Paganus → păgân
Cum a ajuns țăranul păgân
Păgân vine din latinescul paganus, „sătean“, iar autorii creștini din secolul al IV-lea îl explicau la fel (după James O’Donnell, 1977). Cel mai vechi loc citat aici, la Tacitus, are cuvântul într-o mustrare adresată soldaților, în anul 69: paganus înseamnă acolo „civil“. Cum s-a ajuns de la unul la celălalt, explică două teorii: a satului și a soldatului.
- 69
- anul unei mustrări adresate soldaților, la Tacitus: paganus înseamnă „civil“
- c. 211
- Tertulian pune paganus față în față cu miles, „soldat“, și îl spune despre un credincios
- un secol
- de tăcere în textele creștine păstrate, apoi primele folosiri limpezi cu sensul „necreștin“
Capitolul 1 · Drumul
Ce însemna paganus, text cu text
Șapte locuri unde cuvântul s-a păstrat pe pagină sau pe piatră, în ordinea anilor; ultimul e un epilog. La fiecare, alege ce crezi că înseamnă, apoi vezi ce spune textul. Sensurile se așază pe trei linii: sătean, civil, necreștin.
- ce arată textul
- alegerea ta
- explicația dată de autor
- niciun text păstrat
În războiul civil dintre Vitellius și Vespasian, Antonius Primus, mânios pe pretorieni (soldații gărzii imperiale), le spune:
„vos“ inquit, „nisi vincitis, pagani, quis alius imperator, quae castra alia excipient?“
Ce înseamnă paganus aici?
„Voi, dacă nu biruiți, civililor, ce alt comandant, ce alte tabere vă vor primi?“ tălmăcire: Marius Comper
Alegerea ta:
Civili. Antonius îi numește pe soldați „pagani“ într-o mustrare. O’Donnell citează locul printre folosirile cu sensul „civil“, față de „militar“ (nota 3).
E sensul de la care pornește teoria soldatului. Imperator poate fi tălmăcit „comandant“ sau „împărat“.
Sursa: thelatinlibrary.com/tacitus/tac.hist3.shtml, §24 · C17
Despre soldatul creștin și coroana (De corona militis). Despre Hristos, Tertulian scrie:
Apud hunc tam miles est paganus fidelis quam paganus est miles fidelis.
Ce înseamnă paganus aici?
„La el, civilul credincios e tot atât de soldat pe cât e soldatul credincios civil.“ tălmăcire: Marius Comper
Alegerea ta:
Civil, și încă unul credincios. Paganus e pus față în față cu miles, „soldat“, și se spune despre un creștin: încă nu înseamnă „necreștin“.
De corona face parte din grupul de scrieri datat 208–212; datarea e discutată. După O’Donnell, locul ca dovadă pentru originea militară e „plauzibil, dar nu sigur“.
Sursa: thelatinlibrary.com/tertullian/tertullian.corona.shtml · tertullian.org/chronology.htm · C15
Cât timp trece, după Tertulian, până la cele mai vechi folosiri limpezi ale lui paganus cu sensul „necreștin“, în inventarul lui O’Donnell?
Cam un secol. După Tertulian, scrie O’Donnell, „e tăcere pentru un secol“. Creștinii își numeau oponenții cu alte cuvinte: nationes, gentes, gentiles, ethnici, uneori Graecus.
Tăcerea privește textele din inventarul lui O’Donnell (1977); o descoperire o poate umple.
Sursa: faculty.georgetown.edu/jod/paganus.html · C16, C20
Inscripție funerară pentru o tânără, citită așa cum o tipărește O’Donnell, cu literele restituite în paranteze:
interfideles fidelis fuit,
inter (al)ienos pagana fuit.
Ce înseamnă paganus aici?
„Între credincioși a fost credincioasă, între cei străini a fost păgână.“ tălmăcire: Marius Comper
Alegerea ta:
Necreștin, în sensul creștin al cuvântului: „credincioasă“ între credincioși, „pagana“ între cei din afară. După O’Donnell, inscripția e din prima treime a secolului al IV-lea, datată „cu oarecare încredere“, și pare să arate cuvântul în uz curent. El spune că tânăra se măritase cu un păgân.
După O’Donnell, textul pare să arate că autorul lui nu auzise cuvântul explicat ca la Mohrmann, unde paganus ar fi fost doar „cel din afară“. A doua inscripție, CIL 10.7112, e datată la fel; textul ei nu e citat aici.
Sursa: faculty.georgetown.edu/jod/paganus.html, nota 10 · C16
Retor care s-a convertit la creștinism pe la 355, Marius Victorinus folosește des paganus în comentariile lui la Scriptură și îl echivalează cu Graecus. Cu el, spune O’Donnell, începe mărturia literară: „c. 360“. Sensul: „necreștin“.
Locurile (la Epistola către Galateni 2.3, 4.3) sunt date de O’Donnell; textul lui Victorinus nu a fost deschis aici.
Sursa: faculty.georgetown.edu/jod/paganus.html, nota 12 · C16, C21
Valentinian și Valens, către Claudius, proconsul al Africii, despre vremea când:
Idem aa. ad Claudium proconsulem Africae
… cum paganorum animi contra sanctissimam legem quibusdam sunt … excitati.
dat. xiii kal. mart. Treviris Valentiniano et Valente aa. conss.
Ce înseamnă paganus aici?
„… când spiritele păgânilor au fost ațâțate împotriva preasfintei legi de unele …“ (cuvintele omise diferă între ediții și sunt lăsate deoparte). tălmăcire: Marius Comper
Alegerea ta:
Necreștin, ca în română: păgânii se ridică împotriva „preasfintei legi“. Legea a fost mult timp socotită prima apariție a sensului; după O’Donnell, Victorinus și cele două epitafuri sunt mai vechi.
Se citează doar fragmentul comun celor două lecturi ale textului; majusculele numelor proprii sunt puse aici.
Sursa: thelatinlibrary.com/theodosius/theod16.shtml · C16
La cererea lui Augustin, Orosius scrie o istorie împotriva păgânilor. Tot el le explică numele:
qui alieni a ciuitate Dei ex locorum agrestium conpitis et pagis pagani uocantur siue gentiles quia terrena sapiunt
Ce înseamnă paganus aici?
„cei străini de cetatea lui Dumnezeu, care după răscrucile și satele locurilor de țară sunt numiți păgâni, sau gentili, fiindcă cugetă la cele pământești“ tălmăcire: Marius Comper
Alegerea ta:
Necreștini, „străini de cetatea lui Dumnezeu“, iar numele îl derivă din sate: „după răscruci și sate“. Povestea satului nu e deci născocirea unui dicționar modern: după O’Donnell, toți autorii secolului al IV-lea care explică cuvântul spun așa, iar Orosius la începutul celui următor.
Orosius dă o etimologie a numelui; nu spune că orașele s-au creștinat primele. O’Donnell crede că autorii vechi s-ar putea să fi greșit aici, ca alți contemporani ai lor în multe etimologii.
Sursa: thelatinlibrary.com/orosius/orosius1.shtml · C18, C20
Povestea satelor merge mai departe, cu alte sate: ale Atenei. Isidor, mort în 636, a scris acestea cu puțin înainte de moarte:
Pagani ex pagis Atheniensium dicti, ubi exorti sunt. Ibi enim in locis agrestibus et pagis gentiles lucos idolaque statuerunt, et a tali initio vocabulum pagani sortiti sunt.
„Păgânii au fost numiți după satele atenienilor, unde au apărut. Acolo, în locuri de țară și în sate, gentilii au așezat păduri sfinte și idoli, și de la acest început au primit numele.“ tălmăcire: Marius Comper
O altă etimologie, cu sate grecești. O’Donnell remarcă că Isidor pare să nu fi știut că grecescul pagos înseamnă aproape contrariul latinescului pagus.
Datele vieții lui Isidor: Catholic Encyclopedia. Anul scrierii nu e dat; „cu puțin înainte de moarte“.
Sursa: thelatinlibrary.com/isidore/8.shtml · newadvent.org/cathen/08186a.htm · C19
Drumul tău, pe linii
Capitolul 2 · Două teorii
Satul sau soldatul
Dicționarele dau cuvântul; drumul de la „sătean“ la „necreștin“ îl spun teoriile. Sunt două, și niciuna nu e dincolo de îndoială. Același grafic, cu fiecare traseu pe rând.
- satul
- soldatul
- fără text păstrat
Arată traseul:
Teoria întâi · cea explicată de autorii vechi
Teoria satului
Orașele Imperiului s-au creștinat primele; satele au ținut la zeii vechi. Vorba pentru „sătean“ ar fi ajuns astfel vorbă pentru „necredincios“.
„Lat. PAGANUS, sătean (locuitorii dela țară sustrăgându-se influenței creștinismului triumfător în orașe: de unde sensul religios de necreștin sau idolatru).“
În secolul al XIX-lea, aceeași poveste o spunea Trench; un dicționar englez o ține minte sub numele lui. Cu mult înaintea lor, în prologul istoriilor sale, Orosius deriva numele din „răscrucile și satele locurilor de țară“ (oprirea 6).
Teoria a doua · cea cu un text mai vechi, de sens militar
Teoria soldatului
În graiul cazărmii romane, paganus însemna „civil“ — neînrolat. Primii creștini ar fi luat vorba odată cu închipuirea oștirii lui Hristos: cine nu era ostaș al lui Hristos era paganus.
„Milites Christi eraŭ «ostașiĭ luĭ Hristos, creștiniĭ», ĭar ceĭlalțĭ eraŭ păgîni.”
Aici paganus e civilul, pus față în față cu miles, și se spune despre un creștin. E sensul militar pe care se sprijină teoria soldatului; încă nu înseamnă „necreștin“.
Ce cere fiecare drum și ce arată textele
| Oprirea | Drumul satului | Drumul soldatului |
|---|---|---|
| Nu e atins: aici paganus înseamnă „civil“, iar țăranul lipsește din text. | Sensul de la care pornește: civil, față de soldat. | |
| Nu e atins: textul nu spune nimic despre sat. | Sensul militar într-un text creștin, spus despre un credincios. După O’Donnell, ca dovadă a originii militare e „plauzibil, dar nu sigur“. | |
| Formularea citată a lui Șăineanu nu spune nimic despre ea. | O’Donnell: dacă originea e militară, „perioada lungă în care cuvântul abia apare“ e izbitoare. După ipoteza lui, vorba ar fi rămas în vorbirea de rând sau la oamenii învățați, iar în secolul al IV-lea ar fi fost redescoperită ca ocară. | |
| Obiecția din Online Etymology Dictionary: sensul religios al cuvântului e anterior perioadei în care satele ar fi rămas în urmă. Niciunul dintre rândurile citate aici nu pomenește satul. | Cele mai vechi folosiri limpezi cu sens creștin vin la un secol după Tertulian; între „civil“ și „necreștin“ nu s-a păstrat niciun text. | |
| Explicația lui: „după răscruci și sate“. După O’Donnell, toți autorii din secolul al IV-lea care spun ce înseamnă cuvântul îl scot din „sătean“. | O’Donnell: nu e niciun motiv să credem că n-au greșit la etimologie, ca alți contemporani ai lor în atâtea altele; pentru el, derivarea glumeață din „civil“ fusese uitată. |
Obiecția cronologiei
Povestea satelor cere orașe deja creștine și sate rămase în urmă. Online Etymology Dictionary, un dicționar etimologic englez, spune că sensul religios al lui paganus e mai vechi decât acea vreme și găsește de aceea teoria soldatului mai probabilă. Pasajul lui Tertulian nu are însă încă sensul religios, iar după el, spune O’Donnell, urmează o tăcere de un secol. O’Donnell însuși, care propune o reconstrucție proprie, înclină tot spre soldat, dar o numește ipoteză.
Teoria satului e cea explicată de autorii înșiși; teoria soldatului are de partea ei un text mai vechi, dar acela arată sensul militar, nu încă pe cel religios. Cititorul poate judeca având în față ambele teorii.
Capitolul 3 · Dicționarul
Ce spun dicționarele
Cuvântul întâi, povestea după aceea. Trei dicționare, aceeași filiație: din latinescul paganus.
„păgîn … Lat. paganus (Diez, I, 300; Pușcariu 1244; Candrea-Dens., 1308; REW 6141), cf. … it., sp. pagano, prov., cat. pagá, fr. païen, port. pagao.“
Dicționarul etimologic român (DER), prin dexonline. Pentru semantism, DER trimite la J. Zeiller, Paganus, Fribourg 1917.Două glasuri întăresc filiația. DEX ’09 încheie scurt: „Lat. paganus.“ Iar Micul dicționar academic dă „E: ml paganus“, cu o atestare în Psaltirea Hurmuzaki (7r/22).
Șapte limbi, un cuvânt
Așa sună moștenirea lui paganus în limbile-surori — formele romanice date de DER:
- română păgân cuvântul din titlu
- italiană pagano din paganus
- spaniolă pagano din paganus
- provensală pagá din paganus
- catalană pagá din paganus
- franceză païen din paganus
- portugheză pagão din paganus
Trei vorbe greșite
Se aud des. Nu țin:
„Păgân vine din slavă.“
DER taie scurt: „cuvântul românesc nu poate proveni din slavă“. Slavul pogan vine el din latină — ba chiar, spune DER, e „oarecum posibil“ să fi trecut prin română.
„Păgân înseamnă om crud.“
„Om rău la suflet, crud, nemilos“ e un sens figurat din DEX, al cincilea. Sensul întâi e religios: cel ce se închină zeilor sau idolilor.
„Paganus a însemnat dintotdeauna «necreștin».“
La Tacitus, în anul 69, paganus e civilul față de soldat; la Tertulian, pe la 211, e civilul credincios. Primele folosiri limpezi cu sensul „necreștin“ vin abia în secolul al IV-lea.
Ce rămâne deschis
U1. Care teorie e cea bună — satul sau soldatul. Dicționarele dau cuvântul. Online Etymology Dictionary și O’Donnell înclină, ca ipoteză, spre soldat; nimeni nu a dovedit-o.
U2. Cum a trecut cuvântul de la „civil“ la „necreștin“. Tertulian pune pe paganus față în față cu miles pe la 211; primele folosiri limpezi cu sensul „necreștin“ vin la un secol după el, iar ce s-a petrecut între timp nu spun textele păstrate. Datarea lui De corona e discutată.
U3. Dacă slavul pogan a trecut prin română. DER spune „oarecum posibil“ — o posibilitate, nu un fapt.
U4. Ce spune Zeiller, Paganus (Fribourg, 1917). DER îl trimite pentru semantism; lectura lui rămâne de făcut.
U5. Ce spun, în întregime, a doua inscripție (CIL 10.7112) și comentariile lui Marius Victorinus. Sunt cunoscute doar din raportul lui O’Donnell; textele lor nu au fost deschise aici.
Încheiere · Cuvintele tale
Cuvintele pe care le spui
Paganus n-a venit singur din latină. Patru cuvinte ale credinței i-au stat alături din aceeași limbă, latina — toate cu filiație dreaptă în DER. Sunt cuvintele de care te folosești fără să te gândești la ele.
biserică
din basilica (REW 972). „Clădire destinată cultului creștin“, zice DER. Forma nouă basilică e dubletul neologic, venit pe urmă.
Dumnezeu
DER: „Lat. domine deus“ (REW 2734) — aceeași sudură ca italiana domeneddio. Provensala veche și franceza veche au avut domerdieus, damnedieu.
cruce
DER: „Lat. crucem“ (REW 2348), acuzativul lui crux. Verii: italiana croce, franceza croix, spaniola și portugheza cruz.
înger
din angelus (REW 458a). Italiana angelo, franceza ange; provensala, catalana și spaniola angel, portugheza anjo.
Și atunci când spui despre cineva că e păgân fiindcă e nemilos, folosești sensul al cincilea din DEX, marcat ca figurat; nicio sursă de aici nu spune cum s-a ajuns de la „necreștin“ la „om crud“.
Drumul tău, pe linii.
Surse
Dicționarele, textele și articolul din care e zidită pagina:
DER, DEX ’09, MDA2, Șăineanu și Scriban, prin dexonline — intrarea „păgân“ (C01–C06, C14)
DER, prin dexonline — „biserică“ (C07), „Dumnezeu“ (C08), „cruce“ (C09), „înger“ (C10)
Online Etymology Dictionary — „pagan“ (C04, C05, C12) și „heathen“ (C11)
Tacitus, Historiae 3.24 — textul latin la The Latin Library; anul, după cronologia ediției Project Gutenberg (C17)
Tertulian, De corona 11 — textul latin la The Latin Library; datarea (grupul 208–212) după cronologia de la tertullian.org (C15)
Codex Theodosianus 16.2.18 (370) — The Latin Library (C16)
Orosius, Historiae adversum paganos, prolog 9 — The Latin Library (C18)
Isidor din Sevilla, Etymologiae 8.10.1 — The Latin Library; viața lui, în Catholic Encyclopedia (C19)
James J. O’Donnell, „Paganus“, Classical Folia 31 (1977) — textul (C16, C20)
Augustin, Confessiones 8.5.10 — The Latin Library (C21)
J. Zeiller, Paganus, Fribourg 1917 — trimis de DER, necitit aici (C13)
Tălmăcirile din latină și din engleză: Marius Comper. Imaginile își poartă creditele sub fiecare chip. Anul 69 este al întâmplărilor povestite de Tacitus, nu al scrierii.