Banatul, pe un sul de 6,82 metri
Singura hartă romană a Banatului înșiră unsprezece stații. Niciuna nu-și mai spune pe nume.
Tabula Peutingeriana, copia din 1265 a hărții drumurilor Imperiului, păstrează singura rețea rutieră antică a Daciei: un drum de la Dunăre, pe valea Cernei și a Timișului, până la Sarmizegetusa. I-am luat numele unul câte unul, așa cum le-a scris copistul. Două au fost reînviate de statul modern, trei trăiesc mutate pe râuri și sate, șase s-au pierdut cu totul.
Ce este sulul de la Viena
Tabula Peutingeriana este singura hartă păstrată a drumurilor publice romane, a acelui cursus publicus pe care alergau curierii imperiali. Originalul s-a pierdut; ce se păstrează la Biblioteca Națională a Austriei, sub cota Cod. 324, este o copie pe pergament făcută în 1265 de un călugăr din Colmar. Din cele douăsprezece foi au supraviețuit unsprezece, lipite într-o bandă de 6,82 metri lungime și numai 34 de centimetri înălțime.
Harta a fost găsită în 1494 de umanistul Conrad Celtis și a ajuns la prietenul său Konrad Peutinger din Augsburg, de la care își trage numele. În 2007 a fost înscrisă în registrul Memoria Lumii al UNESCO. Originalul roman pe care îl copiază aparține Imperiului târziu, secolelor al IV-lea sau al V-lea.
Ca orice itinerar antic, harta nu seamănă cu un atlas: drumurile sunt linii roșii drepte, stațiile sunt semne și nume, iar numerele dintre ele sunt milele romane de la stația anterioară. Geografia e strivită ca să încapă pe bandă. Totuși, pentru Dacia, această bandă este singura rețea rutieră antică păstrată: vreo 49 de localități, numărate de istoricul Florin Fodorean.
O precizare de la început: drumul bănățean pleacă din Dierna, portul dunărean de la Orșova de azi. Drobeta stă pe hartă o stație mai la vest, pe drumul de limes al Dunării, și este capul unui al doilea drum dacic, cel care traversează Oltenia spre Romula. Am luat amândouă capetele, ca să nu lipsească niciun nume al fâșiei.
- Unde
- Viena, Biblioteca Națională a Austriei, Cod. 324
- Cât
- 6,82 × 0,34 m; unsprezece foi de pergament din douăsprezece
- Când
- Copia: 1265. Originalul roman: Imperiul târziu, secolele al IV-lea–al V-lea
- Dacia pe hartă
- Trei drumuri: Dierna–Tibiscum–Sarmizegetusa–Porolissum, Lederata–Tibiscum și Drobeta–Romula–Apulum
Unsprezece nume, unul câte unul
Fiecare stație primește un verdict. Reînviat înseamnă că numele de azi a fost repus oficial, după secole de uitare. Mutat înseamnă că vechiul nume trăiește pe un râu sau pe un sat vecin, nu pe oraș. Pierdut înseamnă că nu a mai rămas nimic.
- reînviat
- mutat
- pierdut
0 neatinse · 2 reînviate · 3 mutate · 6 pierdute
Unsprezece stații.
-
Drobeta
Drobeta-Turnu Severin
Pe hartă: Drubetis
reînviat
Oraș dacic și roman la capul podului lui Traian peste Dunăre. În Evul Mediu, numele antic s-a pierdut, iar orașul s-a numit Turnu Severin. Abia la 15 mai 1972, statul a lipit numele antic în fața celui medieval: Drobeta-Turnu Severin. Peste un mileniu și jumătate de uitare, șters printr-o decizie.
Pe hartă deschide drumul oltean, cu XXXVI de mile până la Amutria.
-
Dierna
Orșova · Cerna
Pe hartă: Tierna
mutat
Castru și port dunărean pe locul Orșovei de azi. Orașul și-a pierdut numele antic, înlocuit de slavul Orșova. Dar Dierna își luase numele de la râul Cerna, iar râul îl poartă și azi: vechiul nume trăiește pe apă, nu pe uscat.
Pe hartă, XI mile de la stația anterioară; de aici pleacă drumul spre Sarmizegetusa.
-
Ad Mediam
Mehadia?
Pe hartă: ad media
mutat
Numele înseamnă „la jumătate”, probabil jumătatea unui drum. Istoricul Xenopol vedea aici obârșia Mehadiei, dar cei mai mulți lingviști derivă Mehadia de azi din maghiarul medieval Michald, atestat în 1323. Între timp, arheologii au mutat situl stației la Băile Herculane, iar castrul de la Mehadia e socotit stația următoare. Legătura cu Mehadia rămâne o tradiție frumoasă, nu un fapt stabilit.
XIIII mile de la Tierna.
-
Praetorium
—
Pe hartă: Pretorio; situl: castrul de la Mehadia
pierdut
Un nume generic de imperiu: pretoriul era comandamentul, reședința comandantului. Dacia avea mai multe stații cu acest nume. Castrul de la Mehadia, cercetat de arheoloaga Doina Benea, îi păstrează zidurile, dar numele s-a stins fără urmă.
IX mile de la Ad Mediam.
-
Ad Pannonios
—
Pe hartă: ad Pannonios; situl: Teregova
pierdut
„La pannoni”, probabil după o trupă de pannoni staționată aici. Castrul e la Teregova, pe valea Timișului. Numele locului de azi nu păstrează nimic din cel roman.
IX mile de la Praetorium.
-
Gaganae
—
Pe hartă: Gaganis; situl: nelocalizat sigur
pierdut
Cea mai misterioasă stație a drumului: o știm numai de pe hartă, undeva pe valea Timișului, între Teregova și Tibiscum. Nici locul exact, nici înțelesul numelui nu sunt stabilite. Unsprezece mile de pergament duc spre un loc pe care arheologia încă îl caută.
XI mile de la Ad Pannonios.
-
Masclianis
—
Pe hartă: Masclianis; situl: nelocalizat sigur
pierdut
A doua stație fără adresă: tot pe valea Timișului, cu paisprezece mile înainte de Tibiscum. Ca și vecina ei, există doar ca cerneală pe pergament. Două din cele unsprezece nume n-au nici măcar un sat sigur sub ele.
XIIII mile de la Gaganae.
-
Tibiscum
Jupa · Timiș
Pe hartă: Tiuisco
mutat
Oraș dacic pomenit de Ptolemeu, apoi castru și municipiu roman la Jupa, lângă Caransebeș. Aici se unea drumul nostru cu cel venit dinspre Lederata, de la Dunăre. Numele orașului s-a pierdut odată cu orașul, dar râul pe care s-a născut, Tibiscus, curge mai departe ca Timiș.
XIIII mile de la Masclianis; nodul unde cele două drumuri dacice se întâlnesc.
-
Pons Augusti
—
Pe hartă: Ponte Augusti; situl: Voislova
pierdut
„Podul lui Augustus”: un pod imperial, păzit de un castru mic la Voislova. Podul s-a dus, castrul e ruină, iar numele, cel mai măreț de pe acest drum, n-a lăsat niciun moștenitor.
XV mile de la Agnaviae, cel mai lung pas al drumului.
-
Sarmizegetusa
Sarmizegetusa
Pe hartă: Sarmategte
reînviat
Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, capitala Daciei romane. Satul medieval de pe ruine s-a numit Grădiște. După ce învățații au arătat că aici e capitala antică, statul a schimbat oficial numele în Sarmizegetusa, în 1941. Pe planul din 1872 al ruinelor, reprodus mai jos, satul se cheamă încă Gredistie.
XIIII mile de la Pons Augusti; drumul merge mai departe, spre Apulum.
Socoteala e aspră: numele pierdute sunt cele mici, stații de popas între castre. Numele mutate trăiesc pe râuri, care își schimbă stăpânii mai rar decât orașele. Iar numele reînviate sunt cele două capete ale drumului, readuse de învățați și de stat, după secole în care nimeni nu le-a rostit.
Drumul pe pământ
Pe hartă, drumul e o linie roșie frântă. Pe pământ, e culoarul Cerna–Timiș: de la Orșova în sus pe Cerna, pe la Băile Herculane, apoi peste cumpăna apelor pe valea Timișului, prin Teregova spre Caransebeș și Jupa, iar de acolo pe valea Bistrei, prin Zăvoi și Voislova, până în Țara Hațegului.
Milele de pe pergament se adună: de la Tierna la Sarmategte, copistul înșiră 108 de mile romane, adică vreo 160 de kilometri de azi. Fiecare pas e o zi scurtă de marș sau o zi lungă de căruță: între opt și cincisprezece mile, după cum urcă sau coboară.
Drumul era păzit de castre: Dierna, Praetorium, Ad Pannonios, Tibiscum, Pons Augusti. La Jupa, lângă Caransebeș, ruinele Tibiscumului formează azi o rezervație arheologică. La Mehadia, zidurile lui Praetorium ies la iveală din săpături. În rest, traseul roman se pierde sub șosele și câmpuri.
Cele două capete și-au recăpătat numele
Drobeta și Sarmizegetusa sunt singurele nume ale fâșiei pe care le poți citi azi pe o tăbliță de localitate. Amândouă au fost repuse de statul modern: Sarmizegetusa în 1941, în locul Grădiștei, după ce arheologii au dovedit că aici e capitala Daciei; Drobeta în 1972, lipită în fața lui Turnu Severin.
Planul de mai jos, desenat de Richard Kiepert în 1872 pentru Societatea de Geografie din Berlin, arată ruinele Sarmizegetusei când satul se numea încă Gredistie. Numele antic trăia doar în cărți. Astăzi trăiește pe gară, pe primărie și pe indicatoare.
Morala fâșiei e simplă: niciunul dintre cele unsprezece nume n-a supraviețuit neatins nouăsprezece secole. Două au fost salvate de învățați, trei s-au refugiat pe râuri și sate vecine, șase au pierit. Harta le ține pe toate laolaltă, cu cerneală roșie, pe 34 de centimetri de pergament.
Surse
Lecturile de pe hartă sunt verificate de două ori: după transcrierea lui Florin Fodorean și după citirea facsimilului. Traducerea numelor de stații îi aparține lui Marius Comper.
- Florin Fodorean, „Tabula Peutingeriana and the Province of Dacia", Acta Musei Napocensis 39–40/I (2002–2003): transcrierea segmentelor VII–VIII și numărătoarea localităților. biblioteca-digitala.ro
- Tabula Peutingeriana, ediția Konrad Miller 1887, în Bibliotheca Augustana: scanările segmentelor VI–VII și VII–VIII, citite stație cu stație. tha.de/~harsch
- Encyclopaedia Britannica, „Peutinger Table": data copiei (1265, un călugăr din Colmar), dimensiunile (6,82 × 0,34 m), unsprezece foi din douăsprezece, Celtis 1494, Peutinger. britannica.com
- Comisia austriacă pentru UNESCO: înscrierea în Memoria Lumii, 2007; singura hartă păstrată a lui cursus publicus. unesco.at
- Wikipedia: „Tabula Peutingeriana" (en). en.wikipedia.org/wiki/Tabula_Peutingeriana
- Doina Benea și colectivul Banatica: castrul Praetorium de la Mehadia; Ad Mediam la Băile Herculane. banatica.ro
- Wikipedia: „Ad Pannonios" la Teregova, „Pons Augusti (castra)" la Voislova, „Tibiscum" la Jupa, „Dierna (castra)". en.wikipedia.org/wiki/List_of_castra_in_Romania
- Wikipedia: „Mehadia", etimologia disputată (Xenopol, Poghirc, maghiarul Michald 1323). en.wikipedia.org/wiki/Mehadia
- Wikipedia: „Drobeta-Turnu Severin", adăugarea numelui Drobeta la 15 mai 1972. en.wikipedia.org/wiki/Drobeta-Turnu_Severin
- Memoriul PUZ al județului Hunedoara: redenumirea Grădiștei în Sarmizegetusa, 1941. cjhunedoara.ro
- M. Buza, „Toponimia geografică", Revue Roumaine de Géographie 55/1: Dierna devenit Orșova, Agnaviae devenit Zăvoi. rjgeo.ro