O sută cinci nume pentru un ibuprofen

Registrul medicamentelor de uz uman ține evidența a tot ce are drept de vânzare în farmaciile din România: 32.474 de ambalaje, purtând 7.398 de denumiri comerciale, puse pe piață de 721 de firme. În spatele lor stau 1.361 de substanțe active.

Substanța cu cele mai multe nume este ibuprofenul. Apare în registru sub 105 denumiri comerciale, venite de la 40 de firme și întinse pe 414 ambalaje autorizate. Sunt cutiile de mai jos, fiecare cu numele scris pe ea.

Aglomerarea aceasta e specialitatea câtorva substanțe. Dintre cele 1.361 din registru, 508 substanțe au o singură denumire comercială, iar mediana este de două: substanța obișnuită se vinde sub unul sau două nume.

Locul al doilea îl ține rivaroxabanul, cu 77 de denumiri de la 19 firme, un anticoagulant pe care îl iei numai cu rețetă și al cărui brevet european a expirat de curând. Urmează apixabanul cu 55 de denumiri și paracetamolul cu 53. Numele se îngrămădesc, așadar, la două uși deodată: raftul liber, unde cumpără oricine fără să întrebe, și brevetul care tocmai a căzut, unde intră toți fabricanții în același an.

Instrumentul de mai jos citește același registru. Scrieți numele de pe cutia din sertar — sau numele substanței, dacă îl știți — și veți vedea ce moleculă e dedesubt, câte alte mărci o poartă și, acolo unde catalogul de prețuri are cutii identice puse una lângă alta, cât costă fiecare.

Ministerul Sănătății publică un catalog cu prețul maxim la care fiecare cutie de medicament eliberat pe rețetă poate ajunge la raftul farmaciei. E un plafon, deci farmacia poate cere mai puțin, însă niciodată mai mult. Catalogul valabil în august 2026 conține 6.485 de poziții.

Ca să comparăm corect, am pus alături numai cutiile care nu se deosebesc prin nimic: aceeași substanță, aceeași concentrație, aceeași formă și același număr de bucăți înăuntru. Ies 475 de astfel de grupuri, cu 1.570 de cutii în total. Cel mai limpede de citit e sildenafilul de 100 de miligrame, în cutii cu patru comprimate filmate.

Între capătul ieftin și cel scump sunt 133,86 lei, adică de 5,08 ori prețul cutiei de la stânga. Ambele conțin patru comprimate cu o sută de miligrame de sildenafil.

Sildenafilul e cazul cel mai vizibil, iar distanța se repetă în tot catalogul. Măsurat pe toate cele 475 de grupuri, raportul dintre cutia cea mai scumpă și cea mai ieftină are mediana la 1,56. În 155 de grupuri, aproape o treime din total, cutia scumpă costă cel puțin dublul celei ieftine. Numai 47 de grupuri, cam unul din zece, au un preț unic pentru toate produsele.

Cea mai mare distanță din catalog o ține deferasiroxul de 180 de miligrame, un medicament care scoate fierul în exces din sânge la oamenii care fac transfuzii toată viața. Cutia cu treizeci de comprimate costă 93,03 lei la cel mai ieftin producător și 1.290,71 lei la cel mai scump, de 13,87 ori mai mult.

Povestea obișnuită despre prețul medicamentelor are doi actori: firma care a inventat molecula și a ținut-o sub brevet, apoi copiile ieftine care apar când brevetul cade. Catalogul arată că actorii sunt mai mulți și că se așază altfel.

Sunt 141 de grupuri de cutii identice în care stau față în față originalul și cel puțin două generice. În 56 dintre ele, adică în două din cinci, distanța dintre cel mai ieftin și cel mai scump generic o depășește pe cea dintre genericul ieftin și original.

Explicația ține de felul în care se formează plafonul: prețul maxim al fiecărei cutii se calculează pornind de la cel mai mic preț al aceluiași produs în douăsprezece țări de referință, iar fiecare firmă își aduce propria istorie de prețuri europene în calcul. Rezultatul e că eticheta „generic" spune cine a fabricat cutia și tace despre cât costă.

Plafonul de preț acoperă medicamentele eliberate pe rețetă. Cele 2.887 de ambalaje care se dau fără rețetă, adică nouă la sută din registru, își fac prețul liber, în funcție de producător și de farmacie.

Aici cele două jumătăți ale poveștii se ating într-un fel neplăcut. Ibuprofenul, care are cele mai multe nume din țară, apare în catalog cu două grupuri comparabile, amândouă din categoria concentrațiilor mari eliberate pe rețetă. Paracetamolul, cu 53 de denumiri, nu are niciunul. Exact acolo unde cumpărătorul are de ales între cincizeci sau o sută de cutii, nu există o listă publică față de care să compare prețul cerut la casă.

Registrul spune ce are voie să se vândă, iar asta rămâne diferit de ce se găsește azi pe raft: o autorizație valabilă poate să stea nefolosită ani întregi. Prețurile de mai sus sunt plafoane, deci cutia poate costa mai puțin, și niciodată nu spun cât plătește pacientul din buzunar după compensare. Pentru rețetele compensate, partea achitată de casa de asigurări se calculează separat, pe alte liste.