Imagini din satelit, 1984–2026

În 42 de ani, Prutul și-a schimbat drumul în trei locuri

Prutul desparte România de Republica Moldova pe 718 de kilometri, măsurați pe albia trasată aici. Albia a fost trasată pe imaginile Landsat din fiecare vară, din 1984 până în 2026, și pe imaginile Sentinel-2 din ultimii ani.

Din 365 de kilometri de vale măsurabili, 272 au o deplasare de cel mult 17,4 m, pragul sub care o schimbare se deosebește greu de eroarea măsurătorii. Deplasările mari apar în trei locuri, unde apa de vară a luat alt drum. Unul e un cot tăiat la nord de Ungheni, între 1986 și 1994.

apă doar în verile 1984–1988apă doar în verile 2022–2026apă în ambele perioadealbia din 1984–1986albia din 2022–2026cot tăiatbraț schimbatschimbare nenumărată

Harta din stânga (pe telefon, de sus) e valea Prutului îndreptată: nordul e sus, gura de vărsare e jos, Moldova e la dreapta, România la stânga. Portocaliul e apa văzută doar în verile 1984–1988, albastrul apa văzută doar în 2022–2026, iar gri-albastrul apa din ambele perioade. Linia punctată e albia estimată pentru verile 1984–1986, linia plină cea pentru 2022–2026. Sub apă e relieful, cu curbe de nivel la fiecare 25 m. Pragurile de eroare sunt 17,4 m pe kilometru de vale și 13,7 m într-un punct. Apasă pe hartă oriunde de-a lungul râului, sau pe „Explorează râul” ca să mergi pe el.

Unde începe

De ce e Prutul graniță#

Prutul a devenit graniță în mai 1812, când Tratatul de la București a încheiat războiul ruso-turc, iar Rusia a luat partea Moldovei dintre Prut și Nistru, numită apoi Basarabia. În 1856 o fâșie din sudul Basarabiei a revenit Moldovei, iar în 1878 Tratatul de la Berlin a cerut României să o dea înapoi Rusiei.

În 1918 Sfatul Țării a votat unirea Basarabiei cu România. În iunie 1940, după un ultimatum sovietic, Basarabia a fost anexată de Uniunea Sovietică. Tratatul de pace de la Paris, semnat la 10 februarie 1947, a fixat granița sovieto-română după acordul sovieto-român din 28 iunie 1940 și acordul sovieto-cehoslovac din 29 iunie 1945. Republica Moldova și-a declarat independența la 27 august 1991, iar Prutul a rămas granița dintre ea și România.

Aici, în nord, lângă satul Criva, Prutul începe să despartă cele două țări. De aici până la Dunăre, valea are 440 de kilometri; râul, cu toate coturile, e mult mai lung.

Măsurătoarea

Cât s-a mutat, kilometru cu kilometru#

Pentru fiecare kilometru de vale, suprafața dintre albia estimată pentru 1984–1986 și cea pentru 2022–2026, împărțită la lungime, dă cât s-a deplasat râul în medie. Din 365 de kilometri măsurabili, jumătate s-au mutat cu cel mult 10 m, iar 272 au o deplasare de cel mult 17,4 m. La nouă kilometri din zece, două trasări ale aceleiași veri diferă cu cel mult atât, așa că schimbările mai mici se deosebesc greu de eroare.

Pragul a fost măsurat pe date pe care metoda nu le-a văzut: aceeași vară, 2025, trasată o dată pe Landsat (pixeli de 30 m) și o dată pe Sentinel-2 (pixeli de 10 m). Cele două albii diferă în mediană cu 9,4 m pe kilometru, iar la nouă kilometri din zece cu cel mult 17,4 m. La cele 10 poduri peste Prut din OpenStreetMap, unde albia nu se poate muta, linia din 1984–1986 trece în mediană la 4,8 m de punctul podului din hartă, iar cea din 2022–2026 la 6,6 m.

Deplasările mari apar în puține locuri: șapte kilometri s-au mutat cu peste 50 m, iar zecea parte cea mai activă a văii reprezintă 51% din toată deplasarea.

Slobozia, județul Botoșani

Trei locuri în care apa a luat alt drum#

Cele mai mari deplasări măsurate apar în trei locuri: lângă Slobozia din județul Botoșani (în jurul anului 1996); lângă Rădăuți-Prut (în jurul anului 1988); lângă Semeni (1986–1994). În fiecare, drumul reconstruit pe câte trei veri la rând trece pe un traseu până într-un an, apoi pe altul; în unele veri dintre ele drumul nu se poate stabili. Imaginile verilor 1985 și 2025, privite una lângă alta, arată aceeași schimbare.

Două sunt schimbări de braț: râul are acolo două brațe în jurul unei insule, iar brațul mai lat e acum celălalt. Al treilea e cotul tăiat de lângă Ungheni. Alte două locuri cu deplasări mari pe hartă nu sunt numărate. Lângă Horodiștea, drumul trasat pe Landsat ocolește cotul, iar imaginile Sentinel-2 arată albia largă prin gâtul lui. Lângă Sălăgeni, cotul are apă și în 1985, și în 2025, iar linia din 1984–1986 a luat un canal subțire și drept. Satelitul vede unde e apă vara; nu poate spune pe unde trece cea mai mare parte a apei la viitură.

Prima schimbare de braț e aici, lângă Slobozia, în amonte de Lipcani: în verile 1994–1996 apa trecea încă pe brațul de vest, din verile 1995–1997 pe cel de est. Săgeata de pe hartă arată unde s-a mutat apa.

Rădăuți-Prut și Lipcani

Al doilea braț, între Rădăuți-Prut și Lipcani#

A doua schimbare de braț e la Rădăuți-Prut, în dreptul orașului Lipcani: apa a trecut pe celălalt braț între verile 1986–1988 și 1987–1989. Ambele sunt în nord, deasupra lacului de acumulare. Mai sus, lângă Horodiștea, e unul dintre cele două locuri nenumărate, marcat pe hartă cu un cerc punctat gri.

Rădoane și colegii au descris în 2008, pe hărți din 1915, 1960, 1980 și 2000, meandre care se mută spre aval mai jos de Darabani și coturi tăiate mai sus de Miorcani.

Apasă pe Pornește, sub hartă, ca să vezi drumul apei vară de vară, sau pe „Explorează râul” ca să mergi pe el.

Stânca–Costești

Barajul nu se vede în albie#

Lacul de la Stânca–Costești a fost construit în 1978. Un baraj oprește aluviunile și micșorează viiturile, așa că râul de sub el ar trebui să se miște mai puțin decât cel de deasupra. Comparația se poate face pe aceeași graniță: de la Criva până la coada lacului, și de la baraj în jos.

Datele nu arată diferența. Deasupra lacului, jumătate din kilometri s-au mutat cu cel mult 9 m; pe primii 70 de km sub baraj, cu 16 m; mai jos, cu 11 m și 8 m. Toate sunt la nivelul erorii. Mai sus, în Ucraina, unde Prutul curge pe pietriș, mediana e 54 m, dar acolo e alt fel de râu, iar comparația nu spune nimic despre baraj.

Bara din stânga hărții arată fiecare kilometru de vale al graniței, de la Criva până la gura Prutului: cu cât e mai lungă bara, cu atât s-a mutat mai mult albia; lungimea crește cu rădăcina pătrată a deplasării, ca să încapă și mutările de sute de metri. Banda deschisă e pragul de eroare, 17,4 m. Liniile verticale arată mediana fiecărei porțiuni: toate patru, deasupra și dedesubtul barajului, stau în bandă.

O teză de doctorat din 2020 (Bisht) a măsurat 118 coturi simple pe circa 250 de km de Prut, fără coturile compuse și fără cele tăiate: în 1915–1960 migrau în medie cu 0,038 lățimi de albie pe an, în 1980–2005 cu 0,015. Rezumatul nu atribuie scăderea barajului. Imaginile Landsat MSS din 1975–1977 încercate aici au pixeli de 60 m și nu pot urmări albia. Cât a contribuit barajul la liniștea de azi a râului e o întrebare la care aceste date nu pot răspunde.

La nord de Ungheni

Cotul tăiat de lângă Ungheni#

Între Podu Jijiei și Semeni, Prutul făcea în 1984–1986 un cot larg spre vest, plin cu apă pe imaginile de vară. Pe imaginile din verile 1987–1993 drumul nu se poate stabili, iar din 1993–1995 apa trece prin gâtul cotului. Cotul vechi a rămas braț mort, cu apă și azi. Pe hartă, partea hașurată e suprafața dintre drumul vechi și cel nou, 38 ha.

Pe toată granița, suprafețele dintre cele două albii estimate, late în medie de cel puțin 25 m, care erau la est de albia din 1984–1986 și sunt la vest de cea din 2022–2026 adună 228 ha; invers, 75 ha. Cu aceeași regulă, două trasări ale aceleiași veri, 2025, pe Landsat și pe Sentinel-2, dau sub un hectar.

Aceste hectare descriu albia. Ce spun documentele despre linia de graniță e mai jos, la gura Prutului.

De la Ungheni la Cahul

Un râu liniștit și ce arată hărțile mai vechi#

Pe sute de kilometri, albia din 2026 stă peste cea din 1984–1986. Studiile pe hărți vechi arată un râu mai mobil în deceniile de dinainte. La Prisăcani, în județul Iași, un studiu din 2017 a măsurat malul drept pe 26 de km: între 1949 și 2017 s-a mutat cu până la 311 m într-un loc și cu 196 m, în sens opus, în altul, iar după lucrările de consolidare autorii au văzut schimbări de cel mult 50 m, excepțional 80 m.

Pe aceeași porțiune, comparația dintre albia estimată pentru 1984–1986 și cea pentru 2022–2026 dă o deplasare mediană de 10,2 m pe kilometru, cel mult 22 m. Studiul din 2017 măsoară malul, iar cel de aici mijlocul albiei, la alte date, așa că cele două nu se pot compara direct.

Manta și Beleu

Unde harta nu măsoară#

La sud de Cahul, Prutul trece printre lacurile Manta și Beleu. Pe imaginile din anii ’80, apa acoperea mare parte din luncă, iar albia nu se deosebea de lac. Aici, ca și în lacul de acumulare de la Stânca–Costești, măsurătoarea se oprește: în total 73 de km de vale. Pe hartă, aceste porțiuni apar fără număr, iar o apăsare pe ele spune asta.

La gura Prutului

Ce spun documentele despre o graniță pe un râu care se mută#

Măsurătorile din această pagină descriu albia estimată. Potrivit textelor de mai jos, linia legală se stabilește prin tratate și prin documentele de demarcare ale celor două state, care nu au putut fi consultate pentru această pagină. Linia de graniță din OpenStreetMap și din hărțile libere nu e o sursă pentru linia legală.

Legea Republicii Moldova nr. 28/2024 cu privire la frontiera de stat spune la art. 3 alin. (3):

„Frontiera de stat care trece pe apele de frontieră nu se modifică nici la schimbarea conturului malurilor lor sau a nivelului apei, nici la modificarea albiei acestora într-o parte ori alta, dacă Republica Moldova şi statele vecine nu convin altfel.”Legea nr. 28/2024, art. 3 alin. (3); legea anterioară, nr. 215/2011, avea aceeași regulă la art. 5 alin. (3).

Ordonanța de urgență nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României trimite la acorduri: pe râuri, frontiera „este cea stabilită prin acordurile, convențiile și înțelegerile dintre România și statele vecine”, ținând seama de principiul că, pe apele nenavigabile, ea trece pe mijlocul pânzei de apă (art. 1 lit. a).

Tratatul sovieto-român din 25 noiembrie 1949 privind regimul frontierei, în traducerea engleză publicată de ONU (redată aici în română), pune accentul pe râu: poziția și direcția apelor de frontieră trebuie păstrate pe cât posibil neschimbate (art. 14 alin. 3), iar dacă albia se schimbă din cauze naturale, părțile sunt obligate să o corecteze împreună, dacă autoritățile lor competente consideră necesar (art. 14 alin. 5). Protocolul final adaugă că, la demarcarea din 1948–1949, podurile au fost împărțite la mijlocul râului, indiferent de traseul liniei de frontieră în apă.

Tratatul dintre România și Republica Moldova privind regimul frontierei de stat a fost semnat la București pe 8 noiembrie 2010. Republica Moldova l-a ratificat prin Legea nr. 160 din 28 iunie 2013. În sursele consultate nu a fost găsită o lege română de ratificare. Poliția de Frontieră a Republicii Moldova îl trece în lista ei de tratate cu mențiunea că nu a intrat în vigoare, iar lista tratatelor bilaterale publicată în 2026 de Ministerul Afacerilor Externe moldovean nu consemnează nicio dată a intrării lui în vigoare. O notă a Asociației pentru Politică Externă de la Chișinău, din noiembrie 2010, descrie două prevederi: o verificare comună a traseului, începută în anul de după intrarea în vigoare și încheiată cu documente de demarcare noi, și o comisie mixtă care întocmește documente noi pentru sectoarele unde au intervenit schimbări naturale.

Pentru comparație, tratatul România–Ucraina din 2003, în vigoare din 2004, spune că linia „va rămâne nemodificată, dacă Părțile Contractante nu vor conveni altfel” și cere o verificare comună pe ape la fiecare cinci ani.

Satul tău

Cât s-a mutat Prutul lângă satul tău#

253 de sate și orașe stau la cel mult 5 km de Prut, pe granița dintre cele două țări. La 152 dintre ele, albia din dreptul satului e la cel mult 13,7 m de cea din 1984–1986, pragul de eroare pentru un punct. Caută un sat sau apasă pe un punct de pe hartă.

Caută un sat de pe Prut

Cum a fost făcut#

Imagini: toate scenele Landsat 5, 7, 8 și 9 de nivel 2, nivelul 1 de calitate, din iunie până în septembrie, 1984–2026, și scenele Sentinel-2 L2A din verile 2017, 2025 și 2026 cu sub 20% nori. Un pixel e apă când indicele de apă (verde față de infraroșul de undă scurtă pentru Landsat, verde față de infraroșul apropiat pentru Sentinel-2) e pozitiv; norii, umbrele și golurile senzorului sunt scoase după banda de calitate.

Albia: pentru fiecare vară sau grup de veri, drumul cel mai ieftin prin apă de la Cernăuți la gura de vărsare, unde apa permanentă e ieftină, apa slabă dar mai umedă decât împrejurimile costă mai mult, iar uscatul costă foarte mult. Linia rezultată e o estimare a mijlocului albiei vizibile vara; unde apa nu se vede, de exemplu sub copaci sau la un pod, drumul trece pe scurt prin pixeli uscați. Pe hartă, un loc e colorat pentru o perioadă (1984–1988 sau 2022–2026) doar dacă are cel puțin două veri cu imagini bune din cele cinci.

Valea: o linie netezită pe circa 2 km din albia din 2026; „kilometrul de vale” se măsoară pe ea, de la Dunăre în sus, ca să nu depindă de coturile fiecărui an. Pe această linie, granița are 440 de kilometri de vale, iar toate numerele pe kilometru din pagină, inclusiv cele de pe hartă, sunt pe ea. Harta e îndreptată de-a lungul unei linii și mai netede, pe circa 5 km, ca să încapă coturile mari: distanțele de-a curmezișul sunt adevărate, dar pe verticală harta e mai scurtă, cu circa 70 de km pe toată granița.

Relieful: modelul digital Copernicus GLO-30, cu pixeli de 30 m, umbrit dinspre stânga sus, cu înălțimile exagerate de patru ori; e un model al suprafeței, deci include și pădurile. Localitățile de pe hartă vin din OpenStreetMap; fișele de sat sunt pentru cele 253 aflate la cel mult 5 km de râu.

Ce nu se măsoară: lacul de acumulare Stânca–Costești și bălțile largi din sud (Manta și Beleu), unde albia nu poate fi urmărită sigur, în total 73 de km de vale. Hărțile vechi (planurile directoare de tragere, hărțile sovietice) nu au fost folosite pentru măsurători: mozaicurile publice nu au anul ridicării pe fiecare foaie, iar drepturile de reutilizare nu sunt clare. Imaginile Landsat MSS din 1975–1977 (pixeli de 60 m) au fost încercate și abandonate: albia îngustă nu poate fi urmărită pe ele.

Al doilea calcul: linia trasată din harta lunară JRC Global Surface Water pentru vara 2021, un produs separat făcut tot din imagini Landsat, diferă de cea trasată aici în aceeași vară cu 11,9 m pe kilometru în mediană; în zecea parte cea mai diferită, cu peste 282,6 m, acolo unde cele două aleg brațe diferite.

Scripturile și datele intermediare sunt păstrate cu proiectul.