Biofizică optică · Dioptrul ocular

Patruzeci și trei de dioptrii la suprafață

Peste 70% din puterea de focalizare a ochiului uman provine direct din curbura microscopică a corneei la contactul cu aerul, în timp ce cristalinul din interior asigură doar reglajul fin. Când deschidem ochii sub apă, saltul optic dispare, puterea corneei scade la numai 5,6 dioptrii, iar ochiul devine hipermetrop sever, trimițând focarul la 3,7 centimetri în spatele retinei.

+43,0 D
Puterea netă a corneei

Asigură peste 71% din refracția totală a ochiului datorită saltului indicelui de la aer (1,000) la cornee (1,376).

+19,1 D
Puterea cristalinului

Furnizează restul de putere și acomodația dinamică (încă +4 până la +8 dioptrii suplimentare la tineri).

3,67 cm
Focarul în spatele retinei

Sub apă, absența aerului proiectează lumina dincolo de globul ocular, lăsând un cerc de confuzie de 2,4 milimetri.

1. Iluzia lentilei interioare

Limbajul comun asociază capacitatea de a focaliza cu lentila sau cristalinul din interiorul ochiului. Manualele elementare descriu adesea ochiul ca pe un aparat foto în care cristalinul este obiectivul principal, iar corneea o simplă fereastră transparentă de protecție. Din punct de vedere fizic, această perspectivă este complet răsturnată.

Ochiul uman complet are o putere optică totală de aproximativ +58,6 până la +60,0 de dioptrii. Dintre acestea, circa +43,0 de dioptrii aparțin exclusiv corneei, adică stratului exterior de țesut având o grosime centrală de numai 0,5 milimetri. Cristalinul, deși esențial pentru reglajul fin al distanței prin acomodație, furnizează în stare relaxată doar +19,1 de dioptrii.

Legea refracției pe o suprafață sferică

Puterea optică P a unei suprafețe curbe depinde de diferența dintre indicii de refracție și raza de curbură: P = (n₂ - n₁) / R. Pentru suprafața anterioară a corneei cu o rază R = 7,7 milimetri (0,0077 m), trecerea din aer (n₁ = 1,000) în stroma corneeană (n₂ = 1,376) produce: P₁ = (1,376 - 1,000) / 0,0077 = +48,83 de dioptrii.

Suprafața posterioară a corneei, la contactul cu umoarea apoasă (n = 1,336), are o rază de 6,8 milimetri (0,0068 m) și produce o putere divergentă de -5,88 de dioptrii. Însumate prin formula lentilei groase, cele două suprafețe oferă o putere corneeană netă de +43,05 de dioptrii. Întreaga arhitectură a vederii noastre clare este susținută de această interfață de contact dintre aerul înconjurător și pelicula lacrimală.

Simulator optic pe Canvas · Bancul dioptric Gullstrand

Urmărește traseul exact al razelor luminoase prin interfețele ochiului schematic.

Putere cornee +43,0 D
Putere totală ochi +58,6 D
Poziție focar 0,0 mm (Pe retină)
Cerc de estompare < 20 µm (Clar)
Raza corneei anterioare (R₁) 7,7 mm
Diametrul pupilei (D) 4,0 mm
Puterea cristalinului (acomodație) +19,1 D
Lungimea axială a globului 24,0 mm

2. De ce suntem orbi sub apă

Când deschidem ochii sub apă fără mască, vedem o masă difuză de contururi estompate. Mulți presupun că apa este tulbure sau că ochii noștri se irită. Mecanismul real este însă o prăbușire optică geometrică instantanee.

Indicele de refracție al apei este de 1,333, extrem de apropiat de cel al stromei corneei (1,376). În momentul imersiei, diferența Δn = 1,376 - 1,333 = 0,043 scade de aproape 9 ori față de aer (Δn = 0,376). Puterea optică a suprafeței corneei anterioare se prăbușește de la +48,83 de dioptrii la numai +5,58 de dioptrii.

Ochiul își pierde astfel peste 43 de dioptrii de convergență. Pentru a focaliza razele paralele pe retină la distanța anatomică de 24 de milimetri, ochiul ar avea nevoie de o putere totală de 60 de dioptrii. În apă, puterea totală scade la aproximativ 20 până la 22 de dioptrii, asigurată aproape exclusiv de cristalin.

Focarul posterior migrează la o distanță focală de f' = 1,336 / 22 = 6,07 centimetri (0,0607 m). Față de retină, razele tind să se întâlnească la 3,67 centimetri în spatele ochiului. Punctul de imagine al fiecărui punct din spațiu se transformă pe fovee într-un disc de estompare cu diametrul de circa 2,42 milimetri. Deoarece întreaga fovee centrală măsoară doar 0,35 milimetri, fiecare punct se întinde pe o arie de aproape 50 de ori mai mare decât centrul acuității noastre maxime.

Misterul ochelarilor de înot

Ochelarii și masca de scufundări folosesc sticlă plană cu putere optică nulă (0,0 D). Rolul lor exclusiv este păstrarea o pernă de aer de 1 sau 2 milimetri în fața corneei. Restabilind contactul aer-cornee, ochelarii redau instantaneu cele +43 de dioptrii pierdute.

Acuitatea vizuală subacvatică și adaptarea Moken

Cum se vede un optotip Snellen prin estomparea de +40 de dioptrii și cum ocolesc copiii nomazi Moken această barieră.

Vedere în aer (20/20 · Focar pe retină)
E
F P
T O Z
Vedere sub apă (Defocalizare +40 D)
E
F P
T O Z

Copiii poporului nomad Moken din arhipelagul Mergui (Myanmar/Thailanda) pot culege scoici și castraveți de mare la adâncimi de câțiva metri fără ochelari. Studiul condus de Anna Gislén (publicat în Current Biology în anul 2003) a demonstrat că aceștia au o acuitate subacvatică de peste două ori mai bună decât copiii europeni (6,05 cicluri/grad față de 2,95). Secretul lor constă într-un reflex fiziologic antrenat: la scufundare, pupila lor se micșorează la doar 1,96 milimetri (creând un efect de stenopă care reduce diametrul discului de estompare cu peste 51%), însoțită de o acomodație cristaliniană maximă de până la 15 dioptrii.

Calculator personal de putere optică și dioptrii

Introdu prescripția ochelarilor tăi pentru a afla distribuția exactă a dioptriilor din propriul ochi.

Ponderea corneei tale: +43,1 D (71,8%)
Ponderea cristalinului: +16,9 D (28,2%)
Puterea totală a ochiului: +60,0 D
Deplasare focar sub apă: +3,67 cm în spatele retinei
Cerc de estompare pe fovee: 2,42 mm (6,9× lățimea foveei)
Corecție necesară fără mască: +43,3 D

3. Tabelul anatomic al dioptrului ocular

Modelul schematic Gullstrand descrie parametrii fizici ai ochiului uman standard prin patru interfețe de refracție distincte:

Interfață optică Rază curbură (R) Indice înainte (n₁) Indice după (n₂) Putere de suprafață
Cornee anterioară (în aer) +7,70 mm 1,000 (Aer) 1,376 (Stromă) +48,83 D
Cornee anterioară (în apă) +7,70 mm 1,333 (Apă) 1,376 (Stromă) +5,58 D
Cornee posterioară +6,80 mm 1,376 (Stromă) 1,336 (Umoare apoasă) -5,88 D
Cristalin anterior (relaxat) +10,00 mm 1,336 (Umoare apoasă) 1,406 (Cristalin miez) +7,00 D
Cristalin posterior (relaxat) -6,00 mm 1,406 (Cristalin miez) 1,336 (Umoare vitroasă) +11,67 D

Notă de metodă și referințe științifice

Calculele optice din această sinteză utilizează modelul ochiului schematic exact dezvoltat de Allvar Gullstrand (laureat al Premiului Nobel pentru Fiziologie sau Medicină în anul 1911) și revizuit de Rafael Navarro (1985). Calculele de refracție subacvatică și estimările de estompare pe fovee folosesc ecuația paraxială a lentilei groase și transferul de raze N-suprafețe prin legea lui Snellius.

  • Gullstrand, A. (1911). Einführung in die Methoden der Dioptrik des Auges des Menschen. Leipzig: S. Hirzel.
  • Navarro, R., Santamaría, J., & Bescós, J. (1985). Accommodation-dependent model of the human eye with aspherics. Journal of the Optical Society of America A, 2(8), 1273–1281.
  • Gislén, A., Dacke, M., Kröger, R. H., Abrahamsson, M., Nilsson, D. E., & Warrant, E. J. (2003). Superior underwater vision in a human population of sea nomads. Current Biology, 13(10), 833–836.
  • Atchison, D. A., & Smith, G. (2000). Optics of the Human Eye. Butterworth-Heinemann, Oxford.