Palatul Parlamentului stă pe Dealul Arsenalului: 270 pe 245 de metri, 84 de metri peste pământ și 16 dedesubt. Mai jos îl ridicăm împreună, etaj cu etaj: întâi dealul cu mahalaua lui, apoi șantierul, apoi numerele — și la sfârșit ceața de mituri, dată la o parte.
azi, din piață palatul
O greutate, o arhitectă, o ceață de numere
Palatul care nu încape în poză
Pe Dealul Arsenalului, în București, stă o clădire de 270 pe 245 de metri: 84 de metri peste pământ, 16 dedesubt, 365.000 de metri pătrați desfășurați. Cartea Recordurilor spune că e „believed to be" cea mai grea clădire din lume — cu „believed", adică „se crede", pentru că nimeni n-a pus-o pe cântar. O greutate, o arhitectă de 28 de ani și o ceață de numere în jur.
Îl ridicăm împreună, etaj cu etaj: în stânga vezi anul și ce se construiește. Iar la sfârșit facem ce nu face niciun pliant: descurcăm numerele — care sunt oficiale, care circulă — și dăm ceața la o parte.
Unde ridicăm palatul
București, Dealul Arsenalului — zis și al Spirii —, între Strada Izvor 2-4 și Calea 13 Septembrie 1-3. Harta de mai jos te duce de la țară la palat.
Pentru că pământul a dat mai întâi motivul: la 4 martie 1977, la ora 21:21, Vrancea a cutremurat Bucureștiul — pagina oficială a palatului spune 7,2 pe scara Richter și peste 1.400 de morți, iar măsurătorile moderne spun magnitudinea Mw 7,4. Numai în București au murit oficial 1.391 de oameni. Reconstrucția de după dezastru a devenit planul de a rade centrul și de a ridica altceva în loc.
Pe deal mai fusese o mahala: străzi, vile, biserici. Demolările pentru noul centru au început încă din 1980, cu patru ani înainte de piatra de temelie a palatului. Mai întâi a fost cutremurul; palatul e răspunsul pus peste el.
Dealul · 400 de hectare
Ce-a fost șters ca să încapă?
Cam 400 de hectare din centrul vechi — un sfert din el — rase între 1982 și 1989 pentru centrul civic, și cam 40.000 de oameni strămutați la periferie: numerele vin dintr-o teză de doctorat de la UCL, cea mai serioasă socoteală găsită. Circula și varianta de 7 kilometri pătrați cu 57.000 de familii, dar fără acte tari în spate — pagina o arată ca variantă slabă, nu ca fapt.
În zona directă a palatului, socoteala bisericilor e exactă: trei demolate — Alba Postăvari la 18 martie 1984, Spirea Veche la 27 aprilie 1984, Izvorul Tămăduirii între 4 și 6 august 1984 — și două mutate pe șine: Schitul Maicilor vreo 245 de metri în iunie 1982, mănăstirea Mihai Vodă 289 de metri și 6,2 metri mai jos în toamna lui 1985, sub inginerul Eugeniu Iordăchescu. Povestea mahalalei și mutatul pe șine le are pagina-surori Dealul Uranus; aici rămân numerele.
Decizia · Arhitecta de 28 de ani
Cine a desenat palatul?
O arhitectă de 28 de ani: Anca Petrescu a câștigat concursul care a dus la proiect — o spune chiar pagina oficială a palatului. Concursul pentru noul centru civic începuse încă din 1977–1978; ea a desenat variante ale Casei Republicii în 1981, iar în 1983 a fost numită prin decret șefa proiectului. În jurul ei au lucrat sute de arhitecți — se spune adesea vreo 700, dar numărul nu e întărit de acte oficiale.
Piatra de temelie s-a pus la 25 iunie 1984, după surse municipale și de presă; Guinness dă doar anul 1984 ca început al construcției. Iar soții Ceaușescu citeau greu planurile, așa că Bucureștiul s-a construit din polistiren: machete la scară, actualizate după fiecare vizită și indicație. Palatul s-a desenat întâi în mic, ca să poată fi poruncit în mare.
Șantierul · 100.000 de oameni
Câți oameni ridică un munte?
Peste 100.000 de oameni în total, spune pagina oficială: la vârf, aproape 20.000 de muncitori în trei schimburi, zi și noapte, iar între 1984 și 1990 au participat și vreo 12.000 de militari. Etajele au crescut pe Dealul Arsenalului văzând cu ochii — dar la Revoluția din decembrie 1989 clădirea era gata doar cam 60%. O altă socoteală spune 70% în 1990: pagina le arată pe amândouă, cu anii la vedere.
După 1989 șantierul s-a oprit, apoi a repornit cu alt rost: în 1993 Camera Deputaților a hotărât mutarea activității aici, prin Decizia nr. 31 din 16 martie 1993, iar în 1994 s-a înființat Centrul Internațional de Conferințe. Anul 1997 e data convențională a terminării — convențională, pentru că amenajările au ținut până prin 2000 și după.
Bulevardul Unirii în iunie 1996: palatul, fântânile și Dacii. Foto: Спасимир, CC BY-SA 2.0, prin Wikimedia Commons.
Măsurile · 365.000 m²
Cât de mare e, cu acte?
Cu acte oficiale, de pe pagina palatului: suprafața desfășurată 365.000 de metri pătrați, lungimea 270 de metri, lățimea 245 de metri, înălțimea 84 de metri peste pământ, adâncimea 16 metri dedesubt, parterul 73.615 metri pătrați. Iar încăperile sunt cam o mie — unele surse spun 1.100, cu 440 de birouri și peste 30 de săli: pagina spune vreo mie, o mie o sută, după sursă.
În jur circulă variante: 86 de metri înălțime, 92 de metri dedesubt, 330.000 sau 340.000 de metri pătrați. Adâncimea oficială e de 16 metri — 92 de metri e varianta veche, care circulă. Lecția palatului: la clădiri uriașe, numerele se măsoară diferit după definiție, iar pagina le arată pe toate cu eticheta la vedere.
Palatul la capătul axei Unirii: scara se citește din depărtare. Foto: Russavia, CC BY 2.0, prin Wikimedia Commons.
Materialele · Aproape în întregime românești
Din ce se face o greutate?
Din România, aproape în întregime — „aproape în întregime românești", spune exact pagina oficială (primăria de sector spune „în întregime doar materiale românești", dar pagina noastră ține formularea prudentă). Socoteala oficială: 1.000.000 de metri cubi de marmură, 550.000 de tone de ciment, 700.000 de tone de oțel, 3.500 de tone de cristal, 900.000 de metri cubi de lemn, 200.000 de metri cubi de sticlă, 2.800 de candelabre, 220.000 de metri pătrați de covoare.
Marmura a venit de la Rușchița, Moneasa, Căprioara și Alun; cristalul candelabrelor, de la Mediaș; lemnul — stejar, fag, cireș, nuc. Iar Guinness își sprijină recordul de greutate tot pe materiale: 700.000 de tone de oțel și bronz, un milion de metri cubi de marmură, 3.500 de tone de cristal, 900.000 de metri cubi de lemn. Greutatea palatului nu s-a cântărit; s-a adunat.
Recordurile · Cu categorie, nu fără
Ce recorduri are cu adevărat?
Trei, cu categoriile lor: locul 1 Guinness la clădiri administrative pentru uz civil, locul 3 în lume după volum și — cu formularea exactă a Guinness — „believed to be" cea mai grea clădire din lume. Guinness nu publică un total în tone: cele 4.098.500 de tone care circulă pe internet sunt o socoteală repetată, nu o cântărire oficială. „Cea mai mare clădire din lume", fără categorie, e o vorbă prea lată: recordurile au nevoie de categorii.
La fel și cu banii: oficial se spune „cea mai scumpă clădire administrativă", dar fără o sumă curată. Circulă 1,75 miliarde de dolari în 1989, 3 și 4 miliarde de dolari, 3, 3,3 și 4 miliarde de euro — costuri, evaluări și ani amestecați. Pagina spune formularea și arată ceața, nu alege un număr.
Palatul noaptea: decorul natural al legendelor. Foto: Sailko, CC BY-SA 3.0, prin Wikimedia Commons.
Miturile · Palatul însuși le înșiră
Ce legende își recunoaște palatul?
Palatul are o pagină oficială de mituri — iar noi o citim ca atare, nu ca fapte: cilindrul de oțel îngropat în 1984 sub scara principală, cu datele proiectului și un mesaj pentru viitor; buncărul antiatomic cu tuneluri de fugă; covorul din Sala Unirii adus dintr-o bucată, prin tavan sau prin zidul spart; tavanul care s-ar fi deschis pentru elicopterul prezidențial; metroul lui Ceaușescu până la aeroport; stafii pe coridoare. Toate cu eticheta „legendă".
Cât s-a verificat: tuneluri ale regimului au existat și s-au relatat — Washington Post scria în decembrie 1989 despre o rețea sub București —, dar legătura cu aeroportul Otopeni nu e atestată în nimic găsit aici. Iar cele „8 niveluri subterane" și „12 niveluri" sunt vorbe care circulă, nu dimensiuni oficiale: oficialul spune 16 metri dedesubt. Tabelul cu note e mai jos, la mituri.
Fotolii fără sfârșit: sălile palatului țin până la 1.200 de locuri. Foto: Antony Stanley, CC BY-SA 2.0, prin Wikimedia Commons.
Viața de după · Ce n-a mai venit
Ce-a ajuns palatul azi?
Sediul Parlamentului — Camera Deputaților și Senatul — plus Consiliul Legislativ și Curtea Constituțională, Centrul Internațional de Conferințe și, într-o aripă, Muzeul Național de Artă Contemporană. Ce n-a mai venit: președinția, care a rămas la Cotroceni, deși visul civic o voia aici; și concursul „București 2000", care voia birouri de jur împrejur ca să-i moaie impactul, clasat prin 2000.
„Un palat al megalomanului, dar și o capodoperă a poporului român" — vorbește Catherine Lalumière, fost secretar general al Consiliului Europei, citată de pagina palatului. Pentru vizitare, vezi pagina palatului — aici găsești pietre, nu tarife.
Palatul azi, cu fântânile Unirii. Foto: Dronepicr, CC BY 2.0, prin Wikimedia Commons.
Alege faza șantierului
Sari la anul care te interesează; secțiunea 3D arată palatul de atunci.
Cum citești un palat din săli?
Începe cu cea mare: Sala Unirii are 2.226 de metri pătrați și 800–1.000 de locuri — aici se țin ceremoniile. Urmează Sala Drepturilor Omului, 484 de metri pătrați cu 60–150 de locuri: numele ei, într-o clădire ridicată de un regim totalitar, e o lecție întreagă de istorie. Apoi Bălcescu (378 de metri pătrați, 150 de locuri), Iorga (462 de metri pătrați, 250 de locuri), Brătianu (1.120 de metri pătrați), Cuza (1.820 de metri pătrați, 1.200 de locuri), Rosetti (1.420 de metri pătrați, 600 de locuri) și Salonul de Recepții (1.000 de metri pătrați, 550–700 de locuri).
Nu uita galeria: sala de expoziții „Constantin Brâncuși", de 1.100 de metri pătrați, s-a deschis la 15 decembrie 1993 și ține expoziții de artă — alta decât MNAC, muzeul din aripa palatului. Un palat se citește ca un oraș: sălile mari sunt piețele, birourile sunt străzile, iar numele de pe uși sunt manualul.
Pentru clasă: desenează secțiunea palatului din numerele oficiale: 84 de metri peste pământ, 16 dedesubt, 270 pe 245 de metri amprenta. Marchează Sala Unirii ca dreptunghi de 2.226 de metri pătrați la o scară aleasă de tine. Câte săli de clasă de-a voastră încap într-o Sală a Unirii?
Cine a ridicat muntele?
O tânără de 28 de ani l-a desenat, iar peste 100.000 de oameni l-au ridicat. Anca Petrescu (20 martie 1949 – 30 octombrie 2013), arhitecta-șefă, a câștigat concursul la numai 28 de ani și a condus proiectarea din 1983 până în 1989, apoi adaptarea din 1992 până în 2000. În vârf de șantier, aproape 20.000 de muncitori lucrau în trei schimburi, iar între 1984 și 1990 au participat și vreo 12.000 de militari.
Proiectarea structurii a fost încredințată în vara lui 1982 Institutului de Proiectare Carpați — inginerii-șefi cu nume proprii nu apar în sursele deschise aici, iar pagina spune asta. Muntele s-a ridicat cu mâini multe și semnături puține: lecția lui e că marile clădiri au întotdeauna mai mulți autori decât scrie pe frontispiciu.
Pentru clasă: fă cronologia palatului pe o axă: 1977 cutremurul, 1980 demolările, 1983 numirea, 25 iunie 1984 piatra, 1989 Revoluția (60%), 1993 Camera, 1994 conferințele, 1997 data convențională. Unde pui „gata"? De ce nu există un singur an bun?
Ce-i legendă și ce-i act?
Palatul își ține singur legendele, pe o pagină oficială de mituri — iar pagina aceasta le pune note, ca la Bran: cilindrul de oțel din 1984 e legendă spusă de palat; buncărul cu tuneluri e legendă cu sâmbure nedezlegat; metroul până la aeroport e zvon; covorul dintr-o bucată și tavanul-elicopter sunt legende de interior; stafiile sunt povești de noapte ale personalului. Nimic din toate acestea nu e prezentat aici ca fapt.
Cât despre numere: Guinness spune „believed to be" și dă materialele, nu totalul — cele 4.098.500 de tone sunt o socoteală circulată, nu o cântărire. Adâncimea oficială e de 16 metri; 92 de metri e varianta veche. Tabelul pune notele pe scurt.
Legendele și numerele palatului, cu note
Propoziția
Nota
De ce
Guinness: cea mai grea clădire, „believed to be"
Fapt de record
formularea exactă, cu materialele
Palatul cântărește exact 4.098.500 de tone
Socoteală circulată
Guinness nu publică totalul
Adâncimea oficială e de 16 metri
Fapt oficial
o spune pagina palatului
Palatul are 92 de metri dedesubt
Variantă veche
circulă, fără acte noi
Buncăr antiatomic cu tuneluri de fugă
Legendă
pe pagina oficială de mituri
Metrou până la aeroportul Otopeni
Zvon
neatestat în sursele găsite
Pentru clasă: ia o propoziție auzită despre palat („are 12 etaje subterane", „a costat 4 miliarde") și dă-i o notă ca în tabel: fapt oficial, fapt de record, variantă, socoteală circulată, legendă sau zvon. Ce întrebare ai pune ca s-o verifici?
Opt propoziții: adevărat sau fals?
Alege. Răspunsurile se verifică cu propozițiile paginii.
Guinness spune „believed to be", nu că ar fi cântărit palatul.
Guinness a cântărit palatul la 4.098.500 de tone.
Adâncimea oficială a palatului e de 92 de metri.
Adâncimea oficială a palatului e de 16 metri.
Demolările au strămutat cam 40.000 de oameni, după cea mai serioasă socoteală.
S-au mutat 57.000 de familii, socoteală întărită de acte.
În 1997 palatul era terminat cu totul, până la ultimul candelabru.
Anca Petrescu a câștigat concursul la numai 28 de ani.
Trimite mai departe
Cum am lucrat și ce nu știm
Anii și faptele vin din paginile oficiale ale palatului — clădirea și miturile — citite integral, din pagina Guinness a recordului și din două lucrări academice: dimensiunile oficiale 365.000 m², 270 pe 245 de metri, 84 peste pământ și 16 dedesubt, materialele, cei 100.000 de oameni, decizia din 16 martie 1993, cele 400 de hectare cu 40.000 de strămutați. Unde sursele dau variante — 86 contra 84, 92 contra 16, 60% contra 70% — pagina le arată pe toate cu eticheta la vedere.
Secțiunea 3D e schematică: etajele se ridică pe rând ca să se vadă fazele, nu după releveul arhitectului, iar ceața de mit e desenată, nu măsurată. Ce nu știm încă: greutatea adevărată în tone, împăcarea dintre 16 metri oficiali și 92 de legendă, câte niveluri subterane sunt și în ce stare, costul auditat, metoda oficială de numărare a încăperilor și numele inginerilor-șefi. Când apar acte noi, pagina se schimbă.
