Zidurile de nord ale bisericilor pictate din Bucovina: ploaia, umbra și cât a rămas din pictură pe fiecare perete

Moldovița · peretele de sud

Partea cu soare și-a păstrat aproape toată pictura#

Pe peretele de sud al bisericii Moldovița, pictat în 1537, „Imnul acatist” și „Asediul Constantinopolului” se văd și azi aproape întregi. Două estimări făcute separat, pe fotografii diferite, arată pictură pe 90% din suprafață.

Moldovița · absida

Spre est s-a păstrat mai puțin#

Pe absida altarului, pictura acoperă 65% din suprafață. Sus, sub streașină, sfinții se văd bine; jos, culoarea s-a pierdut pe porțiuni mari.

Moldovița · peretele de nord

Pe zidul de nord a rămas cam o treime#

Pe latura de nord s-a păstrat mai ales banda de sub streașină; mai jos, tencuiala e albă. Pictura acoperă în jur de 35% din suprafață.

Diferența nu e nouă. În cartea sa din 1930, istoricul de artă Paul Henry scria că pe jumătatea din stânga a zidului de nord de la Moldovița „aproape toate scenele” sunt „foarte șterse” (p. 227).

Moldovița · pridvorul de vest

Pe stâlpii pridvorului, cam jumătate#

Pe stâlpii pridvorului de vest, expuși din trei părți, pictura acoperă 50%. Bolta pridvorului, ferită de ploaie, e printre zonele cel mai bine păstrate ale bisericii (Šeme); nu a fost inclusă în evaluare.

De unde vine ploaia

Peretele de nord primește de 4 ori mai multă ploaie bătută de vânt decât cel de sud#

Câtă ploaie bate într-un perete se poate estima cu un indice din standardul ISO 15927-3: indicele combină, oră cu oră, viteza vântului, cantitatea de ploaie și unghiul dintre vânt și perete, numai pentru orele în care vântul bate spre perete (calculul complet e în secțiunea despre metodă). Calculul a fost făcut pentru fiecare oră din 1991–2020, cu datele reanalizei meteorologice ERA5 și cu orientarea reală a fiecărei biserici.

La Moldovița, ploaia vine mai ales cu vânt dinspre nord-vest și nord. Sectoarele din jurul planului arată direcțiile din care a venit ploaia: cu cât sunt mai lungi, cu atât mai multă.

Ce spun stațiile meteo

Pe podiș, stațiile confirmă direcția. În văile de munte, vântul urmează valea#

Un model cu celule de circa 30 km poate reda greșit vântul local. De aceea direcția a fost verificată pe rapoartele a opt stații meteorologice din regiune (arhiva NOAA ISD), în orele în care observatorul a notat ploaie. La Rădăuți, Suceava, Botoșani, Cotnari și Târgu Neamț, în toate cele 18 intervale de câte zece ani cu destule rapoarte, din 1973 încoace, un perete orientat spre nord și unul spre vest ar fi primit împreună cam două treimi sau mai mult din vântul care a adus ploaie; unul orientat spre sud, sub o șesime. În aceleași ore, ERA5 dă direcția bine pe podiș, cu o mică abatere: vestului îi revine 0,29–0,31 din vânt, față de 0,34–0,40 la stații.

Stațiile din munți arată altceva. La Câmpulung Moldovenesc vântul bate dinspre vest, de-a lungul văii, iar în 84% din observațiile cu ploaie (1973–2001) a fost notat calm. Bisericile de la Voroneț, Humor, Moldovița și Sucevița stau în văi asemănătoare, fără stație proprie. Pentru ele, direcția ploii calculată din ERA5 e o aproximare.

Toate cele șapte biserici

Pe 27 de pereți: cu cât mai multă ploaie, cu atât mai puțină pictură#

Fiecare punct e un perete pictat. Pe orizontală, indicele de ploaie bătută de vânt; pe verticală, cât din suprafață mai are pictură, după media a două estimări în care evaluatorii nu știau care perete lung e cel de nord și care cel de sud.

Peretele de nord are cel mai mare indice de ploaie la toate cele șapte biserici. La cinci din cele șase biserici unde un perete și-a pierdut mult mai multă pictură decât restul, acel perete e cel mai bătut de ploaie; la toate șase, peretele cel mai ferit e și cel mai bine păstrat (diferențele de cel mult 5 puncte sunt socotite egalitate). Ghizii au dreptate în privința direcției.

O altă explicație: lipsa soarelui

Același perete primește foarte puțin soare#

Ploaia vine mai ales dinspre nord-vest, iar soarele bate din sud. Pe zidurile de nord ajung între 12 și 196 de ore de soare direct pe an, cele mai multe la bisericile rotite spre nord-est (Arbore și Sucevița); pe zidurile de sud, peste 1.700 de ore. Dacă graficul pune orele de soare în locul ploii, desenul se întoarce: pereții cu mai mult soare păstrează mai multă pictură.

Tot peretele de nord are cel mai mare indice pentru zăpada bătută de vânt, de 5–9 ori mai mare decât cel de sud. Și în cele 24 de ore de după o ploaie primește cam jumătate din energia solară pe care o primește peretele de sud, ceea ce probabil îi încetinește uscarea (uscarea în sine nu a fost măsurată). La aceste biserici, peretele cel mai expus ploii e și cel mai umbrit și cel mai expus zăpezii, astfel că pereții lor nu pot separa efectele.

Humor · peretele de nord, pe înălțime

Sub streașină s-a păstrat mai mult decât la baza zidului#

Pe zidul de nord de la Humor, în treimea de sus pictura acoperă încă 55%, în cea de jos 5%. Pe peretele de sud diferența e mult mai mică (90% față de 65%).

Streașina ține ploaia departe de partea de sus. Dar la baza zidului se adună și zăpada, sar stropii de pe pământ și urcă umezeala din fundație. La Humor, în 1972, umiditatea cea mai mare din zidurile exterioare a fost măsurată tot pe fațada de nord, chiar deasupra soclului (Istudor, 1973).

Excepția

La Sucevița, peretele cel mai bătut de ploaie și-a păstrat pictura#

Biserica de la Sucevița e rotită mai spre nord-est decât celelalte, așa că zidul ei de nord e orientat spre nord-nord-vest, direcția din care vine cea mai multă ploaie. Dintre bisericile din văi, e peretele cu cel mai mare indice de ploaie. Și totuși pictura acoperă 95% din el, cu „Scara virtuților” încă lizibilă. În 1930, Paul Henry îl descria drept zidul de nord „cel mai bine conservat din toată Bucovina” (p. 250).

Dosarul UNESCO pune păstrarea pe seama zidurilor de incintă înalte, așezate în fața bisericii: „cca 9m” scrie în text (p. 63), „cca 6m” în fișa de inventar a aceluiași dosar (p. 367). Dar și Moldovița are un zid de incintă înalt de 6 m pe latura de nord (Balș), mai aproape de biserică (în jur de 20 m de zidul de nord, față de circa 40 m la Sucevița, măsurat pe imagini aeriene), iar pictura de pe zidul ei de nord s-a pierdut în mare parte.

Rotit spre nord-vest, zidul de nord al Suceviței prinde soarele de seară vara: în jur de 200 de ore de soare direct pe an. Dar și biserica de la Arbore e rotită la fel: zidul ei de nord primește 125 de ore de soare și are cel mai mare indice de ploaie din tot setul, iar pictura de pe el aproape a dispărut (5%). Alte două deosebiri sunt documentate. Mănăstirea Sucevița a funcționat fără întrerupere (p. 52), în timp ce mănăstirile Voroneț, Humor și Moldovița au fost desființate în 1785 și bisericile lor au devenit parohiale (p. 529); totuși, și Sfântul Gheorghe din Suceava a rămas în grija unei mănăstiri, ca metoc al Dragomirnei, iar pe zidul lui de nord s-a păstrat foarte puțin. Iar Sucevița a fost pictată după 1595, cu lucrările încheiate în 1596 sau pe la 1601, cam la o jumătate de secol după Voroneț (1547).

Un deal se ridică 13° deasupra orizontului spre nord, la 0,7 km, dar și Voroneț are unul (11°, la 0,5 km). Contribuția fiecăruia dintre acești factori nu a fost măsurată. Sucevița arată doar că orientarea nu explică singură pierderea picturii.

Fotografii din 1942 și 1943

Pierderea se vedea deja acum 80 de ani#

Fotograful Willy Pragher a trecut prin Bucovina în 1942 și 1943. Evaluate după aceeași metodă, fotografiile lui arată pictură pe 45% din zidul de nord de la Voroneț și pe 85% din cel de la Sucevița; în fotografiile recente (2014–2021) estimările sunt 55% și 95%. La Moldovița, într-o fotografie din 1975: 30%, față de 35% în fotografiile din 2015 și 2026.

Așadar zidurile de nord își pierduseră mare parte din pictură înainte de lucrările la acoperișuri din anii 1960–1970; la Voroneț, Pogonat și Boldura datează lărgirea streașinii în 1975 (RMM-MIA, 1989). Iar în 1928 istoricul Ioan D. Ștefănescu nota că pereții exteriori de nord „au suferit în general mult” (p. 207). Datele climatice din 1991–2020 sunt doar o aproximare a condițiilor din secolele în care s-a pierdut pictura.

Proba la Probota și Suceava

Predicția s-a confirmat la Suceava; la Probota, doar fără capătul de vest#

Pentru Probota și Sfântul Gheorghe din Suceava, ordinea așteptată a pereților a fost notată înainte de orice estimare a picturii lor. La Suceava rezultatul a confirmat predicția: zidul de nord are cea mai puțină pictură (5%), cel de sud cea mai multă (55%). La Probota, după regula scrisă dinainte, predicția a picat: cea mai puțină pictură e pe capătul de vest (0%), nu pe zidul de nord (10%). Numai că acel capăt e un zid cu ferestre mari despre care fotografiile nu spun dacă a fost pictat vreodată; fără el, zidul de nord are cea mai puțină pictură și cel de sud cea mai multă (60%), cum se prezisese.

Cât diferă cele două estimări ale aceluiași perete: în medie cu 4,3 puncte procentuale, cel mult cu 15. Asta măsoară acordul dintre ele, nu cât de departe sunt amândouă de adevăr.

Ce rămâne

Ploaia vine dinspre nord, dar nu explică singură pierderea picturii#

Direcția din explicația ghizilor e corectă: zidul de nord primește de 3,9–5,5 ori mai multă ploaie bătută de vânt decât cel de sud și are cea mai puțină pictură la cinci din șase biserici. Același zid primește însă și cel mai puțin soare direct și are cel mai mare indice de zăpadă bătută de vânt. Iar la Sucevița, pe peretele orientat spre nord-nord-vest, pictura a rezistat patru secole.

Rămâne de aflat de ce a rezistat acolo. Măsurători făcute timp de un an lângă zidul de nord de la Sucevița și lângă cel de la Moldovița ar putea arăta cât din ploaie și din soare ajunge de fapt la fiecare.