Toate drumurile duc la Roma? Proverbul, verificat pe toate drumurile romane cartografiate

Ziua 0 – ziua 20

Din Roma, pe toate drumurile deodată#

O linie se aprinde când un drumeț plecat din Roma ar fi ajuns la ea mergând 30 de km pe zi, aproape cât cele 20 de mile romane pe care le cere Vegetius pentru un marș de vară în pas militar.

Fiecare linie e un drum așa cum l-au trasat 20 de cercetători pentru Itiner-e, o hartă a drumurilor Imperiului Roman publicată în 2025. Linia e mai groasă acolo unde în spatele ei se află mai mult drum: grosimea arată câți kilometri de drum ajung la Roma, pe calea cea mai scurtă, prin acel loc. Mersul e un calcul făcut pe toate drumurile deodată, nu călătoria cuiva.

În ziua 20 drumețul ajunge la Milano, la 602 km de Roma. La Brindisi, pe Adriatica, a ajuns în ziua 18.

Ziua 20 – ziua 50

Peste Alpi, până la Rin și la Dunăre#

Lyon în ziua 32, Paris în ziua 46, Köln în ziua 48. Dincolo de Aquileia drumurile o iau spre răsărit, de-a lungul Dunării și al Savei.

În linie dreaptă, de la Roma la Köln sunt 1.091 de km. Drumul are 1.443 de km.

Ziua 50 – ziua 87

Unde drumețul rămâne fără uscat#

Porolissum, capătul de nord al Daciei romane, în ziua 61, Tomis, la Marea Neagră, în ziua 74, Bizanțul în ziua 77, Cádiz în ziua 81.

Ultimul drum la care se poate ajunge fără a trece vreo apă se termină lângă Capul Malea, în vârful Peloponezului, în ziua 87: la 2.599 de km de Roma.

Până atunci s-au aprins 171.539 de km, adică 57% din toate drumurile romane de pe hartă, toate în Europa.

Înapoi la ziua 77

Asia și Africa atârnă de 4,4 km de apă#

Cu zece zile înainte ca uscatul să se termine, drumețul ajunsese la Bizanț. Acolo drumul se oprește la Bosfor. Harta îl duce mai departe printr-o linie albă numită „Byzantium ferry”, lungă de 4,4 km. O a doua trece Dardanelele pe la Abydos. Oricare dintre ele, singură, leagă continentele; fără amândouă, Asia și Africa sunt o bucată separată.

Nu sunt drumuri. Autorii hărții scriu că au adăugat „două legături rutiere artificiale” acolo unde se știe că în Antichitate se trecea cu bacul, pentru ca continentele să poată fi studiate ca o singură rețea.

Tot ce e desenat de aici înainte în portocaliu e legat de Roma numai prin aceste două linii: 109.893 de km de drum, 37% din total.

Ziua 87 – ziua 150

Prin Anatolia și spre sud, de-a lungul Levantului#

Ankara, apoi Antiohia în ziua 112, Ierusalim în ziua 133, Alexandria în ziua 150.

Drumețul merge de cinci luni și a făcut 4.506 km. În linie dreaptă, Alexandria e la 1.952 de km de Roma.

Ziua 150 – ziua 296

În jurul întregii mări, până în fața Spaniei#

Cyrene în ziua 179, Leptis Magna în ziua 210, Cartagina în ziua 239.

Cartagina e la 590 de km de Roma în linie dreaptă și la 7.155 de km pe drum, de 12 ori mai departe. Cei 7.155 de km măsoară rețeaua de drumuri, nu călătoria cuiva: o hartă numai a drumurilor lasă pe dinafară marea care ținea laolaltă acest imperiu. Modelul ORBIS, de la Stanford, modelează drumurile împreună cu rutele maritime și cu fluviile.

Drumul se termină în ziua 296 la Ceuta, la 8.872 de km de Roma. Peste strâmtoare, la 28 de km, e Stânca Gibraltarului, pe lângă care drumețul a trecut în ziua 79.

Ultima porțiune e linia cea mai nesigură de pe hartă: între Melilla și Tanger drumul de coastă e marcat ca „ipotetic”. Fără astfel de linii, mersul se oprește lângă Melilla în ziua 280, iar drumurile Marocului roman devin încă o insulă. Atlasul Barrington spune că, la est de Volubilis, legăturile pe uscat cu provincia vecină „au rămas mereu nesigure și probabil sporadice”.

Ce nu se aprinde niciodată

Drumurile pe care nimic nu le leagă de Roma#

17.731 de km de drum, 5,9% din total, se află pe insule: Britania cu 11.585 de km, apoi Sicilia (1.802), Sardinia (1.647), Cipru (1.368), Creta (819) și patru bucăți mai mici.

Drumurile Britaniei se opresc la 37 de km de cel mai apropiat drum din Galia. Cele ale Siciliei, la 3,3 km de vârful Calabriei.

Proverbul, măsurat

Toate drumurile duc la Roma?#

Zicala e medievală. Cea mai veche formă scrisă cunoscută, de pe la 1175, e a lui Alain de Lille: „mille viae ducunt homines per saecula Romam”, o mie de drumuri îi duc pe oameni, de-a lungul veacurilor, la Roma. Pusă la probă pe drumurile antice:

57% dintre ele duc, dacă drumețul refuză orice barcă.

94% duc, dacă acceptă o trecere de 4,4 km cu bacul (harta are două).

Pentru restul de 5,9%, aproape tot pe insule, e nevoie de corabie. Socotit după lungimea drumurilor, la ceva mai mult de jumătate din imperiul de pe această hartă se poate ajunge pe jos din Roma.

Unde e capcana

Aceleași drumuri duc și la Bizanț#

Pe un drum se merge în ambele sensuri. Tot ce poate ajunge la Roma poate ajunge la orice alt oraș din aceeași rețea, așa că un mers pornit din Bizanț, din Antiohia, din Cartagina sau din Milano aprinde exact aceleași 94% din drumuri. Aici sunt desenate spre Bizanț.

Locul unui oraș în rețea schimbă altceva: cât de departe îi sunt drumurile.

Media e luată peste fiecare kilometru de drum legat, nu peste răscruci. După această măsură, 43% dintre răscrucile legate de Roma, pe care se află 43% din drumuri, sunt mai aproape de restul rețelei decât Roma. Cea mai apropiată dintre toate, rombul, se află pe valea Moravei, în Serbia, la 37 de km de Niš, anticul Naissus: 2.297 de km în medie.

Faptul că se ajunge la Roma de pe orice drum nu poate arăta, așadar, că Roma era centrul. Drumurile pot arăta cât de departe era imperiul de Roma și pe unde intra în ea.

Sosirea

Aproape totul intră în Roma dinspre nord#

Fiecare drum are culoarea drumului pe care calea lui cea mai scurtă intră în Roma. Din toată rețeaua legată de oraș, 97% sosește dinspre nord: 62% pe Via Flaminia și 35% pe drumul dinspre Veii, pe care harta îl numește Via Triumphalis. Dacă marginea orașului e pusă la 1 km de Forum, cele două se numără ca un singur drum, Via Flaminia, cu 97%. Procentele sunt părți din lungimea drumurilor, fiecare kilometru socotit pe calea lui cea mai scurtă spre Roma; nu spun nimic despre călători sau mărfuri.

Via Labicana aduce 2,3%: cea mai mare parte a sudului Italiei. Via Appia, cel mai vestit drum dintre toate, aduce 0,2%, adică 569 de km; pe această hartă, drumul prin interior e calea mai scurtă dinspre sud.

De ce

La sud de Roma drumurile se termină la mare#

La sud de oraș sunt călcâiul și vârful cizmei italiene, apoi marea, unde drumurile se opresc. Drumețul nu poate merge mai departe, așa că pe uscat Orientul, Egiptul și Africa ajung la Roma pe Via Flaminia: prin Balcani, apoi de-a lungul Adriaticii.

Galia și Hispania sosesc pe drumul dinspre Veii; Dunărea, Balcanii și tot ce e dincolo de ei, pe Via Flaminia; drumurile de pe Rin se împart între cele două.

Ce au găsit autorii hărții

Roma e capătul drumurilor, nu răscrucea lor#

În septembrie 2026, echipa care a făcut harta a pus altă întrebare: ce drumuri se află pe calea cea mai rapidă dintre oricare două locuri? Răspunsul lor: orașe mari ca Antiohia, Ancyra (Ankara), Bizanțul și Corintul sunt mai bine așezate decât Roma ca puncte de trecere. Peninsula Italică, scriu ei, e „ea însăși un apendice” al traseului prin care trec cele mai multe dintre aceste căi.

Cele două rezultate nu se contrazic; diferă în două privințe. Măsura lor numără căile dintre toate perechile de locuri și le cântărește după timpul de mers, mai lung în pantă. Mersul din Roma numără numai căile spre Roma, în kilometri. La un oraș de la capătul unei peninsule se poate ajunge de pe orice drum fără ca el să se afle în calea multor altor drumuri.

Cât de sigure sunt liniile

La nouă kilometri din zece drumul e cunoscut, dar traseul e aproximativ#

Numai 2,7% din lungime e „sigură”: bine documentată și trasată cu o abatere de cel mult 50 de m la munte și 200 de m la câmpie. 89,8% e „presupusă”: un drum identificat, dar trasat mai puțin precis, în multe cazuri de-a lungul unui drum de azi. 7,4% e „ipotetică”, desenată aici cu linie întreruptă: un drum identificat, dar nelocalizat.

Nici n-au fost toate folosite în același timp. Harta adună drumuri folosite la un moment sau altul al epocii romane, până pe la anul 400, pe întinderea cea mai mare a imperiului, cea din jurul anului 150.

Fără nicio linie ipotetică, răspunsul se schimbă puțin: 93,3% din ce rămâne e tot legat de Roma.

Un test din Antichitate

Romanii și-au scris singuri distanțele#

Tabula Peutingeriana e copia medievală a unei hărți romane a drumurilor, cu distanța în mile scrisă pe cele mai multe tronsoane, adică între două stații vecine. Capătul ei de apus s-a pierdut; acolo numerele vin din Itinerarul Antonin, o listă romană de trasee. Sunt 356 de porțiuni, fiecare între două orașe desenate cu simbol, pe care toate tronsoanele au distanța scrisă și pentru care harta de azi are un drum ce poate fi măsurat: 34.800 de km în total.

Pe 113 dintre ele (32%), în verde, milele scrise și drumul măsurat diferă cu cel mult o zecime. Dacă numerele sunt amestecate la întâmplare între toate porțiunile, se mai potrivesc 7%; dacă sunt amestecate numai între porțiuni de lungime apropiată, 23%. Diferența e de nouă puncte procentuale. Niciuna dintre 20.000 de amestecări între porțiuni de lungime apropiată n-a dat o potrivire atât de mare.

Lista se potrivește mai bine decât harta: 22 din 44 de porțiuni în apus (50%), față de 91 din 312 pe Tabula propriu-zisă (29%). Se poate ca greșeala să stea mai mult în numerele copiate pe hartă decât în liniile de azi; se poate și ca drumurile din apus să fie, pur și simplu, mai bine cartografiate.

Dintre cele 199 de porțiuni care nu se potrivesc nici în mile, nici în leghe, numărul scris e mai mic decât cel măsurat la 70% dintre ele. Pe 40 de porțiuni e mai mic decât linia dreaptă dintre cele două orașe, ceea ce e imposibil pentru un drum: fie un număr s-a pierdut ori s-a copiat greșit, fie un loc e așezat azi greșit.

O unitate de măsură iese la iveală de la sine

La nord de Lyon numerele se potrivesc ca leghe mult mai des decât ca mile#

Albastrul arată porțiunile pe care numărul scris se potrivește cu drumul dacă unitatea are 2,22 km: leghea galică, de o milă romană și jumătate. În Galia de la nord de Lyon, 15 din cele 33 de porțiuni se potrivesc ca leghe și 2 ca mile. În rest se potrivesc ca leghe 9%.

O spune și harta. Lângă Lyon stă scris „Lugduno caput Galliarum usque hic legas”, pe care Richard Talbert îl redă astfel: Lugdunum, capitala [provinciilor] galice; până aici, leghe.

Pe cele 674 de tronsoane la care milele scrise și drumul măsurat se potrivesc în mare, drumurile măsurate sunt în medie cu 1,7% mai lungi decât milele scrise.

Dacia

De la Porolissum la Roma sunt 1.826 de km, toți pe uscat#

Drumurile Daciei romane fac parte din rețeaua care ajunge la Roma fără nicio barcă. De la Apulum (Alba Iulia) sunt 1.624 de km, adică 54 de zile de mers. De la Napoca (Cluj-Napoca) sunt 1.739 de km, de la Drobeta (Drobeta-Turnu Severin) 1.566 de km, iar de la Tomis (Constanța), în Moesia Inferior, 2.212 km (de la siturile antice; căutarea măsoară din punctul care marchează orașul de azi).

Tot ce pleacă din Dacia intră în Roma pe Via Flaminia.

Tabula Peutingeriana scrie 125 de mile între Taliata (Donji Milanovac, pe Dunăre) și Sarmizegetusa. Drumul de pe harta de azi are 128,7 mile. Între Tomis și Odessos (Varna) scrie 114, iar măsurătoarea dă 112,7. Între Apulum și Napoca scrie 60 de mile, față de 79,0 măsurate: aici ceva nu se potrivește, fie numărul copiat, fie identificarea unei stații, fie linia de azi.