Chatsworth și Londra, 1849–1851
Palatul de cristal
În noiembrie 1849, o frunză de nufăr uriaș de la Chatsworth a ținut o fetiță de opt ani. Grădinarul care a cântărit-o a schițat pe sugativă, la Derby, cea mai întinsă clădire a Europei — și peste șase milioane de oameni au trecut prin ea. Încarcă frunza chiar tu, până o ține pe Annie.
Sunetul pornește când derulezi; îl poți opri oricând.
Frunza care ține
Chatsworth, august 1849
Îngenunchează lângă bazinul din sera de la Chatsworth, în august 1849. Un puiet de nufăr uriaș sosise de la grădinile regale din Kew pe 3 august; pe 10 august a fost mutat în bazin — un pătrat de doisprezece picioare, cu o movilă de pământ pregătit în mijloc.
În 79 de zile, frunzele lui au umplut un bazin de 18 picioare și 8 inci pe 19 picioare și un inci — 647 de inci pătrați pe zi, «cea mai remarcabilă pildă de iuțeală a creșterii vegetale consemnată vreodată».
9 noiembrie 1849
Pe 9 noiembrie s-a deschis prima floare — «un yard de jur-împrejur»; cam într-o lună s-au copt semințele, iar la 16 februarie 1850 răsăriseră deja plante tinere.
La începutul lui noiembrie, cu frunze de patru picioare și opt inci în diametru, grădinarul a vrut să știe cât țin. Și-a așezat pe o frunză fetița de opt ani, de 42 de livre (19,1 kg), pe un capac de aramă de 15 livre, ca să împartă apăsarea — 57 de livre (25,9 kg) cu totul. «Frunza le-a dus foarte bine» — la fel și altele, între patru picioare și două inci și patru picioare și nouă inci.
Cronica de la Chatsworth n-o numește pe fetiță; numele i-l dau poezia lui Douglas Jerrold — «către domnișoara Annie Paxton, care, îmbrăcată ca o zână, a stat pe o frunză de Victoria Regina» — și legenda gravurii din Illustrated London News: Annie, fiica lui Paxton.
Mai 1850
La începutul lui mai, o frunză de vreo cinci picioare (1,52 m) a fost mutată în pârâul de lângă grădini, cu un grătar circular ușor deasupra, ca să împartă greutatea. 112 livre (50,8 kg) au stat «câteva minute înainte să curgă apa peste ea»; apoi un bărbat de peste zece stone (140 de livre, 63,5 kg), două-trei minute; apoi o persoană de unsprezece stone (154 de livre, 69,9 kg), «aproape la fel de mult». După aceea, doamne și domni între opt și unsprezece stone.
Astăzi, Kew spune la fel: frunzele duc peste 40 de kg la un diametru de 1,5 m.
Încarcă frunza
Ține apăsat butonul: greutățile se adună pe frunză, în ordinea probelor de la Chatsworth. Merge și cu bara de spațiu ținută apăsat.
Frunza plutește goală
Coasta de dedesubt ține totul: opt coaste principale cu legături arcuite. Wills avea să scrie că «primul părinte al celei mai întinse clădiri a Europei a fost cea mai mare structură florală cunoscută din lume».
De dedesubt, frunza e o structură: opt coaste principale care pornesc din codiță, întărite cu legături arcuite, marginea răsfrântă în sus două-patru inci — și între coaste, atât de subțire, că «un pai căzut de la cinci picioare ar străpunge-o». La Societatea Artelor, pe 13 noiembrie 1850, Paxton a descris frunza ca pe o grindă — console «de aproape doi inci adâncime», cu grinzi transversale între ele — după cum citează un studiu secundar din 2010.
Casa Victoriei Regia — șaizeci de picioare pe patruzeci — a fost «predecesoarea nemijlocită a giganticei structuri din Hyde Park». Omul din spatele ei: «domnul Paxton, celebrul horticultor al celebrului Chatsworth al ducelui de Devonshire». Derulează mai departe: frunza rămâne în urmă, coasta merge mai departe.
Sugativa de la Derby
Iunie 1850
Într-o dimineață, la o ședință matinală a Camerei Comunelor, împreună cu prietenul său Ellis, i-a venit ideea să trimită și el un proiect: «dacă introduci o asemenea clauză, mă duc acasă și peste nouă zile îți aduc planurile gata». Așa a povestit Paxton mai târziu, la Institutul din Derby, după cum îl citează Walford.
Derby, iunie 1850
La Derby, președinte al comisiei de lucrări și linii a căii ferate Midland, judecând cazul unui acar — în fața lui, o coală virgină de sugativă. «Asta nu e schița cazului acarului, ci proiectul marii clădiri industriale care se va ridica în Hyde Park»: fațadele, secțiunile, detaliile de execuție și caietele de sarcini, gata în zece zile.
Aproape două sute cincizeci de planuri sosiseră și niciunul nu mulțumise; comisia își desenase propriul proiect, cu o cupolă gigantică — nepopular. Proiectul lui Paxton a câștigat publicul prin Illustrated London News, iar comisia și-a respins propriul proiect și l-a recomandat într-un glas pe al lui. Stephenson i-a examinat planurile în tren; Brunel a adus a doua zi măsurătorile copacilor.
16 iulie 1850
Pe 16 iulie, oferta lui Fox și Henderson pentru proiectul lui Paxton — 79.800 de lire — a fost acceptată verbal; pe 30 iulie au luat în primire terenul. Ofertele rivale cereau între 120.000 și 150.000 de lire doar pentru folosința materialelor. Derulează mai departe: prima coloană se ridică.
Șantierul
26 septembrie 1850
Prima coloană s-a ridicat pe 26 septembrie 1850; la 1 mai 1851 totul era gata — «ridicată și terminată în șapte luni», de la prima coloană la deschidere.
Planul, după Berlyn: un paralelogram de 1.848 de picioare pe 408 (563 pe 124 de metri), plus o proeminență nordică de 48 pe 936; galeria principală, 72 de picioare lățime și 66 înălțime; transeptul, 72 pe 108 — așezat unde «un șir de copaci mari, pe care s-a hotărât să-i includă». 772.784 de picioare pătrate, vreo nouăsprezece acri.
Adresa comisarilor, din mai 1851, dă măsura extremă: 1.851 de picioare lungime și 456 lățime maximă, peste optsprezece acri, încăpători pentru 40.000 de vizitatori, cu peste zece mile de fațadă. Două măsuri, două surse — aici nu se amestecă.
Transeptul închidea «un șir de ulmi bătrâni și frumoși»; alte două grupuri de copaci au rămas curți deschise, sub cer.
Cea mai mare parte a sticlei a venit de la Chance & Co. din Birmingham: pătrate de 49 de inci pe 10 — «cea mai mare lungime de sticlă plană făcută vreodată în țara aceasta». 293.655 de geamuri, 400 de tone, suflate manual în 39 de săptămâni la Spon Lane, Smethwick.
Peste șase milioane de oameni
1 mai 1851
Expoziția s-a deschis pe 1 mai 1851 — însăși regina Victoria, în persoană.
V&A ține socoteala clădirii: 3.300 de coloane de susținere, 2.224 de grinzi principale — 3.800 de tone de fontă și 700 de tone de fier forjat; 600.000 de picioare cubice de lemn, 205 mile de baghete pentru geamuri și 900.000 de picioare pătrate de sticlă.
În 141 de zile, 6.039.195 de oameni, cu o medie zilnică de 42.831. Vreo 14.000 de exponate, în patru mari clase, de la 8.200 de expozanți.
Printre curiozități: celebrul Koh-i-noor, «Muntele de lumină», «împrumutat special de Maiestatea Sa… una dintre cele mai mari curiozități ale Expoziției».
11 octombrie 1851
Expoziția s-a închis pe 11 octombrie 1851 — data la care se întâlnesc amândouă sursele.
Numerele
Socotelile palatului vin din mâini care nu trebuie amestecate: V&A dă scheletul de fier și sticla, Berlyn dă măsura în picioare, comisia dă extremele. Atinge fiecare număr: răspunde cu sursa legată de el.
Atinge un număr și citește-i toată rezerva
Fiecare notă spune din nou numerele, sursa și ambiguitatea, fiindcă s-ar putea să deschizi una singură.
Coloanele: 3.300 de coloane de susținere și 2.224 de grinzi principale — socoteala V&A pentru scheletul din Hyde Park. Tot V&A, aceeași socoteală: 600.000 de picioare cubice de lemn și 205 mile de baghete pentru geamuri.
Deschis la 1 mai, închis la 11 octombrie: 141 de zile, 6.039.195 de oameni — iar clădirea, demontată bucată cu bucată, a plecat spre sud.
Dealul
Între 1852 și 1854, structura a fost demontată și reconstruită pe Sydenham Hill; din Hyde Park dispăruse cu totul înainte de sfârșitul lui 1852 — pe un domeniu de 300 de acri, «într-o măreție și o frumusețe sporite».
În noaptea de 30 noiembrie 1936, palatul a fost mistuit de un incendiu în câteva ore.
Sticla s-a dus într-o noapte. Dealul încă se numește Palatul de Cristal.
Mecanismul, pe scurt
În august 1849, un puiet de nufăr uriaș a sosit de la Kew la Chatsworth; în 79 de zile i-a umplut bazinul, iar pe 9 noiembrie s-a deschis prima floare. La începutul lui noiembrie, o frunză de patru picioare și opt inci a ținut o fetiță de opt ani — 42 de livre pe un capac de aramă de 15 livre, 57 cu totul —, iar în mai 1850 o frunză de cinci picioare, mutată în pârâu, a dus 112 livre, apoi un bărbat de peste zece stone și o persoană de unsprezece stone. Fetița era Annie, fiica lui Paxton — după poezia lui Jerrold și legenda gravurii.
Grădinarul care a cântărit frunza a schițat, la Derby, în iunie 1850, pe o coală de sugativă, proiectul marii clădiri industriale: zece zile de la idee la planuri. Aproape două sute cincizeci de proiecte rivale nu mulțumiseră pe nimeni; al lui Paxton a câștigat publicul prin Illustrated London News. Pe 16 iulie, oferta lui Fox și Henderson — 79.800 de lire — a fost acceptată verbal; pe 30 iulie au luat în primire terenul.
Prima coloană s-a ridicat pe 26 septembrie 1850; la 1 mai 1851 totul era gata — șapte luni, de la prima coloană la deschidere. Planul lui Berlyn — 1.848 pe 408 picioare, transeptul de 108 peste ulmi — și extremele comisarilor — 1.851 pe 456, 40.000 de vizitatori — nu se amestecă aici. Sticla, cea mai mare parte de la Chance din Birmingham, însemna 293.655 de geamuri în 39 de săptămâni. Expoziția a ținut 141 de zile, cu 6.039.195 de oameni, și s-a închis pe 11 octombrie.
Între 1852 și 1854, palatul a fost demontat și reconstruit pe Sydenham Hill. În noaptea de 30 noiembrie 1936 a fost mistuit de un incendiu în câteva ore. Sticla s-a dus într-o noapte. Dealul încă se numește Palatul de Cristal.
Surse și metodă
Fiecare număr își poartă unitatea și sursa, iar măsurile din surse deosebite nu se amestecă niciodată: planul lui Berlyn (1.848 pe 408 picioare, transeptul de 108) stă alături de extremele comisarilor (1.851 pe 456, 40.000 de vizitatori), iar scheletul e socoteala V&A (3.300 de coloane, 2.224 de grinzi, 3.800 plus 700 de tone de fier). Greutățile de pe frunză vin mereu cu frunza și cu condițiile lor: capacul de aramă, grătarul din pârâu, apa care trece peste margine, minutele.
Bazinul, frunza, coastele și palatul sunt desenate ilustrativ; trecerea de la coastă la grindă e o ilustrație, spusă ca atare. Panoul frunzei e ilustrativ, nu o simulare: afișajul lui spune treptele probelor lui Allen — Annie, 112 livre, zece și unsprezece stone — și niciodată grame dincolo de Allen. Cele trei imagini sunt mărturia adevărată: gravura din Illustrated London News, din 17 noiembrie 1849, portretul lui Paxton de Octavius Oakley, din preajma lui 1850, și calotipia lui Talbot din transept, din 1851 — toate domeniu public, fiecare creditată alături.
Tot sunetul e înregistrat, licențiat și transcris: fondul românesc e un susur de pârâu CC0, cel englez e o ploaie pe geam din domeniul public, amândouă certificate fără vorbire (faster-whisper gol pe amândouă; Vosk gol pe susur, un singur «huh» spuriu pe ploaie) și egalizate ca intensitate la 0,2 dB. Nivelul cinstit e cel din fișier; Amplifică adaugă circa 12 dB. Tensiunea frunzei încărcate se naște pe loc din același fond, printr-un filtru trece-jos — nicio înregistrare separată. Butonul de sunet pune pauză înregistrării; n-o reduce niciodată doar la tăcere. Nicio ureche omenească n-a verificat încă fondurile sonore — ascultarea pe telefonul real a rămas deschisă.
Ce n-a fost citit nu e citat: socotelile rivale de zile, vizitatori și expozanți, banii din alte socoteli, redeschiderea de la Sydenham, ziua săptămânii de la Derby, variantele numelui fetiței, raportul despre catedrala Sfântul Paul și paginile arhivei Chatsworth (de neatins în ziua aceea). Fiecare număr care duce greul e dus de sursele de mai jos.
- Muzeul V&A, piesa O111683, «The Great Exhibition» — palatul ca «uriașă structură de sticlă și fier», scheletul, cele 141 de zile și cei 6.039.195 de vizitatori (text integral) collections.vam.ac.uk
- J. F. Allen, «Victoria Regia» (1854) — relatarea Chatsworth: sosirea puietului, creșterea, probele cu greutăți, coastele (text integral) victoria-adventure.com
- W. H. Wills, «The Private History of the Palace of Glass», Household Words, 18 ianuarie 1851 — sugativa de la Derby, casa Victoriei Regia (text integral) archive.org
- P. Berlyn, «The Crystal Palace, its architectural history and constructive marvels» (1851) — oferta, măsurile, sticla (text integral) archive.org
- E. Walford, «The Great Exhibition of 1851», Old and New London, vol. 5 (1878) — discursul de la Derby, cele 250 de planuri, Sydenham (text integral) british-history.ac.uk
- BIE Paris, «30 November 1936: the destruction of the Crystal Palace» (2016) — Sydenham 1852–54, noaptea de 30 noiembrie, închiderea de pe 11 octombrie (text integral) e.bie-paris.org
- Kew, «Hidden Histories» — frunzele duc azi peste 40 de kg la 1,5 m lățime (text integral) kew.org
- Albumul Blanche Paxton (ed. Romantic Circles, Harvard) — poezia lui Jerrold către Annie Paxton (text integral) romantic-circles.org
- Crafts Council — cele 293.655 de geamuri Chance, 400 de tone, 39 de săptămâni la Smethwick (text integral) craftscouncil.org.uk
- Wikimedia Commons — gravura ILN (domeniu public); portretul Oakley (domeniu public); calotipia Talbot (domeniu public); susurul CC0; ploaia (domeniu public) commons.wikimedia.org