Câmpulung, august 1636
Când au început bisericile să vorbească românește?
Timp de sute de ani, povestea scrisă pe zidul bisericilor s-a spus în slavonă. În vara anului 1636, biserica domnească din Câmpulung a primit două pisanii românești — iar una dintre ele începe tot slavonește. Două pietre dintr-o singură vară, în clipa în care limba zidurilor se schimba.
În și de Dumnezeu iubit creștin
Matei Basarab Voevod, Elina,
cu lui Dumnezeu pus a fi Domn creștin în Țara-…
Încheierea Și se-au început a se zidi această dumnezeiască biserică de în fața temeliei în luna Iunie 22 zile, când au fost văleatul de la Adam 7143, și se-au săvârșit în luna lui Avgust 20 de zile, vă 7144.
Во имя Отца и Сына и Святаго Духа, аминь.
În și de Dumnezeu iubit creștin Matei Basarab Voevod și Elina, cu lui Dumnezeu pus a fi Domn creștin în moșiia lui, adecă scris-am de această sfântă biserică…
Încheierea Vă leat 7144. Și s-au săvârșit în luna lui Avgust 20 de zile când au fost.
Noaptea în care biserica s-a prăbușit
În ziua de Sfântul Ilie a anului 1628 — 20 iulie, într-o duminică — la miezul nopții, biserica domnească din Câmpulung s-a prăbușit. Cutremurul din acel an a doborât zidurile vechi — „se-au surpat de întru voia lui Dumnezeu”, cum avea să scrie pisania — iar biserica a stat șapte ani în paragină.
Matei Basarab, ajuns pe tron în 1632, a făcut din Câmpulung una dintre marile ctitorii de început ale domniei: zidirea a pornit într-o luni, la 22 iunie 1635, și s-a încheiat într-o sâmbătă, la 20 august 1636 — sau la 24, după o altă lectură, pe care o cercetăm mai jos. Ispravnic al lucrului, omul care a ținut șantierul, a fost Socol clucerul din Cornățeni.
Ctitoria a primit două pisanii. Piatra A spune povestea zidirii; piatra B o spune mai scurt și adaugă scutirile de vamă ale târgului, cu blestem pentru cine le-ar călca — Iorga bănuia că orășenii au pus-o ca să-și veșnicească privilegiile. Amândouă sunt românești, cu aceiași ctitori și același ispravnic.
Amândouă îl trec pe Matei în neamul lui Radu Negru, descălecătorul legendar al Țării Românești, cu anul 6723 — 1215. Legătura e politică, nu dovedită; o dezlegăm în secțiunea Radu Negru.
- Unde
- Biserica domnească din Câmpulung, Mănăstirea Negru Vodă, județul Argeș; hramul Adormirea Maicii Domnului. Pietrele stau azi încastrate pe fațada de apus, de o parte și de alta a intrării.
- Când
- 22 iunie 1635 – 20 august 1636 (anii 7143–7144 de la Adam); zilele săptămânii, după calendarul iulian al vremii. Ziua pietrei interioare e citită și 24 august.
- Cine
- Matei Basarab și doamna Elena; ispravnic Socol clucerul din Cornățeni
- Ce
- Două pisanii în limba română, cu alfabetul chirilic al vremii; a doua începe cu o invocație slavonă
- Textele
- N. Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. I, 1905, pp. 128–130 (textele 2–3)
Pisaniile stăteau la vedere, unde oricine intra în biserică le putea citi. Iorga le-a cules textul în 1905, în primul volum din Inscripții din bisericile României.
Cuvinte de pe piatră
Alege un cuvânt colorat din textele de mai sus. Patru au rămas în română, două s-au schimbat, două sunt slavonă.
- a rămas în română
- s-a schimbat
- rămășiță slavonă
4 au rămas în română · 2 s-au schimbat · 2 sunt slavonă
-
zilele
zilele
a rămas în română
Zi vine din latinescul dies. Pisania scrie zilele, cu articolul hotărât de plural, exact ca azi. Formula „în zilele” deschide amândouă pietrele.
-
dulcelui
blândului
a rămas în română
Dulce vine din latinescul dulcis. Aici arată blândețea domnului: un epitet al puterii binevoitoare, pereche cu milostiv din rândurile următoare ale pietrei.
-
creștin
creștin
a rămas în română
Din latinescul christianus. Matei e numit creștin de trei ori într-o singură propoziție: credința e prima calitate înșirată a domnului.
-
vrerea
voia
a rămas în română
Vrere, voință, trăiește și azi, dar formula s-a mutat pe voia: „din voia lui Dumnezeu”. Pisania de la Strehaia, din 1645, scrie deja „după voia și ajutoriul lu Dumnezeu”.
-
gospojda ego
doamna lui
rămășiță slavonă
Singura bucată de slavonă din propoziție: gospojda, „doamna”, ego, „lui”. Elena, soția lui Matei, intră în pisania românească printr-o formulă slavonă — în amândouă deschiderile: limba nouă scria încă după tipare vechi.
-
Rumânească
Românească
s-a schimbat
Numele țării, cu u: Țara-Rumânească. Amândouă formele circulau încă din secolul al XVI-lea, iar pisania o scrie cum o rosteau oamenii. Tot cu u o tipărește, patru ani mai târziu, și Pravila de la Govora: „pre limba rumânească”.
-
leat
an
rămășiță slavonă
Anul, spus slavonește: vă leat 7144, „în anul 7144”. Până și anii românești se socoteau cu un cuvânt slavon, ieșit azi din limbă; îl mai întâlnim în transcrierile de acte vechi.
-
pomeana
pomana
s-a schimbat
Pomenirea morților: „să nu piiară pomeana acelor răposați Domni”. Piatra scrie pomeana, cu ea; româna de azi a strâns diftongul: pomană. Cuvântul vine din slavonă — o moștenire mai veche decât pisania însăși.
Mai jos în pietre, hramul bisericii se păstrează în slavonă, iar anii se numără „de la Adam”, după calendarul bizantin. Rândurile pomenilor și ale descălecatului — , milostiv, descălecat — arată aceeași limbă românească tânără, cu forme încă nestatornice: până și Dumnezeu se scrie în mai multe feluri de la un rând la altul. Dar propozițiile sunt românești, cu subiect, cu verbe, cu date. Cine știa carte putea citi pe zid povestea întreagă.
20 sau 24 august?
O singură vară, două pietre — și o zi care nu se potrivește. Iată cele trei lecturi, cu răspunderile lor.
…și se-au săvârșit în luna lui Avgust 20 de zile, vă leat 7144.
Piatra A, încheierea, după Iorga (1905).
Vă leat 7144. Și s-au săvârșit în luna lui Avgust 20 de zile când au fost.
Piatra B, încheierea, după Iorga (1905).
Și s-au săvârșit în luna lui August 24, când au fost leat 7144.
Piatra interioară, după corpusul Pârnuță–Trâmbaciu (1999) — citat după studiul din Argesis (2013).
| Piatra | Ziua | Sursa |
|---|---|---|
| Amândouă | 20 | Iorga, 1905 (textele 2–3) |
| Interioara | 24 | Pârnuță–Trâmbaciu, 1999, doc. 46 — după citarea din Argesis (2013) |
| Interioara | 20 | Studiul din Argesis (2015), care numește lectura „24” inexplicabilă; fotografia publicată arată 20 |
De verificat pe piatră
- Ziua pietrei interioare: 20 sau 24? Fotografia publicată în 2015 arată 20; corpusul din 1999 transcrie 24.
- Anul 6723: 1215 sau 1214? Pietrele din 1636 socotesc 1215; copia din 1827 scrie 1214. Anul bizantin 6723 începe la 1 septembrie 1214.
- Piatra din aprilie? Hrisovul din 12 aprilie 1636 vorbește de „piatra pe care am pus-o” — cu patru luni înainte de săvârșirea din august, după studiul din 2015.
- Șantierul de după săvârșire: Socol rămâne ispravnic la Câmpulung în 1637 și 1639, după documentele citate de Iorga.
- Amplasamentele inițiale: una înăuntru, alta afară — deducția lui Pavel Chihaia din ancadramentele de uși ale vremii, după studiul din 2015.
Dacă ajungi la Câmpulung, uită-te la ziua lui august de pe piatra interioară. Epigrafia începe acolo unde transcrierile nu se mai potrivesc.
Până la o campanie foto dedicată, textele de pe această pagină țin loc de muzeu virtual al celor două pietre: ele urmează transcrierile publicate, cu nepotrivirile la vedere.
Radu Negru: o dată bună pentru 1636, proastă pentru 1215
Amândouă pietrele spun aceeași poveste a începutului: biserica ar fi zidit-o Radu Negru, descălecătorul Țării Românești, în anul 6723 — 1215. E cea mai veche dată de întemeiere pe care pietrele o dau țării.
Pentru 1215, povestea nu stă în picioare. În 1215 nu exista o Țară Românească al cărei domn să zidească la Câmpulung: întemeierea e fapta veacului al XIV-lea, a lui Basarab I (pe la 1310–1352). Biserica veche din Câmpulung era, după toate semnele, ctitoria fiului său Nicolae Alexandru — a cărui piatră cu anul 6973 (1364) se mai vedea în biserică la 1905, „perfect păstrată”.
Pentru 1636, povestea e o dovadă excelentă. Iorga a arătat cum s-a născut: în aprilie 1636 orășenii i-au adus lui Matei cărți domnești vechi pentru scutirile lor, între ele una „foarte veche” a unui Radu — citită 6800, adică 1292 —, iar data de 6723 ar fi fost luată, crede Iorga, de pe un mormânt unde scria 6873. Porecla „Negru-Vodă” circula deja din 1569; „Radu Negru” e însă creația anului 1636.
Așa s-a născut fantasma „Radu Negru”: un nume din cancelaria lui Matei, nu din veacul al XIII-lea. Pietrele din 1636 spun adevărul despre anul în care au fost săpate — și o legendă folositoare despre anul 1215.
Piatra a vorbit înaintea pravilei
Pisaniile de la Câmpulung sunt din 1636. Patru ani mai târziu, la Govora, ieșea de sub tipar Pravila cea Mică, din 1640, cea dintâi legiuire tipărită în românește în Țara Românească — cu ediție critică nouă în 2025, sub îngrijirea lui Alexandru Mareș. Abia apoi au venit Cazania lui Varlaam, tipărită la Iași în 1643, și Îndreptarea legii, în 1652.
Schimbarea n-a fost dintr-odată. În 1645–1646, Vasile Lupu își scria pisania de la Stelea, din Târgoviște, tot în slavonă. În aceiași ani, Matei Basarab își scria pe românește pisanile de la Strehaia, din 1645, și de la Plătărești, din 1646.
Slavona nu dispare dintr-odată de pe ziduri, dar românește se scrie tot mai des: Biserica Doamnei din București, în 1683, și Fundenii Doamnei, în 1699, își au amândouă pisaniile în limba română.
E Câmpulungul cel dintâi? Nu mai punem întrebarea așa. Pisania de la Sadova își trece anul 1633, dar datarea construcției e pusă sub semnul întrebării într-un studiu din 2012. Ce arată sigur șirul pietrelor e trecerea însăși: de la Stelea slavonă la Strehaia românească, în aceiași ani — și, la Câmpulung, două limbi pe două pietre din aceeași vară.
- 6723 (1215)?Anul pe care pietrele îl dau zidirii dintâi: data povestirii din 1636, nedovedită pentru vreo zidire.
- 1628Biserica se prăbușește de Sfântul Ilie (20 iulie), la miezul nopții; șapte ani de paragină.
- 1632Matei Basarab ajunge pe tronul Țării Românești.
- 1633Pisania de la Sadova își trece anul 1633; datarea e disputată.
- 1635La 22 iunie începe zidirea, „de în fața temeliei”.
- 1636August: cele două pietre românești; săvârșirea, la 20 august — sau 24, după o altă lectură.
- 1638Melhisedec e numit primul egumen al mănăstirii, după hrisovul din 1650.
- 1640Pravila de la Govora, cea dintâi legiuire tipărită în românește în Țara Românească.
- 1643Cazania lui Varlaam, tipărită la Iași.
- 1645Strehaia își scrie pisania pe românește; Stelea, în slavonă: aceiași ani, două limbi.
- 1646Pisania românească de la Plătărești, pusă la 3 aprilie.
- 1652Îndreptarea legii, tipărită sub Matei Basarab.
- 1683Biserica Doamnei din București: pisanie în limba română.
- 1699Fundenii Doamnei: pisanie în limba română, la 1 mai.
Surse
Textele pietrelor urmează transcrierea lui Iorga, cu ortografia normalizată; tălmăcirea în româna de azi și traducerile din slavonă îi aparțin lui Marius Comper.
Registrul afirmațiilor
| Afirmația | Statut | Temeiul |
|---|---|---|
| Două pietre românești, august 1636 | pe piatră | Textele 2–3 la Iorga (1905) |
| Ziua săvârșirii: 20 sau 24 | disputat | Iorga: 20; corpusul din 1999: 24; studiul din 2015: 20 |
| Sadova, 1633, înaintea Câmpulungului | rezervă | Datare disputată într-un studiu din 2012 |
| Radu Negru, 6723/1215 | legendă | Povestirea pietrelor; istoric neîntemeiată (Iorga) |
| Elena, numită în amândouă pietrele | pe piatră | Textele 2–3 la Iorga (1905) |
| Socol ispravnic; zidire 1635–1636 | pe piatră | Textele 2–3; Socol atestat ispravnic până în 1639 |
| 1638: primul egumen Melhisedec | după hrisov | Hrisovul din 28 iulie 1650, citat în Argesis (2012) |
| Trecerea slavonă–română e treptată | pe piatră | Stelea slavonă, 1645–1646; Strehaia și Plătărești românești |
Textele pietrelor
- N. Iorga, Inscripții din bisericile României, vol. I, București, 1905: textele 2–3 de la Câmpulung (pp. 128–130), cu notele despre Radu Negru (pp. 130–131); Strehaia (p. 211), Stelea (pp. 112–113), Biserica Doamnei (p. 277). archive.org
Corpusul modern și studii
- Gheorghe Pârnuță, Ștefan Trâmbaciu, Documente și inscripții privind istoria orașului Câmpulung, vol. I, București, 1999, doc. 46, p. 181 („August 24”) — citat după studiul din Argesis (2013).
- „Un monument emblematic și istoria sa uitată”, Argesis. Studii și comunicări XXIV, 2015: 20 august; lectura „24”, numită inexplicabilă; amplasamentele inițiale după Pavel Chihaia; fotografie de Cristina Ionescu-Berechet. biblioteca-digitala.ro (PDF)
- „Ctitorii câmpulungeni reprezentați”, Argesis. Studii și comunicări XXII, 2013 (citează doc. 46: „August 24”). biblioteca-digitala.ro (PDF)
- „Melhisedec, primul egumen al mănăstirii Dlagopolskia”, Argesis. Studii și comunicări XXI, 2012: numirea din 1638, după hrisovul din 28 iulie 1650. biblioteca-digitala.ro (PDF)
- Virgiliu Z. Teodorescu, „Ctitorul Matei Basarab, realizator al unor reevaluări…”, București. Materiale de istorie și muzeografie XXVI, 2012 (pisania de la Câmpulung, în română; Sadova; Plătărești). bmim.muzeulbucurestiului.ro (PDF)
- Liana Ivan-Ghilia, „Pisanii bucureștene din epoca lui Matei Basarab — relația imagine-text”, București. Materiale de istorie și muzeografie XIII, 1999. bmim.muzeulbucurestiului.ro (PDF)
- Panait I. Panait, „Biserica Fundenii Doamnei, un strălucit monument al epocii brâncovenești”, București. Materiale de istorie și muzeografie XVII, 2003 (pisania din 1 mai 1699). bmim.muzeulbucurestiului.ro (PDF)
- Tetraevanghelul tipărit de Coresi, Brașov, 1560–1561, ediție de Florica Dimitrescu, Editura Academiei, 1963.
- Pravila de la Govora, studiu introductiv, ediție critică, indice și glosar, sub îngrijirea lui Alexandru Mareș, Editura Universității din București, 2025 — semnalată în profilul științific al coautorului Marius Mazilu. lingv.ro (PDF)
Tipar și limbă
- Agnes Erich, „365 de ani de la tipărirea Pravilei lui Vasile Lupu (1646)”, Library and Information Science Research (cele dintâi legiuiri în românește: Govora 1640, Iași 1646, 1652). lisr.unibuc.ro (PDF)
- Mitropolitul Teofil, predoslovia Pravilei de la Govora (1640): „pre limba rumânească”, citată în Romanoslavica XLII. apostolov.com (PDF)
- dexonline: DEX și dicționarele etimologice pentru zi, dulce, creștin, pomană și leat. dexonline.ro/definitie/pomana
- Wikipedia: „Cazania lui Varlaam” (Iași, 1643), „History of the Romanian language” (formele rumân și român în secolul al XVI-lea). en.wikipedia.org/wiki/Cazania_lui_Varlaam