Orga stă pe tribuna de vest a Bisericii Negre din aprilie 1839. A construit-o berlinezul Carl August Buchholz, între 1836 și 1839. Pe fișa parohiei are patru claviaturi, o pedală și 62 de registre; alte baze de date numără 63, cu o Violino 8′ în plus. E cea mai mare orgă cu transmisie mecanică din România.
De parapetele galeriilor atârnă covoare otomane din una dintre cele mai bogate colecții europene. Și ele țin de felul în care sună sala.
Din naos se vede carcasa neogotică: șase turnuri rotunde, trei câmpuri sub arce ascuțite, frontoane aurite cu rozete și fleuroane. Tuburile din față sunt din metal lustruit și au gura spre biserică.
Pe dinăuntrul unuia dintre ele e scris numele lui Heinrich Maywald, unul dintre elevii lui Buchholz. Cele mai lungi tuburi de pe fațadă au, măsurate pe fotografie, cam 6,5 metri de la gură până sus. Dacă sună, un tub deschis atât de lung dă o notă de vreo 26 de herți, aproape de marginea de jos a auzului.
Descrierea instrumentului îl împarte pe etaje. Jos, pe laturi, stă pedala, cu tuburile cele mai înalte. La etajul din mijloc, în față, e Oberwerk, cu sunet direct. În spatele lui, închis într-o cutie, e Unterwerk, care sună ca un ecou. Sus, în față, e Hauptmanual, iar în spatele lui, tot închis, Rohrwerk, care sună de mai departe.
Fișa parohiei numerotează claviaturile de la I la IV, fără nume. Lista Sonus Paradisi le dă numele, iar registrele se potrivesc: a treia, cu trompeta, fagotul și clarinetul, e Rohrwerk; a patra, numai cu registre blânde, e Unterwerk.
Atinge un etaj ca să-l auzi singur.
Găsitcarcasa și fațada, după fotografii: metal lustruit, aur, alb
Dedustuburile dinăuntru, la lungimea dată de nota lor: metal mat
Presupusunde stă fiecare rând de tuburi: contur fantomă
Într-un tub deschis la ambele capete, nota de bază are o lungime de undă cam de două ori cât tubul. Lungimea lui e deci aproximativ viteza sunetului împărțită la dublul frecvenței. Cel mai grav Do al registrului Principal 32′ de la pedală are 16,4 herți, iar calculul dă vreo 10,4 metri.
Fiecare octavă în sus înjumătățește tubul: 5,2 metri, apoi 2,6, apoi 1,3, până la câțiva centimetri. Numărul de picioare din numele unui registru (32′, 16′, 8′) e lungimea nominală, rotunjită, a tubului său cel mai grav: 32 de picioare înseamnă 9,75 metri. Un tub astupat sună cu o octavă mai jos decât unul deschis de aceeași lungime. De aceea registrul Untersatz 32′ ajunge la aceeași notă cu tuburi pe jumătate la fel de lungi.
Masa de joc e încastrată în soclul carcasei, cu registrele în două coloane, la stânga și la dreapta. Totul e mecanic: fiecare clapă și fiecare registru lucrează direct, prin tije și pârghii. Buchholz folosea culise în formă de pană, „Keilschleifen”. După ele se recunosc orgile lui și cele ale elevilor lui.
Patru corale pot fi ascultate aici în armonizarea lui Bach, între ele „Ein feste Burg ist unser Gott”, pe o melodie a lui Martin Luther.
Fișa mai notează că în 1966 au fost înlocuite două registre și schimbate două mixturi. În 2001 tuburile originale au fost puse înapoi, iar orga are acum doar patru tuburi noi.
Patru corale
Armonizările la patru voci ale lui Johann Sebastian Bach: sopranul, altul și tenorul la o claviatură, basul la pedală, fiecare coral cu registrele lui. Atinge din nou ca să oprești.
Cântă tu
Tastatura calculatorului: rândul A–L (W, E, T, Y, U, O, P pentru diezi).
* Mixturile apar pe fișă doar cu numărul de rânduri. Compoziția folosită aici e presupusă.
Orga e descrisă ca un instrument „între epoci”. Are încă structura barocă, cu fundamente, alicote și mixturi, dar culorile sunt romantice: domină registrele de 8 picioare, iar diviziunile au familii întregi de flaute, principali și coarde. Registrele se amestecă atât de bine încât niciunul nu domină orga plină.
Ascultă cum se adaugă registrele, treptat, de la o Rohrflöte de 8 picioare și un Subbass la pedală până la toate cele 62 de registre. Acordurile sunt scrise pentru această pagină și nu sunt o piesă din repertoriu.
Fotografia din care e desenată fațada. Foto: Peterwchen, CC BY 4.0, Wikimedia Commons.Reconstituirea, din același unghi.
Cât de exactă e reconstituirea
Biserica și carcasa sunt desenate după fotografii, fără releveu. Lățimea carcasei e luată de 12,6 metri, iar celelalte dimensiuni rezultă din fotografia frontală, la 82 de pixeli pe metru. Marja de eroare e de circa 15%. La fel se știe și lungimea tuburilor de pe fațadă: cam 6,5 metri, plus-minus un metru.
Fațada e copiată element cu element după fotografie: turnurile, câmpurile, arcele, frontoanele, frizele. Numărul de tuburi din fiecare turn e simplificat la cinci pe rând.
Tuburile dinăuntru au lungimea calculată pentru o viteză a sunetului de 340 de metri pe secundă. Diametrul lor scade la jumătate la fiecare 16 note, o regulă de proporții presupusă aici. Fișa nu spune câte clape are fiecare claviatură. Dacă manualele au câte 54 și pedala 27, o presupunere, lista de registre înseamnă cel mult 3.800–3.900 de tuburi. Cu aceeași presupunere, numărul real ar fi ceva mai mic, fiindcă unele registre nu merg pe toată claviatura: Cornettul începe abia de la sol.
Așezarea rândurilor de tuburi pe sertare e presupusă, după descrierea pe etaje. Tuburile prea înalte pentru carcasă sunt scurtate în desen; în realitate asemenea tuburi se îndoaie.
Sunetul e un model făcut din lista de registre, fără nicio înregistrare a orgii. Fiecare registru are culoarea obișnuită pentru familia lui (principal, flaut, coardă, ancie). Rezonanța bisericii, de vreo 4,6 secunde, e presupusă, nu măsurată.
Lumina e a unei dimineți de octombrie, cu soarele la sud-est, la 24 de grade deasupra orizontului. Ora e aleasă pentru imagine, nu calculată.