Un test de un minut, doar pe dispozitivul tău

Felul în care tastezi e aproape o semnătură

Scrie de zece ori parola .tie5Roanl, aceeași pe care au scris-o 51 de oameni într-un laborator de la Universitatea Carnegie Mellon, de câte 400 de ori. Pagina îți măsoară cât ții apăsată fiecare tastă și cât stai între ele, îți desenează ritmul și apoi te lasă să dai tastatura altcuiva. Semnătura e ușor de falsificat: cu doar zece tastări, cam un străin din cinci trece drept tine.

Fiecare bară e o tastă ținută apăsată. Tastarea în curs e roșie, cele de dinainte sunt gri.

Pagina nu trimite nimic din ce tastezi și nu păstrează nimic după ce închizi fila.

Ritmul tău, desenat

După a zecea tastare apare aici ritmul tău: un cerc pentru fiecare tastă, de la punctul din mijloc până la Enter, pe margine.

Doi oameni din laborator, la primele lor zece tastări:

Dă tastatura altcuiva

Profilul tău are acum zece tastări. Dă tastatura cuiva de lângă tine și roagă-l să scrie o dată parola. Apoi scrie-o și tu, din nou. După fiecare încercare, pagina spune dacă ritmul seamănă cu al tău; tu îi spui cine a tastat de fapt.

Cine a tastat?

Pe banda de jos, punctele roșii de pe primul rând sunt cele zece tastări ale tale, fiecare comparată cu celelalte nouă. Linia punctată e pragul: tot ce cade la stânga ei trece drept tine. Punctele gri, tastările din laborator, au fost făcute pe altă tastatură, deci stau de obicei mai la dreapta decât ar sta cineva care tastează pe tastatura ta.

Cât de sigur te recunoaște ritmul?

Într-un studiu publicat în 2009, Kevin Killourhy și Roy Maxion au pus 51 de oameni să scrie .tie5Roanl de 400 de ori, în opt ședințe ținute la cel puțin o zi distanță. Un ceas extern a înregistrat fiecare apăsare și ridicare de tastă. Au încercat apoi 14 metode de a deosebi proprietarul de impostori. Cea mai bună, la mică distanță, a fost și una dintre cele mai simple, iar pagina folosește o variantă a ei: compară fiecare interval cu media lui și cu cât variază de obicei.

Cu un profil făcut din 200 de tastări, metoda greșește, în medie, într-un caz din zece: la pragul la care îl respinge pe proprietar exact cât de des lasă un străin să treacă, ambele erori sunt de 9,6%. Cu doar zece tastări, câte ai făcut aici, aceeași metodă greșește în 23%.

Rata de eroare egală: pragul la care proprietarul e respins la fel de des cât e acceptat un străin, adică cineva care scrie parola în felul lui, fără să încerce să imite pe nimeni. Media celor 51 de oameni, testată pe ultimele 200 de tastări ale fiecăruia, scrise în alte zile.

Pagina pune pragul mai larg, ca să te lase să treci de cele mai multe ori. Aplicat pe datele laboratorului, cu primele zece tastări ale fiecărui om, acest test l-a lăsat pe proprietar să treacă în 88% din tastările lui din aceeași zi, iar pe un străin oarecare în 23%. Media ascunde diferențe mari: pentru jumătate dintre oameni, sub 11% dintre străini treceau, iar pentru câțiva, aproape orice străin trecea drept ei.

Ritmul se schimbă cu exercițiul

Cu fiecare tastare, parola se scrie mai ușor. De la primele zece la ultimele zece tastări, omul obișnuit din laborator (mediana) a ajuns cu 1,4 secunde mai rapid. La primele zece încercări, cel mai rapid scria parola în 1,91 secunde, iar cel mai lent în 11,5.

Linia: timpul obișnuit (mediana) de la apăsarea punctului până la apăsarea tastei Enter, pentru fiecare dintre cele 400 de tastări. Banda: jumătatea din mijloc a celor 51 de oameni.

Poate orice site să-ți măsoare ritmul?

Da. Orice site în care tastezi află când apeși și când ridici o tastă, fără să ceară vreo permisiune; e exact semnalul folosit aici. Diferența ține de ce face pagina cu el. Aceasta îl ține doar în memoria filei: nu îl trimite nicăieri, nu îl salvează și îl pierde când închizi fila sau apeși „Începe din nou”.

Cum funcționează testul

Pentru fiecare tastare, pagina reține 21 de intervale: cât stă apăsată fiecare dintre cele 11 taste (inclusiv Enter) și timpul dintre ridicarea unei taste și apăsarea următoarei. Când apeși tasta următoare înainte să o ridici pe cea dinainte, intervalul e negativ, iar pagina îi spune „suprapunere”.
Shift nu se măsoară; litera R contează ca o tastă, cum a făcut și laboratorul. O tastă greșită, Backspace sau o pauză de peste cinci secunde anulează tastarea, iar laboratorul a procedat la fel cu greșelile.
Profilul tău e media celor zece tastări și abaterea medie a fiecărui interval, cu un minim de 12 milisecunde, ca să nu devină prea strict după doar zece încercări. O tastare nouă primește un scor: media, pe cele 21 de intervale, a distanței față de media ta împărțite la abaterea ta (metoda „Manhattan scalată” din studiu).
Pragul e al nouălea dintre cele zece scoruri obținute când fiecare tastare a ta e comparată cu celelalte nouă. Așa că, prin felul în care e ales pragul, cam una din zece tastări ale tale cade în afara lui.
Comparațiile cu laboratorul folosesc doar prima ședință a fiecărui om (50 de tastări), ca să compare începători cu începători; „străinii” de pe bandă sunt primele cinci tastări ale fiecăruia dintre cei 51. Cei doi oameni din laborator arătați lângă desenul tău sunt cel cu profilul cel mai apropiat de media ta și cel cu profilul cel mai depărtat.
Laboratorul a avut un ceas extern cu o precizie de ±200 de microsecunde. Browserul măsoară timpul mai puțin precis, de obicei la o milisecundă sau mai fin; unele setări contra urmăririi îl rotunjesc mult mai mult, iar pagina te anunță dacă observă asta. Tastatura, scaunul și oboseala schimbă și ele ritmul.

Surse

Kevin S. Killourhy, Roy A. Maxion, „Comparing Anomaly-Detection Algorithms for Keystroke Dynamics”, DSN 2009: articolul și setul de date (51 de oameni × 400 de tastări, liber pentru utilizare). Calculul din spatele paginii reproduce exact eroarea medie de 9,62% raportată pentru metoda Manhattan scalată.