Câtă căldură încape
Densitatea ρ și căldura specifică c descriu energia necesară pentru încălzirea unui volum de material.
capacitate volumică = ρ × cTermorecepție · transfer de căldură
Aluminiul și lemnul lăsate în aceeași încăpere pot sta amândouă la 20 °C. Pielea le întâlnește însă, în prima clipă, la aproximativ 20,6 °C și 29,2 °C.
Senzația de rece urmărește viteza cu care căldura părăsește pielea. Aluminiul schimbă căldură cu pielea mult mai intens decât lemnul, deși termometrul arată aceeași temperatură pentru ambele obiecte.
Pune degetul în modelCând degetul atinge un obiect mai rece, suprafața pielii și suprafața materialului tind spre o temperatură comună. Poziția acestei temperaturi depinde de efuzivitatea termică.
Densitatea ρ și căldura specifică c descriu energia necesară pentru încălzirea unui volum de material.
capacitate volumică = ρ × cConductivitatea k arată ușurința cu care energia termică se răspândește în material.
efuzivitate b = √(k × ρ × c)Materialul cu efuzivitatea mai mare împinge temperatura de contact mai aproape de propria temperatură. Efuzivitatea aluminiului din model este de aproximativ 67 de ori mai mare decât cea a lemnului.
baluminiu / blemn = 66,95Alege două materiale și temperaturile de plecare. Rezultatul este temperatura idealizată a interfeței imediat după atingere.
Aproximația presupune suprafețe omogene, contact perfect și corpuri suficient de groase pentru intervalul scurt modelat. Ea arată direcția și mărimea efectului, fără a prezice exact fiecare atingere reală.
Ai nevoie de două obiecte uscate care au stat împreună în aceeași încăpere: unul metalic și unul din lemn. Un termometru de cameră poate confirma că mediul este comun.
Atinge simultan metalul și lemnul cu pulpele degetelor arătătoare. Concentrează-te asupra primei impresii.
Schimbă mâinile între obiecte și repetă. Inversarea reduce diferențele firești dintre degete.
Păstrează apoi contactul. Contrastul inițial ar trebui să scadă pe măsură ce temperaturile locale evoluează.
Modelul combină proprietăți termice publicate pentru piele, aluminiu și un lemn reprezentativ cu formula clasică a contactului dintre două corpuri semiinfinite.
Efuzivitatea b măsoară capacitatea suprafeței de a schimba căldură în timpul unui contact tranzitoriu: b = √(k × ρ × c).
| Material | Conductivitate k | Efuzivitate b |
|---|---|---|
| Piele | 0,372 W/(m·K) | 1.183 J/(m²·K·√s) |
| Aluminiu 1060 | 234 W/(m·K) | 23.868 J/(m²·K·√s) |
| Lemn reprezentativ | 0,140 W/(m·K) | 356 J/(m²·K·√s) |
Lemnul este evaluat la o densitate relativă de 0,50 și un conținut de umiditate de 12%. Ghidul USDA avertizează că valorile reale ale conductivității pot diferi cu până la 20%.
Calculul izolează mecanismul dominant al primei impresii termice. Cercetarea experimentală confirmă rolul efuzivității și arată unde începe complexitatea pielii vii.
Temperatura de contact rezultă din conservarea energiei între două corpuri idealizate, fiecare considerat semiinfinit. Pentru piele cu o grosime de 2,5 mm, aproximația rămâne potrivită pentru primele aproximativ 3 secunde. După acest interval, dimensiunea țesutului și a obiectului în profunzime contează tot mai mult.
Într-o atingere reală, rezistența microscopică a contactului depinde de presiune, rugozitate și umezeală. Circulația sângelui, metabolismul, forma obiectului și grosimea materialului fac ca temperatura reală să se abată de la valoarea ideală.
În condițiile experimentale sintetizate în literatura de specialitate, participanții au putut deosebi materialele atunci când efuzivitățile lor diferau de cel puțin 3 ori. Raportul calculat aici pentru aluminiu și lemn este 66,95.