Câte vârfuri simte spatele tău?

Testul, în doi

Unul dintre voi este atins, cu ochii închiși. Celălalt ține agrafa și telefonul. Telefonul îi spune în secret celui care atinge ce să facă: cu un vârf sau cu două. Cel atins spune doar „unu” sau „două”.

• O agrafă de birou, îndoită ca un U, cu cele două capete la aceeași înălțime.
• O riglă. Dacă nu ai, telefonul îți desenează una: potrivește-o întâi după un card bancar.
• Cinci minute pentru o zonă. Spatele e cel mai interesant.

Cum atingi

1. Atinge ușor, cam o secundă, la fel de tare de fiecare dată.
2. Cu două vârfuri, amândouă trebuie să atingă pielea în același moment.
3. Cu un vârf, înclină agrafa, astfel încât să atingă un singur capăt.
4. Mută puțin locul de la o atingere la alta, în aceeași zonă.

Testul are nevoie de un browser cu scripturile pornite. Îl poți face și pe hârtie: la fiecare distanță, patru atingeri cu două vârfuri și două cu un singur vârf, în ordine amestecată.

Același spate, alt număr

În 2014, Flavia Mancini și colegii ei de la University College London au refăcut harta întregului corp. Au folosit filamente subțiri, de un gram, prinse pe un șubler electronic, și au amestecat printre atingerile cu două vârfuri și atingeri cu un singur vârf, un sfert din total. Testul de mai sus face la fel, cu o treime.

Pe partea de jos a spatelui au găsit în jur de 23 de milimetri, cam jumătate din numărul lui Weinstein. Când cele două atingeri veneau una după alta, la trei secunde distanță, iar oamenii trebuiau doar să spună în ce parte se afla a doua față de prima, pragul a coborât la aproximativ 13 milimetri. Pe deget, toate metodele dau aproape același lucru: 2–3 milimetri.

Un vârf sau două, la zero milimetri

În 2013, la Universitatea McMaster din Canada, Jonathan Tong, Oliver Mao și Daniel Goldreich au verificat testul clasic într-un fel simplu: au apropiat vârfurile până la distanța zero. Oamenii au continuat să deosebească un vârf de două clar peste nivelul întâmplării.

Explicația ține de intensitate. Chiar apăsate la fel de adânc, două vârfuri apropiate fac fibrele nervoase de dedesubt să trimită mai puține impulsuri decât unul singur: cu vreo 30% mai puține la un milimetru distanță. Cine e atins nu simte două puncte; simte o atingere mai slabă și poate folosi diferența ca indiciu. Din 19 tineri testați la patru zone ale mâinii și antebrațului, doar la 5 s-a putut stabili un prag clar peste tot, față de 15 la testul descris mai jos.

Dacă în testul tău ai răspuns „două” la o atingere cu un singur vârf, ai dat chiar peste această capcană. De aceea atingerile cu un vârf sunt amestecate printre celelalte: fără ele, un astfel de răspuns ar arăta ca o piele foarte fină.

Traditional two-point performance remained significantly above chance levels even at zero point separation.Tong, Mao și Goldreich, Frontiers in Human Neuroscience, 2013

Performanța la testul tradițional al celor două puncte a rămas semnificativ peste nivelul întâmplării chiar și la distanța zero dintre vârfuri.

Testul mai bun: încotro stau vârfurile

Tong și colegii lui recomandă altă întrebare: vârfurile sunt mereu două, iar cel atins spune dacă stau de-a lungul degetului sau de-a curmezișul. Pentru un astfel de răspuns intensitatea nu ajută, iar pe măsură ce distanța scade, răspunsurile ajung la întâmplare, cum ar trebui.

Măsurată cu rețele de șanțuri fine, rotite în două direcții, limita de rezoluție a buricului degetului, măsurată astfel, e aproape de un milimetru: 0,94 mm la 15 adulți, iar pe buză chiar 0,51 mm (Van Boven și Johnson, 1994). Spatele rămâne mult mai puțin fin decât degetul, dar nu atât cât spune numărul de 40 de milimetri.

Pragul nu rămâne pe loc toată viața. Într-un studiu pe 122 de oameni între 8 și 87 de ani, pierderea de la tinerețe la bătrânețe a fost în medie de circa 130% la vârful degetului și de circa 400% la degetul mare de la picior (Stevens și Choo, 1996).

În seara aceasta

Deschide agrafa la trei centimetri, închide ochii și trage-o încet, fără să apeși, din palmă spre cot. Vârfurile par să se apropie, deși nu s-au mișcat. Ernst Heinrich Weber a descris efectul acum aproape două secole, potrivit traducătorilor lui; azi îi poartă numele. Apoi roagă pe cineva să-ți scrie o literă pe spate, cu degetul, mare, apoi tot mai mică, și vezi unde nu o mai poți citi.