel din orice unghi, păsările modelului n-⁠au mai făcut dungi. Observațiile pe stoluri reale n-⁠au lămurit încă întrebarea.

Stolul acesta își desenează păsările după aceeași logică. Încearcă:

Procaccini și colaboratorii, 2011; Hemelrijk și colaboratorii, 2015

Rândul tău

Schimbă câți vecini urmărește fiecare pasăre, apoi trimite șoimul.

Cu unul sau doi vecini, stolul se rupe mai ușor.

De ce să numeri vecinii în loc să măsori distanța?

O pasăre ar putea urmări, în schimb, toate păsările aflate până la o anumită distanță. Într-⁠un stol liniștit, cele două reguli dau același lucru, pentru că cei mai apropiați șase sau șapte grauri sunt toți la unu până la trei metri. Diferența apare când un șoim rupe stolul.

Cele două stoluri de mai jos pornesc identic, cu câte 400 de păsări. În stânga, fiecare pasăre îi urmărește pe cei mai apropiați șapte vecini. În dreapta, fiecare pasăre urmărește toate păsările aflate la cel mult 1,7 metri, adică tot cam șapte în stolul liniștit. Apasă Trimite șoimul prin stol.

Cei mai apropiați șapteCe fac graurii
Toți până la 1,7 metriCealaltă regulă posibilă

Șoimul taie ambele stoluri. În dreapta, o pasăre împinsă la mai mult de 1,7 metri de toate celelalte nu mai are pe cine urma, așa că zboară mai departe singură, iar stolul pierde pe drum păsări rătăcite și grupuri mici. În stânga, chiar și o pasăre rătăcită are în continuare șapte vecini cei mai apropiați la care să reacționeze, oricât de departe ar fi ajuns, iar stolul o trage înapoi.

Echipa din Roma a făcut un test asemănător într-⁠o simulare simplă, în două dimensiuni. După un atac, stolurile care urmează o distanță fixă au ajuns cel mai des în cinci bucăți; cele care urmează un număr fix de vecini au rămas cel mai des întregi.

Păsările din pagina aceasta urmează reguli de zbor simplificate. Cei șase sau șapte vecini vin din măsurători pe stoluri reale; restul e un model, iar vitezele lui nu sunt calibrate.

Mii de grauri punctează cerul serii deasupra copacilor de lângă gara Termini din Roma.
Același cer pe care l-⁠au fotografiat fizicienii: grauri deasupra gării Termini din Roma, decembrie 2024.Moskenes, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons

De ce fac asta?

Nimeni nu știe sigur. Oameni obișnuiți au trimis peste 3.000 de relatări, mai ales din Marea Britanie. În stolurile confirmate din studiu, media raportată a fost de circa 30.000 de păsări; cea mai mare estimare a fost de 750.000.

  • Siguranța mulțimii

    Cea mai susținută

    La 30% dintre stolurile raportate a fost văzută o pasăre răpitoare, iar stolurile cu răpitoare prin preajmă erau mai mari și durau mai mult. La Roma, șoimii au reușit mai des împotriva păsărilor singure decât a stolurilor. Autorii studiului avertizează că relația poate fi inversă: stolurile mari ar putea atrage răpitoarele.

  • Un culcuș mai cald

    Netestată

    Un stol mare ar putea aduna mai multe păsări în culcușuri mari și calde peste noapte. Când a fost publicat studiul, în 2017, nimeni nu testase asta la grauri.

  • Cât să se mai vadă prin el

    O explicație pentru densitate

    Stolurile mari acoperă între un sfert și trei cincimi din cerul din spatele lor. Un studiu susține că aceasta e densitatea maximă la care fiecare pasăre mai poate vedea în afară.

Goodenough și colaboratorii, PLOS ONE, 2017; Pearce și colaboratorii, PNAS, 2014

Un șoim călător zboară lângă un zid dens de grauri, deasupra Romei.
Un șoim călător vânează grauri deasupra Romei, 17 octombrie 2022.Andrea Poggi, CC BY 4.0, iNaturalist / Wikimedia Commons
Un graur pe o creangă, cu penele negre lucind în violet și verde.
De aproape, un graur cântărește cam 85 de grame, iar penele lui negre lucesc în violet și verde.Fotografiedanielhayungs, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons

Unde și când poți vedea un stol

Stolurile cresc din octombrie până la începutul lui februarie, apoi se micșorează până în martie. Apar la amurg, chiar înainte ca păsările să se așeze peste noapte; în relatările din Marea Britanie, spectacolul a durat în medie 26 de minute.

Un stol uriaș de grauri se pliază pe cerul cenușiu al serii, deasupra câmpurilor de la Gretna, în Scoția.
Gretna, la granița dintre Scoția și Anglia, 12 noiembrie 2018.Caroline Legg, CC BY 2.0, Wikimedia Commons
  • Marea BritanieDebarcaderele din Brighton și Aberystwyth, Gretna în sudul Scoției, stufărișurile din Somerset Levels. Cele mai mari culcușuri britanice pot depăși un milion de păsări; iarna li se alătură grauri din nordul Europei.
  • Danemarca„Sort sol”, soarele negru, deasupra mlaștinilor de lângă Tønder și Ribe, toamna: stoluri care pot depăși o jumătate de milion de păsări deodată, potrivit organizației BirdLife din Danemarca.
  • RomaGraurii se adună și acum deasupra gării Termini, unde au făcut fizicienii măsurătorile; un expert a estimat între 500.000 și un milion de grauri în oraș în 2022.
  • RomâniaÎn noiembrie 2018, Romsilva a publicat filmarea unui ranger din Parcul Național Munții Măcinului, în Dobrogea: un stol uriaș de grauri care se rotea pe cer. Dacă vezi unul, notează locul și data: din relatări ca acestea au ieșit numerele britanice de mai sus.

Ajunge înainte de apus și caută stufărișuri, debarcadere sau pâlcuri de copaci unde se adună graurii. Dacă stolul se întunecă brusc sau se rupe, caută șoimul.

Graurii sunt încă păsări comune, dar Regatul Unit a pierdut cam nouă din zece de la sfârșitul anilor 1960, potrivit indicelui pe termen lung al British Trust for Ornithology.

Un stol de grauri trece la amurg peste scheletul debarcaderului West Pier din Brighton.
Debarcaderul West Pier din Brighton, unul dintre cele mai cunoscute locuri din Marea Britanie unde pot fi văzuți.NormanofOxfordshire, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons
Un stol de grauri formează un nor întunecat lângă catedrala din Ribe, pe cerul roz al amurgului.
„Sort sol”, soarele negru, deasupra catedralei din Ribe, în Danemarca, 5 octombrie 2016.Thomas Dahlstrøm Nielsen, CC BY-SA 4.0, Wikimedia Commons

Surse și metodă

Stolul din partea de sus a paginii e un model. Fiecare dintre cele până la 4.000 de păsări (2.400 pe telefon) își găsește cei mai apropiați șapte vecini în trei dimensiuni, stă la cel puțin circa un metru de ei, le copiază direcția și se apropie de ei. Păstrează viteza de croazieră, se rotește în jurul unui culcuș care se deplasează încet și fuge de un șoim ajuns la mai puțin de 15 metri. Înclinarea păsării urmează virajul, iar fiecare pasăre e desenată cu suprafața de aripă pe care ar vedea-⁠o cineva de pe sol. Regulile urmează modelul „boids” al lui Craig Reynolds (1987) și modelul StarDisplay al lui Hildenbrandt, Carere și Hemelrijk (2010).

În stolurile alăturate, 400 de păsări zboară pe un cer plat. Distanța din dreapta, 1,7 metri, e distanța mediană până la a șaptea cea mai apropiată pasăre în stolul-⁠model liniștit. Numărătorile de sub fiecare stol sunt grupuri de păsări despărțite de restul prin mai mult de șase metri.