mariuscomper.uk EN

Câini și lupi

Ochii de cățeluș: un mușchi mic pe care câinii îl au, iar lupii aproape deloc

Câinele ridică capetele sprâncenelor dinspre nas, iar ochii i se fac mari și triști. Mușchiul care face mișcarea aceasta a fost găsit la cinci din șase câini disecați și, ca mușchi distinct, la niciunul dintre patru lupi. Încearcă cu câinele de mai jos: uită-te la el, apoi întoarce-i spatele.

Câine desenat

Desen, nu măsurătoare. În 2017, 24 de câini de casă și-au ridicat capetele sprâncenelor cam de două ori mai des când un om stătea cu fața spre ei decât când le întorcea spatele; cercetătorii nu au găsit un efect general al hranei arătate. Nu toate studiile găsesc acest lucru (vezi „Cât de sigur e?”).

Mușchiul din spatele privirii

Se numește levator anguli oculi medialis, adică „cel care ridică colțul interior al ochiului”. Nu trebuie să-l ții minte. Contează ce face: trage în sus capătul sprâncenei dinspre nas, iar deschiderea ochiului pare mai mare și mai înaltă, după cum scriu cercetătorii. Capetele ridicate dau feței o privire tristă, iar mișcarea seamănă cu una pe care o fac oamenii când sunt triști. Încearcă în oglindă: ridică doar capetele sprâncenelor dinspre nas.

  • 5 din 6

    câini disecați aveau un mușchi distinct. La al șaselea, un husky siberian, nu l-au putut găsi.

  • 0 din 4

    lupi disecați aveau un mușchi distinct. Aveau doar câteva fibre subțiri într-un țesut conjunctiv sau un tendon mic (Kaminski și colab., 2019).

CâineLup
Desen al ideii, nu fotografie de disecție: o fâșie de mușchi la colțul interior al ochiului câinelui; la lup, câteva fibre subțiri și un tendon mic, așa cum le descriu autorii din 2019.

Mușchiul nu e o invenție a câinilor. L-au avut toți cei zece coioți disecați (Cunningham și colab., 2024), iar autorii presupun că e o trăsătură veche a familiei canidelor, pe care lupul cenușiu a pierdut-o. A mai fost raportat la un câine sălbatic african și la patru specii sud-americane de canide (12 animale).

Cine ridică mai des sprâncenele: câinii sau lupii?

În 2019, cercetătorii au filmat aproximativ două minute fiecare 27 de câini din adăposturi britanice și nouă lupi din două parcuri de animale, în timp ce un străin stătea la câțiva metri. Câinele obișnuit (mediana) și-a ridicat capetele sprâncenelor de 10 ori în cele două minute, lupul obișnuit de două ori. Și lupii le ridică, mai rar și mai slab; cele mai puternice ridicări au apărut doar la câini.

Câine
Lup

Pereche desenată: lupul ridică sprâncenele mai rar și mai puțin. Proporțiile sunt ilustrative.

Un studiu din 2025, făcut în Austria cu unsprezece câini și unsprezece lupi, toți crescuți de oameni, a urmărit cum salută ei oameni cunoscuți și a constatat același lucru: capetele sprâncenelor câinilor au rămas ridicate mai mult timp decât ale lupilor.

Un câine de vânătoare cu capetele sprâncenelor ridicate.
Un câine de vânătoare cu capetele sprâncenelor ridicate.
Un lup dintr-o grădină zoologică, cu fața relaxată.
Un lup dintr-o grădină zoologică, cu fața relaxată.

Fiecare fotografie arată un singur animal, nu un portret-medie.

Opt câini, două minute, unul vine acasă cu tine

În 2013, o echipă din Marea Britanie a filmat câini din adăposturi câte două minute și a numărat de câte ori și-a ridicat fiecare capetele sprâncenelor; analiza publicată folosește 27 de câini, după ce alți doi au fost scoși ca valori extreme. Apoi echipa a notat câte zile au trecut de când fiecare câine a fost dat spre adopție până a plecat din adăpost.

Desenele sunt inventate, la fel și momentul fiecărei ridicări. Real este înregistrarea pe care o poartă fiecare desen: numărul de ridicări și zilele până la plecare ale unui câine din studiu. Cele opt înregistrări sunt repartizate egal pe tot intervalul de numere din studiu. Urmărește cele două minute, comprimate în 24 de secunde, apoi alege un desen ca să vezi cât a stat câinele respectiv.

0:00
    Toți cei 27 de câini analizați în studiu
    Ridicările de sprâncene în două minute și zilele până când câinele a plecat din adăpost; vârsta în luni, unde fișierul de date o are.
    #RidicăriZileVârsta (luni)
    1110036
    2120624
    319836
    425730
    52133–
    642796
    748615
    85237
    961624
    10614716
    1164115
    1275884
    1371916
    14858–
    1587018
    1693718
    1793018
    1891912
    19102124
    20107830
    21114411
    2212259
    23133224
    241644–
    25181784
    26196236
    27251424

    Cât de sigur e?

    Ce pot și ce nu pot spune studiile.

    • Rezultatul din adăpost e mic și nesigur.

      27 de câini, toți din rase de tip bull (Staffordshire, mastifi și metiși), din patru adăposturi britanice. Legătura dintre ridicările de sprâncene și zilele până la plecare e moderată (Spearman −0,50; p = 0,008) și, după autori, nu rezistă unei corecții pentru comparații multiple: ei înșiși scriu că rezultatele sunt exploratorii și trebuie luate cu precauție. Cei cinci câini care și-au ridicat sprâncenele cel mai rar (o dată sau de două ori) au stat în mediană 100 de zile; cei cinci care le-au ridicat cel mai des (de 13 până la 25 de ori), 32 de zile. Între ei, punctele sunt foarte împrăștiate.

    • Nimeni nu i-a întrebat pe adoptatori de ce au ales.

      Studiul i-a urmărit pe câini, nu pe oamenii care i-au adoptat. Autorii propun și alte explicații: adoptatorii ar fi putut reacționa la tristețe sau la albul ochiului, care se vede când sprâncenele se ridică, nu la aspectul de pui. Nu am găsit niciun studiu care să arate oamenilor fotografii cu câini care diferă doar prin această mișcare și să măsoare ce aleg.

    • Câinii din 2013 și cei din 2019 ar putea fi, în parte, aceiași.

      Și lucrarea din 2019 a filmat 27 de câini din adăposturi britanice, câte două minute, la fel ca în 2013. Nu spune dacă sunt aceiași câini, așa că cele două pot fi un singur eșantion, nu două confirmări independente.

    • Patru lupi sunt puțini.

      Anatomia se bazează pe șase câini și patru lupi, doi dintre ei din Michigan, o regiune unde, după autorii studiului despre coioți, speciile de Canis se încrucișează. Lucrarea din 2019 nu are o secțiune despre propriile limite, iar textul ei descrie mușchiul lupului în feluri diferite (fibre rare, un tendon, absent cu totul) și îl spune prezent la toți câinii, deși un husky nu-l avea. Câinii au fost filmați în adăposturi, lupii în parcuri, deci cele două grupuri nu au trăit în aceleași condiții.

    • „Făcut pentru oameni” e o ipoteză.

      Autorii din 2019 scriu că presupun, ca ipoteză, că au avut un avantaj de selecție câinii cu sprâncene expresive. De atunci, mușchiul a fost găsit și la coioți și la alte canide sălbatice. Într-un studiu din 2021, la 21 de labradori (unul metis), mișcarea a însoțit mișcările ochilor și a fost mai frecventă când recompensa venea de la un aparat decât de la un om aflat în fața câinelui; în ambele situații stătea un om în apropiere. Un studiu din 2022 nu a găsit niciun efect al unui public asupra ei. În studiul din 2017 aproape toate mișcările feței au crescut puțin când omul era atent (clipitul nu), deci nu s-au schimbat doar sprâncenele, deși ele s-au schimbat cel mai mult.

    Și privirea lungă?

    Un studiu japonez din 2015 a raportat că, atunci când câinii și stăpânii se priveau îndelung, oxitocina creștea la amândoi, dar nu și la lupii crescuți de oameni. Alți cercetători au reanalizat datele și au găsit un efect mai mare al sexului stăpânului și nicio interacțiune semnificativă statistic între câine și lup în răspunsul stăpânilor. E o poveste despre privire, nu despre sprâncene, și rămâne deschisă.

    Și în România?

    Rapoartele pe care le-am căutat dau totaluri de adopții, dar nu spun cât așteaptă câinii în adăposturi, și nu am găsit niciun studiu românesc care să lege durata așteptării de ridicările de sprâncene. Numerele existente privesc adopțiile. ANSVSA, autoritatea veterinară, a anunțat că în 2024 au fost adoptați din adăposturile din România peste 65.000 de câini, față de peste 48.500 în 2021; metoda nu a fost publicată. Adăposturile municipale din București (ASPA) au dat spre adopție 2.047 de câini în 2025, cu circa 40% mai mulți decât în 2024, iar 276 dintre ei și-au găsit o familie la târgurile de adopții.

    Doi câini pe o trecere de pietoni din București, 2011. Câinele din față are o crotalie în ureche.
    Doi câini pe o trecere de pietoni din București, 2011. Câinele din față are o crotalie în ureche.

    Întrebări frecvente

    De ce au câinii ochi de cățeluș?

    Un mușchi mic ridică capătul sprâncenei dinspre nas, iar ochii par mai mari și mai triști. Cercetătorii cred că oamenii ar fi putut prefera câinii care făceau această mișcare, dar e o ipoteză: și coioții au mușchiul.

    Au lupii ochi de cățeluș?

    Lupii își pot ridica capetele sprâncenelor, mai rar și mai slab decât câinii. La disecția a patru lupi, în 2019, mușchiul nu a fost găsit ca mușchi separat.

    Sunt adoptați mai repede câinii cu ochi de cățeluș?

    Într-un studiu din 2013, la 27 de câini britanici din adăposturi, cei care și-au ridicat mai des capetele sprâncenelor au plecat, în medie, mai repede din adăpost. Studiul a fost mic și exploratoriu și nu poate arăta o cauză.

    Surse

    Tot ce scrie pe această pagină se sprijină pe lucrările și rapoartele de mai jos. Fiecare număr a fost verificat în sursă.

    • Kaminski J, Waller BM, Diogo R, Hartstone-Rose A, Burrows AM (2019). Evolution of facial muscle anatomy in dogs. PNAS 116(29): 14677–14681. doi:10.1073/pnas.1820653116 — 6 câini și 4 lupi disecați; 27 de câini și 9 lupi filmați; mediane 10 și 2.
    • Waller BM, Peirce K, Caeiro CC, Scheider L, Burrows AM, McCune S, Kaminski J (2013). Paedomorphic facial expressions give dogs a selective advantage. PLoS ONE 8(12): e82686. doi:10.1371/journal.pone.0082686 — 27 de câini din adăposturi; ridicări de sprâncene și zile până la plecare; fișierul de date (CC BY 4.0).
    • Kaminski J, Hynds J, Morris P, Waller BM (2017). Human attention affects facial expressions in domestic dogs. Scientific Reports 7: 12914. doi:10.1038/s41598-017-12781-x — 24 de câini de casă; om cu fața sau cu spatele, cu sau fără hrană.
    • Cunningham P, Shankar M, vonHoldt B, Brzeski KE, Kienle SS (2024). Coyotes can do ‘puppy dog eyes’ too. Royal Society Open Science. doi:10.1098/rsos.241046 — Mușchiul la 10 din 10 coioți.
    • Capitain S, Wirobski G, Önsal Ç, Pedretti G, Bevilacqua V, Marshall-Pescini S, Range F (2025). Differences in dogs’ and wolves’ human-directed greeting behaviour. Animal Cognition 28. doi:10.1007/s10071-025-01978-7 — 11 câini și 11 lupi, toți crescuți de oameni; câinii au ținut sprânceana ridicată mai mult.
    • Bremhorst A, Mills DS, Stolzlechner L, Würbel H, Riemer S (2021). ‘Puppy Dog Eyes’ Are Associated With Eye Movements, Not Communication. Frontiers in Psychology 12: 568935. doi:10.3389/fpsyg.2021.568935 — 21 de labradori (unul metis); mișcarea a mers împreună cu mișcările ochilor și a fost mai frecventă când niciun om nu stătea în fața câinelui.
    • Pedretti G et al. (2022). Audience effect on domestic dogs’ behavioural displays and facial expressions. Scientific Reports 12: 9747. doi:10.1038/s41598-022-13566-7 — Nicio creștere a ridicării capetelor sprâncenelor în fața unui public.
    • Sexton CL, Diogo R, Subiaul F, Bradley BJ (2024). Raising an Eye at Facial Muscle Morphology in Canids. Biology 13(5): 290. doi:10.3390/biology13050290 — Mușchiul nu e unic câinilor (coioți, alte canide).
    • de Souza-Junior P et al. (2026). Beyond Domestication: Occurrence of LAOM and RAOL in Four Neotropical Canid Species. Anatomia, Histologia, Embryologia 55: e70121. doi:10.1111/ahe.70121 — Mușchiul la 12 exemplare din patru specii sud-americane de canide.
    • Smith HF, Felix MA, Rocco FA, Lynch LM, Valdez D (2024). Adaptations to sociality in the mimetic and auricular musculature of the African wild dog. Anatomical Record 307: 3327–3343. doi:10.1002/ar.25441 — Mușchiul la un câine sălbatic african.
    • Nagasawa M et al. (2015). Oxytocin-gaze positive loop and the coevolution of human-dog bonds. Science 348: 333–336; re-analysis: Kekecs Z et al. (2016), Frontiers in Neuroscience 10: 155. doi:10.1126/science.1261022 — Privire și oxitocină; reanaliza (10.3389/fnins.2016.00155).
    • ANSVSA (3 apr. 2025). România înregistrează progrese în managementul câinilor fără stăpân. www.ansvsa.ro — Peste 65.000 de câini adoptați în 2024; peste 48.500 în 2021.
    • ASPA București (2026). Raport de activitate pentru anul 2025. aspa.ro — 2.047 de câini adoptați în 2025; 276 la târgurile de adopții.

    Cum au fost calculate numerele

    Norul de puncte și rândul de câini folosesc fișierul de date al autorilor pentru studiul din 2013 (Raw Data S1, CC BY 4.0): 27 de câini, ridicările de sprâncene numărate în două minute și zilele de la darea spre adopție până când câinele a plecat din adăpost. Recalculate, datele dau rezultatele din lucrare (Spearman −0,50, curba 114,12 × ridicări la puterea −0,515). Cei opt câini din rând sunt aleși după rangul numărului de ridicări (repartizați egal după rang, de la cel cu cele mai puține ridicări la cel cu cele mai multe, aproximativ fiecare al patrulea câine), nu după rezultatul lor, și sunt repartizați la întâmplare între desene la fiecare vizită. Vizita e accelerată de cinci ori. Cei doi câini pe care autorii i-au scos ca valori extreme nu sunt în fișierul de date. Desenele cu câinii și cu lupul sunt inventate; cât de des și cât de sus își ridică sprâncenele câinii desenați e doar ilustrativ.

    Fotografii

    • Câine de vânătoare: Richard Probst – Shot in a Frame (Dog Light Photography), CC BY 2.0, prin Wikimedia Commons (File:Sad eyes^ Explore March 18, 2023 - Flickr - Dog Light Photography.jpg). creativecommons.org/…
    • Lup: Raoul Feignoux, CC BY-SA 4.0, prin Wikimedia Commons (File:Loup portrait.jpg). creativecommons.org/…
    • Câini din București: Columbo222, CC BY-SA 3.0, prin Wikimedia Commons (File:Stray dogs crosswalk.jpg). creativecommons.org/…