Panoul s-a întors în 2015

I · Ce scrie de fapt pe panou

Panoul enumeră uși, iar ușile poartă alte nume decât orașele

Aeroportul este singurul loc dintr-un oraș unde intențiile oamenilor stau afișate public, una sub alta, în ordinea orelor. Panoul de plecări nu spune cine urcă în avion și nici de ce, dar spune încotro, iar citit an după an, și pus lângă panourile celorlalte aeroporturi ale țării, ajunge să răspundă la o întrebare pe care niciun formular nu o pune: unde se duc, concret, oamenii dintr-o anumită bucată de România.

Prima surpriză vine din nume. Orașele mari ale Europei sunt pe panou, firește, doar că deasupra lor, chiar în capul listei, stau localități pe care puțini le-ar putea arăta pe hartă. Luton este un oraș din Bedfordshire, la nord de Londra, cu 225.300 de locuitori la recensământul din 2021. În 2024 au trecut prin el, în ambele sensuri, 1.886.522 de pasageri veniți dinspre sau plecați spre aeroporturile românești, de 2,1 ori cât Heathrow, Gatwick și Stansted la un loc, care împreună au adunat 902.850.

Al doilea nume de pe listă este Bergamo, oraș lombard cu 122.077 de locuitori, care a luat 1.295.510 pasageri, mai mulți decât cele două aeroporturi ale Romei împreună. Al treilea este München. Abia pe locul patru apare un oraș din România: Bucureștiul, cu 814.765 de pasageri pe rutele interne. Iar cele două orășele din capul listei, Luton și Bergamo, adună între ele mai mult decât toate rutele dintre România și Germania.

Un panou de plecări arată unde te lasă avionul, iar asta seamănă foarte puțin cu harta locurilor importante.

II · Anul în care s-a întors

Până în 2014, în capul listei stătea de fiecare dată un oraș mare

În 2001, cel mai circulat drum aerian al României ducea la Tel Aviv, cu 173.215 pasageri. Apoi primul loc s-a plimbat câțiva ani între Amsterdam, Paris și Viena, iar din 2009 l-a ținut München, șase ani la rând. Toate sunt orașe pe care un copil de școală le poate arăta pe hartă, și toate au aeroporturi construite ca să reprezinte țara în care se află.

În 2015 ordinea s-a rupt. Lutonul a urcat pe primul loc cu 908.290 de pasageri și a rămas acolo zece ani la rând, inclusiv în cei doi ani în care aviația s-a oprit aproape complet. În 2019 ajunsese la 1.810.679, iar în 2024 la 1.886.522. De atunci încoace, panoul aerian al României are în frunte o localitate pe care nimeni nu o alege pentru ea însăși.

Creșterea din spatele acestei răsturnări este uriașă și inegal împărțită. Între 2005 și 2024, traficul aeroporturilor românești a crescut de 7,3 ori, de la 3.008.364 de pasageri la 22.022.106. Din tot ce s-a zburat în 2024, 65,8% a mers către destinații care în 2005 nu apăreau pe niciun panou din țară.

III · Ușa, nu orașul

În fiecare țară din vestul Europei, ușa laterală bate poarta principală

Regula se repetă de la o graniță la alta, cu o consecvență care încetează repede să pară întâmplătoare. În Franța, aeroportul din Beauvais, oraș picard de aproape 56.000 de locuitori aflat la vreo optzeci de kilometri nord de Paris, a luat de 1,9 ori mai mulți pasageri români decât Charles de Gaulle. În Belgia, Charleroi a luat de 6,4 ori cât Bruxelles-Zaventem. În Germania, Memmingen, un oraș din Allgäu cu mai puțin de 45.000 de locuitori, a luat de 3,4 ori cât Berlinul. Chiar și la Londra, unde toate cele patru aeroporturi servesc același oraș, Lutonul singur ia 67,6% din tot traficul cu România.

Explicația imediată se numește tarif de aterizare. Aeroporturile secundare cer companiilor mult mai puțin decât cele mari, iar companiile cu bilete ieftine își construiesc rețeaua exact pe diferența aceasta. Mai interesant este ce spune despre pasager faptul că socoteala aceasta câștigă an de an. Cine merge la o întâlnire de afaceri la Paris nu coboară la Beauvais, fiindcă ar pierde o oră și ar plăti un autocar. Cine merge la muncă sau se întoarce de la ea socotește altfel. Panoul nu spune cine este cine, dar spune că, pe drumul spre Franța, ușa laterală este aleasă de aproape două ori mai des decât poarta principală.

IV · Fiecare aeroport are altă Europă

Sibiul zboară în Germania, Târgu Mureșul zboară la Budapesta

Dacă totul ar ține de preț, cele zece panouri ale țării ar semăna între ele. Ele arată însă foarte diferit, iar diferențele urmăresc lucruri pe care le știam de dinainte, fără să le fi văzut vreodată în cifre.

La Sibiu, 63,4% din traficul anului 2024 a fost cu Germania: München, Memmingen, Nürnberg, Karlsruhe, Dortmund. La Târgu Mureș, un panou cu patru rute trimite 52,8% din pasageri la Budapesta. La Bacău și la Craiova, Italia ia peste 43% din tot. La Suceava, unde panoul are șapte rânduri, Lutonul singur înghite 39,8% din anul întreg. La Oradea, mai mult de jumătate din trafic pleacă spre București, ceea ce face din panoul de acolo aproape unul intern.

Otopeniul se poartă altfel decât toate. Cele 13,9 milioane de pasageri ai lui se împrăștie pe 65 de rute, iar cea mai circulată dintre ele, cea spre Bergamo, nu ajunge la 4% din total. Este singurul aeroport din țară care arată ca un aeroport internațional în sensul obișnuit al cuvântului, adică unul care nu se sprijină pe câteva destinații.

Restul se sprijină. Dintre cele zece aeroporturi cu trafic în 2024, nouă au Lutonul între primele trei destinații, iar la Iași, Suceava, Bacău și Craiova el este pe primul loc. Singura excepție este Oradea, care nu are rută spre Luton.

Pune două panouri alături în instrumentul de mai sus, de pildă Sibiu și Bacău, și diferența se vede din primele trei rânduri.

V · Ce nu se vede pe panou

Un panou numără zboruri, iar oamenii nu sunt zboruri

Cine pleacă în martie și se întoarce în august apare de două ori, iar cine face naveta lunar apare de douăzeci și patru de ori pe an. Pe același avion spre Bergamo stau, în aceeași zi, un om care merge la lucru, unul care se întoarce acasă la părinți și unul care se duce să vadă orașul, iar cifrele nu îi despart. Tot ce se poate spune cu certitudine este că drumul acesta se face foarte des, și că se face pe ușa ieftină.

Mai lipsește de pe panou o parte importantă a aceleiași povești: autocarele și mașinile personale care duc oameni în Italia, în Germania și în Spania fără să treacă prin niciun aeroport. Panoul arată numai partea care zboară, iar aceea este partea care se poate număra exact.

VI · Cum au fost socotite cifrele

Perechi de aeroporturi, an de an, din 2001 până în 2024

Cifrele din pagină sunt cele raportate de România biroului de statistică al Uniunii Europene: pentru fiecare pereche formată dintr-un aeroport românesc și un aeroport partener, numărul de pasageri transportați într-un an, în ambele sensuri la un loc. Un pasager intră la socoteală o dată pentru fiecare zbor.

Rutele dintre două aeroporturi românești apar în raportările amândurora, așa că la totalul pe țară le-am numărat o singură dată; pe panoul fiecărui aeroport ele rămân la locul lor, fiindcă acolo chiar reprezintă o destinație. Pentru câțiva ani de la începutul intervalului, o parte dintre destinații apar sub coduri care acoperă o regiune întreagă în loc de un aeroport anume; le-am trecut sub numele orașului la care se referă. Aeroporturile din Constanța, Arad, Satu Mare și Tulcea nu apar cu rute proprii în tabel. Ultimul an complet este 2024.

Fiecare cifră și fiecare comparație din text au fost recalculate din aceste raportări înainte de publicare, între ele și cele care pun un aeroport față în față cu o țară întreagă.