Fila 201r, Conrad Haas: racheta cu trei trepte în stânga și un proiect separat în dreapta. Data „1529” și inițialele „C H” sunt vizibile sus. Identificarea filei urmează corespondența ilustrațiilor din catalogul KdiH.

Sibiu · Conrad Haas · secolul al XVI-lea

O rachetă în trei trepte.
În caietul
unui armurier.

În secolul al XVI-lea, Conrad Haas desena rachete în trepte. Istoricii explică cum se aprindeau pe rând. Privește înăuntru, apoi alege ce lași în urmă.

Deschide racheta ↓Încearcă tu ↗

↓ Derulează pentru a vedea înăuntru

În această poveste

Desenul original
Conrad Haas · 1529
Vezi documentul și atribuirea ↗

Un an scris de mână

1529. Ce datează acest număr? ↗

În partea de sus a filei, pe una dintre piesele desenate separat, se văd anul 1529 și inițialele C H. Sunt urme concrete lăsate pe pagină. Ele trebuie citite împreună cu restul cărții, unde anii apar într-o ordine care nu este cronologică.

Catalogul Academiei Bavareze observă că unele desene de la începutul secțiunii poartă date târzii, iar unele aflate mai departe poartă date timpurii. Anii pot indica proiectele sau schițele pregătitoare. O filă datată nu transformă întregul volum într-un jurnal scris continuu.

Handschriftencensus folosește intervalul 1529–1569; KdiH consemnează date ale desenelor până în 1568. KdiH ↗ · Handschriftencensus ↗

Trei corpuri, în aceeași secțiune

O rachetă în alta. Și încă una. ↗

În desenul din stânga, corpul exterior îl cuprinde pe cel verde, iar acesta îl cuprinde pe cel roșu. Gurile evazate apar la înălțimi diferite. Desenul lasă să se vadă, în același timp, exteriorul și organizarea dinăuntru.

Hans Barth redă descrierea lui Haas prin cuvintele „Drey Rackett ineinander geschoben”: trei rachete introduse una în alta. Culorile ajută ochiul să urmărească piesele. Nu avem o legendă originală care să le transforme în coduri pentru trei combustibili diferiți.

Secțiunea digitală desparte corpurile ca să poți vedea relația dintre ele. Această desfacere pentru privire nu este o etapă a unui zbor istoric.

Desenul cu trei trepte este figura 2 în studiul lui Carafoli și Nita, p. 5. Barth ↗ · Carafoli–Nita ↗

Materialul contează

Învelișul putea fi din hârtie. ↗

Racheta dintr-un caiet al secolului al XVI-lea nu trebuie imaginată automat ca un cilindru de metal. Carafoli și Nita descriu un înveliș de hârtie tratată, care se consuma odată cu pulberea. Pasajul lor privește explicit desenul cu două trepte.

Pentru desenul cu trei trepte, autorii spun că funcționarea era asemănătoare. Hârtia este, așadar, o interpretare susținută de explicația lor, cu această limită. Fibra, grosimea și neregularitățile modelului de aici sunt reconstituite digital; desenul nu le măsoară.

Carafoli și Nita, pp. 4–5. Modelul nu reproduce o piesă istorică păstrată și măsurată. Carafoli–Nita ↗

Privește muchia

Un înveliș are și grosime. ↗

Apropie-te de marginea deschisă. În model se văd foi suprapuse, fibre scurte și o muchie care nu este perfect regulată. Aceste detalii fac inteligibil un material flexibil, alcătuit din hârtie, în locul unei suprafețe netede fără grosime.

Barth descrie, în contextul meșteșugului rachetelor, carcase din mai multe straturi de hârtie lipite. Nu stabilește în acel pasaj numărul de foi din racheta acestei file. Numărul de straturi vizibile aici, curbura lor și felul în care se deschide peretele sunt ale interpretării digitale.

În original, grosimea este sugerată prin contururi și hașuri. Compară marginea modelului cu detaliul mic din desen: acolo se oprește dovada directă.

Barth, secțiunea „Haas und seine Leistung”. Culorile și hașurile pot fi văzute în scanul original. Barth ↗ · Commons ↗

O piesă repetată

Discuri cu un semn în centru. ↗

În fiecare dintre corpurile desenate se repetă o piesă rotundă, cu un mic semn central. Hașurile de pe margine o fac să pară groasă. Literele din jurul ei trimit la explicațiile manuscrisului.

Aici o poți privi de aproape, scoasă în fața secțiunii. Modelul păstrează forma generală și semnul central, dar nu atribuie discului un material verificat ori o funcție mecanică stabilită de noi. Nu îl numim automat supapă, injector sau dispozitiv de separare.

Această precauție contează: un desen tehnic vechi devine ușor prea modern dacă fiecare piesă familiară primește numele unui mecanism de astăzi.

Forma și semnul central se văd direct pe fila 201r; reproducerea nu stabilește dacă semnul reprezintă un orificiu. Funcția exactă nu este stabilită în această explicație. Commons ↗

Un detaliu la gura corpului

Înăuntru se vede o stea. ↗

La deschiderea corpului interior, desenul arată o formă împărțită radial. Contururile întunecate se întâlnesc în centru. Vederea de sus a modelului urmărește acest detaliu, care se pierde ușor când privești fila întreagă.

Carafoli și Nita discută separat forma stelată a încărcăturii la unele dintre rachetele din manuscris și o compară cu suprafața de ardere a propulsanților solizi moderni. Este lectura lor tehnică. Din această reproducere nu rezultă dimensiunea unui canal, profilul arderii sau o rețetă de fabricație.

Asemănarea geometrică este suficientă pentru a merita privită. Nu este suficientă pentru a calcula performanța acestei rachete.

Carafoli și Nita, p. 6; detaliu vizibil în scanul filei 201r. Carafoli–Nita ↗ · Commons ↗

La capătul fiecărui corp

Gurile se lărgesc spre exterior. ↗

La baza corpului mare, forma se îngustează și apoi se deschide ca un clopot. Același tip de contur reapare la capetele corpurilor mai mici, în interiorul secțiunii.

Barth remarcă aceste ieșiri în formă de clopot. Un cititor de astăzi se poate gândi imediat la duza unei rachete moderne. Forma desenată nu oferă însă singură un profil măsurat, presiunea gazelor ori eficiența expansiunii lor.

Modelul îți arată o gură evazată după conturul paginii. Suprafețele dinăuntru și grosimea buzei sunt interpretative. Pentru ecuația pe care o vei folosi mai jos, viteza efectivă de evacuare va fi o ipoteză explicită.

Nu identificăm această formă drept o duză modernă calculată și verificată. Barth ↗ · NASA ↗

Aceeași filă, alt proiect

Legăturile apar la racheta alăturată. ↗

Desenul din dreapta are un element roșu, un tub mai mic și legături verzi încrucișate. Are și propria însemnare. Aceste piese nu trebuie mutate, din comoditate, în racheta cu trei trepte din stânga.

Barth identifică acest proiect drept o rachetă pentru dus și întors. În lectura lui, două camere ar evacua gazele în direcții opuse, iar a doua s-ar aprinde pentru întoarcere. Este o intenție descrisă de istoric, fără o traiectorie măsurată aici.

Obiectul de alături este acum o interpretare separată a acestui al doilea desen. Legăturile urmează încrucișările vizibile. Funcția elementului roșu rămâne neprecizată; nu îl prezentăm drept un traseu de aprindere dovedit pentru racheta în trei trepte.

Barth, „Haas und seine Leistung”, discuția filelor 201 și 205, figurile 18–19. Barth ↗ · Commons ↗

Alege motorul

Un motor începe. Următorul continuă. ↗

Carafoli și Nita explică aprinderea succesivă pornind de la desenul cu două trepte: primul motor pune în mișcare ansamblul, iar flacăra ajunge apoi la propulsantul celui de-al doilea.

La pagina următoare, ei descriu funcționarea rachetei în trei trepte drept asemănătoare. Selectează pe rând motoarele pentru a urmări această lectură. În realitate, ordinea ar trebui să rezulte din construcție; în această explicație, tu alegi momentul schimbării.

Flacăra este ilustrativă. Nu indică temperatura, lungimea jetului ori durata unei arderi istorice.

Carafoli și Nita, pp. 4–5. Nu avem aici o înregistrare a succesiunii reale a aprinderilor. Carafoli–Nita ↗

Derulează pentru a vedea învelișul consumându-se

Ce mai rămâne după ardere? ↗

Hârtia schimbă felul în care trebuie imaginată prima treaptă. În explicația lui Carafoli și Nita, învelișul se consuma odată cu propulsantul. Când prima treaptă era epuizată, motorul următor continua ca un corp independent.

Pasajul este despre racheta cu două trepte; extinderea la cea cu trei se bazează pe afirmația autorilor că funcționa asemănător. Dispariția învelișului din imagine este o ilustrare a acestei interpretări, controlată de derulare.

Mai jos vei face altceva: într-un experiment modern, vei decide dacă eliberezi o carcasă goală care a rămas întreagă. Această alegere izolează problema masei și nu pretinde că reconstituie sistemul de desprindere al lui Haas.

Nici viteza dispariției hârtiei, nici conturul marginii arse nu sunt măsurători istorice. Carafoli–Nita ↗

De ce se mișcă racheta?

Gazele pleacă într-o direcție. Corpul, în cealaltă. ↗

O rachetă nu are nevoie să împingă aerul pentru a se propulsa. Ea evacuează gaze și își schimbă mișcarea în sens opus. Săgețile arată doar cele două direcții; lungimile lor nu sunt o scară a vitezelor ori a forțelor.

Pe măsură ce propulsantul este consumat, masa rămasă se schimbă. Dacă un motor trebuie să accelereze și învelișuri goale, aceeași cantitate de propulsant va produce un alt rezultat decât atunci când acele învelișuri sunt lăsate în urmă.

Ecuația ideală a rachetei exprimă această relație prin raportul dintre mase și viteza efectivă de evacuare a gazelor. Este o explicație modernă pe care o folosim pentru a înțelege principiul.

NASA Glenn, „Ideal Rocket Equation”. Viteza efectivă include și contribuția presiunii la tracțiune. NASA ↗

Desenul și proba sunt dovezi diferite

Ce s-a testat în 1555? ↗

Doru Todericiu a susținut, în articolul său din 1969, că principiile rachetei cu trei trepte au fost testate la Sibiu în 1555. Carafoli și Nita menționează experimente reușite cu tipul precedent, cu două trepte, fără să le dateze în acel pasaj. Nu sunt două confirmări ale aceluiași zbor al rachetei desenate aici.

În documentele verificate pentru această pagină nu am identificat un jurnal contemporan al probei, o descriere independentă a zborului sau măsurători ale performanței. Nu putem deduce de aici o altitudine ori afirma că acest model digital reproduce acel zbor.

Absența unei probe identificate de noi nu dovedește că încercarea nu a avut loc. Ea stabilește limita explicației de față: putem examina desenul și lectura istoricilor, apoi putem testa separat un principiu fizic.

Todericiu, 1969, pp. 475–479; Carafoli și Nita, p. 5. Imagine: desenul cu două trepte, figura 1, p. 4. Todericiu ↗ · Carafoli–Nita ↗

Acum alegi tu · experiment modern

Cât merită să lași în urmă? ↗

Ai aceeași rachetă, același combustibil și aceeași încărcătură. După fiecare dintre primele două arderi, alegi dacă păstrezi carcasa goală. Următorul motor va accelera tot ce ai păstrat.

Model ideal, fără aer și gravitație. Arată schimbarea vitezei, nu altitudinea sau performanța rachetei istorice.

Tu hotărăști ce duce mai departe următorul motor.

Compară toate cele patru alegeri

Carcase lăsate în urmă	Δv	Masă rămasă la bord
Niciuna	347 m/s	7,8 kg
Prima	460 m/s	4,5 kg
A doua	373 m/s	5,6 kg
Ambele	557 m/s	2,3 kg

Δv = vₑ ln(m₀ / m₁)

În acest exemplu: 6 kg de propulsant, 6,6 kg de structură, 1,2 kg de încărcătură și impuls specific de 62 s. Sunt valori alese pentru demonstrație. Ultima carcasă rămâne la bord.

Înapoi la dovezi

Un caiet. Patru contribuții. ↗

Volumul numit astăzi Manuscrisul de la Sibiu reunește texte din epoci diferite. Haas a lucrat într-o carte începută înaintea lui. Haas lucra la arsenalul orașului din 1551. Manuscrisul a fost descoperit în Arhivele Statului din Sibiu în 1961.

1–36
Hans Haasenwein
Text despre focuri de artificii; copia a fost încheiată în 1458.
37–68
Autor anonim
Manual de artilerie de la sfârșitul secolului al XV-lea.
69–111
Johannes Formschneider?
Colecție de imagini militare; atribuirea este nesigură.
112–392
Conrad Haas
Artilerie și pirotehnie. Cataloagele diferă ușor asupra limitelor secțiunii.

Un volum alcătuit din mai multe texte legate împreună se numește coligat. Cele 392 de file nu înseamnă 392 de pagini: fiecare filă are două fețe. Catalogul descrie un format de aproximativ 21 × 16 cm. Cartea în care încape această istorie este, fizic, mult mai mică decât imaginea ei de pe ecran.

Haas își consemnează originea în Dornbach, lângă Viena. La Sibiu, catalogul îl identifică drept maestru al arsenalului din 1551. Secțiunea lui tratează pulberi, focuri de război și focuri de agrement, cu un interes deosebit pentru rachete. Armele și artificiile apar în aceeași cultură tehnică.

Cele 203 desene atribuite părții lui Haas sunt parțial colorate. Catalogul enumeră verde, galben, violet, roșu, brun, albastru și ocru. Culoarea este una dintre uneltele cu care autorul face piesele și secțiunile mai ușor de urmărit.

Handschriftencensus datează partea lui Haas în intervalul 1529–1569; catalogul bavarez consemnează date pe desene până în 1568. Catalogul Academiei Bavareze numără 392 de file și atribuie 203 desene părții lui Haas. Originalul este la Arhivele Naționale din București, Ms. 2286. La Sibiu este înregistrat un facsimil, Varia II 374. KdiH ↗

Sibiu · 1961

Manuscrisul era cunoscut. Importanța lui a fost înțeleasă mai târziu. ↗

În 1969, Doru Todericiu povestea că întâlnise manuscrisul cu opt ani înainte, în timpul unei cercetări la Sibiu. Cataloagele îl menționau deja drept o lucrare veche de balistică și pirotehnie. Identificarea importanței lui pentru istoria rachetelor a schimbat felul în care era citit.

De aceea, „descoperit în 1961” trebuie înțeles cu grijă. Volumul nu a apărut atunci dintr-un loc necunoscut. Cercetarea a scos în evidență conținutul tehnic al unei cărți care fusese deja păstrată și catalogată.

Și cota cere atenție. Descrierile actuale plasează originalul la Arhivele Naționale din București, Ms. 2286. Varia II 374, numărul asociat multă vreme poveștii de la Sibiu, este înregistrat de Handschriftencensus pentru facsimil. Cele două obiecte au roluri diferite.

Todericiu, 1969, p. 475; KdiH și Handschriftencensus pentru descrierea volumului și cotele actuale. Todericiu ↗

De la o filă la alta

O idee în manuscris. Alte rachete în cărți tipărite. ↗

Haas lucra într-o lume în care cunoașterea tehnică circula prin desene, manuscrise, ateliere și cărți tipărite. Catalogul bavarez îl compară cu Johann Schmidlap și Leonhart Fronsperger. El formulează condițional posibilitatea ca unele texte sau desene să fi servit drept model pentru lucrări tipărite.

Cronologia de mai jos păstrează această prudență. Edițiile lui Schmidlap din 1561 și 1564 sunt cele menționate de KdiH; nu le declarăm aici primele ediții ale lucrării. În 1650, la Amsterdam, apare tratatul lui Kazimierz Siemienowicz, Artis Magnae Artilleriae Pars Prima.

Planșa din acel tratat arată rachete montate pe bețe. Gravura folosește numere și contururi regulate; fila lui Haas folosește litere, culoare și însemnări de mână. Poți compara modurile de a transmite o construcție. Ordinea în timp și asemănarea desenelor nu dovedesc singure o copiere directă.

1529Haas · data vizibilă în desenul de pe fila 201r
1561 · 1564Schmidlap · ediții menționate de KdiH
1568 / 1569Haas · date târzii în desene (1568, KdiH); capătul intervalului din catalog (1569, Handschriftencensus)
1650Siemienowicz · carte tipărită la Amsterdam

Date ale desenelor și cataloagelor, ediții menționate și un tratat tipărit. Succesiunea nu este o schemă de transmitere dovedită.

Planșa G, „Rachete montate pe bețe”, din Artis Magnae Artilleriae, Amsterdam, 1650. Gravură de Jacob van Meurs; autor al tratatului: Kazimierz Siemienowicz. Courtesy of Science History Institute. Domeniu public. Science History Institute ↗

Conrad Haas · Sibiu

Și o căsuță, deasupra rachetelor. ↗

Haas a desenat și această construcție purtată de rachete. Imaginea arată cât de departe ajungea imaginația tehnică din caiet. Nu dovedește că o casă zburătoare a fost construită sau că a transportat oameni.

Barth citește „căsuța zburătoare” în contextul artificiilor. El citează explicații ale lui Haas despre o formă de turn, acoperită cu hârtie și pictată, și respinge interpretarea grăbită a unei nave pentru călătorii spațiale.

Privită astfel, casa devine mai ușor de înțeles în lumea caietului: o formă spectaculoasă pentru un foc de agrement. Asemănarea ei cu o capsulă văzută prin ochii unui cititor modern spune și ceva despre așteptările acelui cititor.

1894 → 1923

Sibiu apare din nou în istoria rachetelor.

Hermann Oberth s-a născut la Sibiu în 1894. Cartea sa din 1923, despre racheta către spațiul interplanetar, avea să devină una dintre lucrările importante ale astronauticii. Între caietul lui Haas și cartea lui Oberth nu avem aici dovada unei transmiteri directe a ideilor. ROSA ↗

„Casa zburătoare”, desen atribuit lui Conrad Haas. Proiect ilustrat în manuscris; performanță de zbor necunoscută.
Conrad Haas · Wikimedia Commons · Domeniu public

La capătul caietului

Armurierul care recomanda pacea. ↗

În sfatul transcris de Hans Barth, Haas recomandă pacea: tunurile rămân sub acoperiș, ghiuleaua nu este trasă, conducătorul își păstrează banii, iar armurierul, viața.

Parafrază după Barth, care indică fila 377. Carafoli și Nita consemnează îndemnul la pace, p. 7. Pasajul nu a fost verificat direct într-un facsimil al acelei file. Barth ↗ · Carafoli & Nita ↗

Ce știm. Ce am interpretat. ↗

Desenele sunt documente istorice. Secțiunea 3D este o interpretare vizuală a lor. Fibrele, grosimile, straturile și curbura suprafețelor sunt realizate digital, fără măsurători ale unui obiect păstrat. Legăturile desenului din dreapta apar într-un model separat. Experimentul folosește ecuația ideală a rachetei și mase alese pentru a izola efectul carcaselor goale. Nici vitezele, nici duratele animației nu sunt măsurători ale unui zbor al lui Haas.