Opt kilograme și patru sute de grame
Când slăbești zece kilograme, opt kilograme și patru sute de grame ies prin plămâni sub formă de dioxid de carbon invizibil. Doar un kilogram și șase sute de grame devin apă. Plămânul este principalul organ excretor al masei corporale.
Expirate prin trahee și nări sub formă de dioxid de carbon gazos (CO₂).
Eliminate prin urină, transpirație, secreții și condens respirator (H₂O).
Unde dispare materia?
Dacă întrebi zece oameni unde se duce grăsimea pe care o pierd când slăbesc, majoritatea îți vor răspunde că s-a transformat în energie sau în căldură. Aceeași convingere apare frecvent și în cabinetele medicale sau în recomandările de nutriție. În realitate, prima lege a termodinamicii și conservarea masei interzic transformarea atomilor în căldură în timpul reacțiilor biochimice din celule.
Fiecare gram de țesut adipos este o structură fizică alcătuită din atomi grei de carbon, hidrogen și oxigen. Pentru ca masa corporală să scadă, acești atomi trebuie să părăsească efectiv corpul printr-o cale anatomică de ieșire. Singurul organ capabil să preia și să evacueze cele peste optzeci de procente de carbon oxidat este aparatul respirator.
CO₂ evacuat în încăpere: 0,00 g (Carbon: 0,00 g)
Reacția chimică a unei trigliceride
O moleculă tipică de grăsime umană este o trigliceridă cu formula chimică medie C₅₅H₁₀₄O₆, având o masă molară de 861,43 grame pe mol. Pentru a o descompune complet, celulele au nevoie de 78 de molecule de oxigen (O₂).
La fiecare mol de trigliceride (861,43 grame de grăsime), cei 55 de atomi de carbon aduc o masă molară de 660,6 grame. Alături de 4 dintre atomii de oxigen proveniți din structura grăsimii (64,0 grame), ei formează 724,6 grame de masă care trece în dioxidul de carbon expirat — adică exact 84,1% din masa inițială.
Hidrogenul (104,8 grame) și ceilalți 2 atomi de oxigen (32,0 grame) formează 136,8 grame de masă ce trece în apa metabolică, reprezentând 15,9% din grăsime.
Cât carbon expiri în diferite stări
Rata de eliminare a carbonului depinde strict de ventilația pulmonară și de rata metabolică.
Somn (8 ore)
Stat la birou (8 ore)
Mers pe jos (1 oră la 5 km/h)
Alergare (1 oră la 10 km/h)
De ce nu funcționează simpla hiperventilație?
Dacă plămânul este poarta de ieșire a masei, apare firesc întrebarea dacă nu cumva putem slăbi pur și simplu respirând mai des și mai adânc în timp ce stăm pe canapea.
Răspunsul fiziologic este categoric: ventilația forțată fără un consum metabolic crescut nu oxidează nicio moleculă în plus de grăsime. Hiperventilația voluntară doar elimină rapid dioxidul de carbon deja dizolvat în sânge, provocând alcaloză respiratorie, vasoconstrictie cerebrală și amețeală. Pentru ca dioxidul de carbon să fie produs la nivel celular, mușchii trebuie să lucreze și să ceară energie.
Activitatea fizică nu topește grăsimea prin transpirație; transpirația este doar mecanismul de răcire cu apă al corpului. Efortul fizic mărește volumul de aer respirat pe minut, iar fiecare litru suplimentar de oxigen adus la țesuturi permite descompunerea trigliceridelor și trimiterea atomilor de carbon către trahee.
Notă de metodă
Calculele stoichiometrice prezentate se bazează pe analiza biochimică a compoziției medii a trigliceridelor din țesutul adipos uman, publicată de Ruben Meerman și Andrew J. Brown în British Medical Journal (BMJ 2014;349:g7257: „When somebody loses weight, where does the fat go?”). Formula moleculară de referință C₅₅H₁₀₄O₆ derivă din fracțiunile medii de acid oleic, palmitic și linoleic raportate în compoziția corporală umană (Forbes, 1987; Frayn, 1983).
Masele atomice relative utilizate sunt standardele IUPAC: Carbon = 12,011, Hidrogen = 1,008, Oxigen = 15,999. Calculele de ventilație în repaus consideră o persoană adultă de 70 kg cu un volum curent de 500 ml la o frecvență de 12 respirații pe minut și o concentrație alveolară de dioxid de carbon de 4,0% în volum.