Hodometrul lui Vitruviu · Despre arhitectură 10.9
Căruța romană care trebuia să numere milele cu pietricele și disputa asupra roții ei
Pe vremea lui Augustus, Vitruviu a descris o căruță care numără milele unei călătorii: o roată care parcurge 12½ picioare romane la o rotație, un tambur cu 400 de dinți și o pietricică ce cade într-un vas de bronz la fiecare 5.000 de picioare. Diametrul din textul păstrat nu se potrivește cu acel 12½. Alege un drum roman sau introdu o distanță, apoi alege roata și urmărește unde cad pietricelele.
Ce a scris Vitruviu
Descrierea ocupă patru paragrafe scurte (10.9.1–4). Roțile căruței trebuie să aibă un anumit diametru, „astfel încât, dacă pe roată se face un semn și ea pornește pe drum de la acel semn, până când semnul ajunge din nou jos căruța să fi parcurs exact 12½ picioare”. Un tambur fixat în interiorul butucului are un singur dinte proeminent. Deasupra lui, într-o cutie prinsă de căruță, este montat vertical un tambur cu 400 de dinți, pe care dintele de pe butuc îl rotește cu o poziție la fiecare rotație a roții. Un al doilea dinte, pe latura acestui tambur, mișcă un disc orizontal de deasupra cu o poziție la fiecare rotație completă a tamburului.
Discul are atâtea găuri câte mile poate parcurge căruța într-o zi, „mai multe sau mai puține nu strică nimic”, și în fiecare stă o pietricică rotundă. Când o gaură ajunge deasupra singurei deschideri din cutie, pietricica ei cade printr-un jgheab într-un vas de bronz. Patru sute de rotații a câte 12½ picioare fac 5.000 de picioare, „adică o mie de pași”: o milă romană. Zgomotul fiecărei pietricele anunță o milă, iar la sfârșitul zilei numărul pietricelelor din vas arată câte mile a parcurs căruța.
pedes XII S · numero quadringenti · pedum milia quinque, id est passus mille
La 12½ picioare pe rotație, 400 de rotații fac exact 5.000 de picioare. Diametrul din textul păstrat dă însă o altă distanță la fiecare rotație.
O frază, trei roți
Toate cele cinci manuscrise care păstrează pasajul scriu „patru picioare” urmat de o fracție, iar forma ei diferă de la unul la altul. Panu Hyppönen a verificat manuscrisele într-un articol din 2014, publicat în Arctos:
| Manuscrisul | Biblioteca, data | Diametrul | Distanța la o rotație |
|---|---|---|---|
| H | British Library, Harley 2767, cca 800 | pedum quaternú & sextantes | pedes · XII · S · |
| W | Vatican, Reg. lat. 2079, secolul al XII-lea | pedum quaternum et sextantes | pedes XII S |
| V | Vatican, Reg. lat. 1328, secolul al XV-lea | quaternum et sextantis | XII (fără ½) |
| E | Wolfenbüttel, Gud. lat. 132, secolul al IX-lea | pedum quaternum & sextante (s final șters) | pedes · XV · S · |
| G | Wolfenbüttel, Gud. lat. 69, secolul al XI-lea | pedu quaternu et sextante (s adăugat ulterior) | pedes · XII · S · |
Manuscrisul de la Sélestat (S) are o lacună de la 10.6 la 10.10. Variantele sunt preluate, în extras, din Hyppönen (2014), iar cele din manuscrisele V și W, din aparatul critic al ediției Budé. Rândul latin de mai sus urmează textul Budé citat de el; LacusCurtius tipărește pedum XII S.
Patru picioare și o șesime. Doar manuscrisul V are forma corectă gramatical, „patru picioare și o șesime”. Pus lângă obișnuitele 12½ picioare, acest diametru de 4⅙ face ca π să iasă exact 3, ca la „marea de bronz” din Biblie (1 Regi 7:23). John Pottage (1968) credea că un copist evlavios a potrivit textul după Scriptură; George Hollenback (2018) adaugă că un copist ar fi putut pur și simplu să refacă o notație deteriorată pornind de la acest raport.
Patru picioare. Claude Perrault, unul dintre arhitecții Luvrului, a eliminat fracția în ediția sa din 1684, ca socoteala să se potrivească, iar mulți editori l-au urmat. Nici așa nu se potrivește de tot: raportul devine 3⅛.
Trei picioare și 47⁄48. Hyppönen propune diametrul care dă aproape exact 12½ picioare cu π adevărat: trei picioare și 11¾ uncii (o uncie romană e a douăsprezecea parte dintr-un picior), în fracții romane pedum trium deuncis semunciae sicilici. El presupune că primii copiști au citit greșit sau au pierdut semne de fracție pe care nu le mai înțelegeau. Hollenback acceptă valoarea și arată că raportul ≈ 3,141361 e mai apropiat de π decât limita superioară de 3 1⁄7 dată de Arhimede.
Ce face fiecare roată dintr-o milă
Orice abatere a distanței parcurse la o rotație se adună de 400 de ori între două pietricele.
| Roata | Distanța la o rotație | O pietricică la fiecare | Eroare pe milă | π rezultat |
|---|---|---|---|---|
| 4 picioareLectura lui Perrault (1684), preluată de mulți editori | 12,5664 picioare | 5.026,5 picioare (1.486,4 m) | +26,55 picioare (7,85 m) | 3,125000 |
| 4⅙ picioareManuscrisul V, „și o șesime” (Pottage 1968; Hollenback 2018) | 13,0900 picioare | 5.236,0 picioare (1.548,3 m) | +235,99 picioare (69,78 m) | 3,000000 |
| 3 47⁄48 picioareReconstituirea (Hyppönen 2014) | 12,5009 picioare | 5.000,4 picioare (1.478,6 m) | +0,37 picioare (0,11 m) | 3,141361 |
Verificare: 400 de rotații × 12½ picioare = 5.000 de picioare (Vitruviu 10.9.4). 400 × π × 4 picioare − 5.000 ≈ 26,55 picioare (Hyppönen: 26,55). 400 × π × 4⅙ − 5.000 ≈ 236,0 de picioare (Hollenback: circa 236). 12½ ÷ 3 47/48 ≈ 3,141361 (Hollenback: 3,141361).
Roțile subestimează orice drum cu un procent fix: 0,53% roata de 4 picioare, 4,5% cea de 4⅙ picioare. Conversiile în metri pornesc de la un picior roman de 29,57 cm (o milă de 1.478,5 m); Drumurile spre Roma folosește o milă de 1.481,5 m, ceea ce schimbă valorile în metri cu circa 0,2%. Numărul de pietricele întregi se poate schimba cu una când capătul traseului cade aproape de o cădere.
Se vede eroarea în bornele miliare?
Dacă drumurile romane ar fi fost măsurate cu căruțe construite după textul tipărit, bornele miliare ar fi prea depărtate una de alta: cu 7,85 m în plus la fiecare milă, cu roata de 4 picioare. Pe cele vreo 139 de mile ale Viei Salaria, calculul rotunjit al lui Hyppönen dă o abatere acumulată de circa 3.670 de picioare (1.085 m).
Cele mai multe mile ciudate pe care le citează merg în sens invers. Pe Via Appia, între bornele miliare 42 și 46, o milă iese de 1.471,23 m, mai scurtă decât mila de referință (Letronne, 1851). Pe Via Salaria, propria reconstituire a lui Hyppönen a drumului de la Porta Collina la a 18-a bornă a explicat milele aparent scurte prin incertitudinea privind traseul exact.
Inginerii romani, sugerează el, probabil încercau un hodometru înainte să-l folosească și ar fi observat o roată care parcurge mai mult de 12½ picioare la o rotație.
A fost construit vreodată?
Nu se știe dacă a fost construită vreodată o căruță după aceste indicații. Vitruviu prezintă mecanismul ca pe unul „lăsat de înaintași” și dă instrucțiunile de construcție la conjunctiv („roțile să fie…”), lucru observat de Drachmann; André Sleeswyk a dedus de aici că Vitruviu poate nici nu a văzut vreunul. Reconstituirile lui Sleeswyk, făcute după text și după încercările nereușite ale lui Leonardo da Vinci și publicate în Scientific American în 1981, au arătat că mecanismul poate funcționa. Sleeswyk a avansat și ipoteza că dispozitivul ar fi fost inventat de Arhimede. Heron din Alexandria descrie un hodometru propriu în Dioptra, în secolul I d.Hr.
Vitruviu adaugă și o variantă pentru corăbii: roți cu zbaturi pe un arbore care trece prin bordaj, același tambur cu 400 de dinți, aceleași pietricele. În acest pasaj, textul latin dă roților patru picioare „și o șesime”.
Vitruviu nu dă numărul de găuri din disc; desenul din această pagină arată douăzeci.
Surse
Lungimile drumurilor sunt estimate pe Itiner-e, setul de date din 2025 al drumurilor romane, între intersecțiile din atlas cele mai apropiate de fiecare loc, preferând drumul numit acolo unde există. Circa nouă zecimi din lungimea lui sunt reconstituite, adesea pe traseul drumurilor moderne, așa că distanțele antice pot diferi. Asta schimbă numărul de mile, nu și procentul pe care îl subestimează o anumită roată.
- Vitruviu, De architectura 10.9.1–7. Textul latin: LacusCurtius (Bill Thayer); traducerile din pagină sunt ale lui Marius Comper.
- Panu Hyppönen, „4π = 12.5? – The Problems in the Vitruvian Hodometer”, Arctos 48 (2014) 185–204, journal.fi.
- George Hollenback, „The Problems in the Vitruvian Hodometer Revisited”, Arctos 52 (2018) 95–98, journal.fi.
- J. Pottage, „The Vitruvian Value of π”, Isis 59 (1968) 190–197; A. Sleeswyk, „Vitruvius’ odometer”, Scientific American 245 (1981); A.-J. Letronne, Recherches critiques… sur les fragments d’Héron d’Alexandrie (Paris 1851) — citate după Hyppönen.
- P. de Soto, A. Pažout, T. Brughmans et al., „Itiner-e: A high-resolution dataset of roads of the Roman Empire”, Scientific Data 12, 1731 (2025), doi:10.1038/s41597-025-06140-z; date Zenodo 17122148, CC BY 4.0.
- Coordonatele locurilor: OmnesViae (MIT), după Pleiades și Talbert 2010.