Când a fost scris prima dată numele satului tău

Orașe care își serbează ziua de naștere greșită

Prima atestare documentară este, de obicei, o singură propoziție: un preot își plătește dijma, un cărăuș trece prin vamă, un rege întărește o moșie. Orașele trec anul acelei propoziții pe indicatoare și își numără aniversările de la el. Câteva au ales un an greșit, iar altele au o mențiune mai veche decât cea pe care o serbează.

Timișoara: 800 de ani pentru altă cetate

În 2012, Timișoara și-a serbat 800 de ani, cu timbru aniversar emis de Romfilatelia. Anul 1212 venea dintr-un act despre castrum Themes, o cetate din comitatul Pozsony, în Slovacia de azi. Confuzia fusese semnalată încă din 1966–1969, dar dicționarul lui Coriolan Suciu, tipărit în 1968, dă tot 1212. Primul text păstrat care vorbește chiar despre Timișoara este din 1266: terra castri de Tymes, pământul cetății Timiș. Istoricul Sorin Forțiu merge și mai departe, până în 1177, după o diplomă a regelui Béla al III-lea pierdută și reconstituită de Borsa Iván în 1962; data de 1177 e încă disputată.

Ploiești: un cărăuș cu 93 de ani înaintea lui Mihai Viteazul

Ploieștiul își numără anii de la hrisovul lui Mihai Viteazul din 1 martie 1596. Registrul vamal al Brașovului din 1503 notează însă un cărăuș, Radu, venit din Ploiești. Așezarea exista, iar un om de acolo căra marfă peste munți, cu 93 de ani înainte de actul pe care îl serbează.

La Focșani, povestea se repetă. Primăria socotește de la un hrisov din ianuarie 1575, care pomenește „satul Focșani”. Registrele vămii Brașovului îl notează în 1546 pe un anume Harthan din „Fokschein”, probabil același loc, cu 29 de ani mai devreme.

Bistrița: întâi numele german

În 1241, o însemnare din Codexul de la Echternach consemnează că mongolii au distrus oppidum Nosa, adică Nösen, numele german al orașului. Numele Bistrița apare abia pe 16 iulie 1264, într-o scrisoare a papei Urban al IV-lea, iar orașul își serbează ziua după această scrisoare.

Iași: două zile pentru un singur act

Pentru Iași circulă două zile, 6 și 8 octombrie 1408. Amândouă sunt pentru același act, privilegiul comercial dat de Alexandru cel Bun negustorilor din Liov; ediția lui Mihai Costăchescu îl datează 6 octombrie. Același privilegiu pomenește pentru prima dată și Bacăul și Tighina.

Tecuci: anul unui fals

Pentru Tecuci circulă un an foarte vechi, 1134, luat dintr-o diplomă a cneazului Ivanko Rostislavici, „Diploma bârlădeană”. Actul este un fals din secolul al XIX-lea, publicat de B. P. Hasdeu. Prima mențiune autentică a orașului nu are încă o dată sigură.

Un preot, o dijmă, o zi de naștere

Între 1332 și 1337, colectorii papei au strâns dijma de la parohiile din Transilvania și din Banat și au trecut în registru preoții care plăteau: sacerdos de villa Zalancha, preotul din satul Salonta; sacerdos de Sancto Georgio, preotul din Sfântu Gheorghe. Pentru cel puțin 175 de localități, rândul acesta este cea mai veche mențiune cunoscută, printre ele Salonta, Sfântu Gheorghe, Gheorgheni, Cristuru Secuiesc, Dumbrăveni și Lugoj. De aceea, 1332 este anul medieval care apare cel mai des pe hartă.

De ce satele din vest au acte mai vechi

În Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, 39% dintre cele 3.276 de localități datate dintr-o sursă de specialitate apar într-un document scris înainte de 1400. În Republica Moldova, dintre cele 810 sate și orașe datate de îndreptarele bibliografice publicate la Chișinău, niciunul nu apare înainte de 1400; cea mai veche mențiune este din 1402.

Diferența vine, în primul rând, din cancelarii. Regatul Ungariei redacta în latină, încă din secolele al XI-lea și al XII-lea, acte de danie și hotărâri judecătorești, în care satele apăreau cu numele lor. Țara Moldovei s-a format ca stat abia la mijlocul secolului al XIV-lea, iar primele ei acte păstrate sunt de la sfârșitul acelui secol. În Țara Românească, primele orașe apar pe o piatră de mormânt datată de obicei 1300 (Câmpulung), în amintirile de călătorie ale lui Johann Schiltberger despre anul 1396 (Târgoviște) sau în registrele vamale ale Brașovului (Ploiești, 1503).