Șacalul auriu urcă spre nordDin Dobrogea în toate județele României, iar în Europa până dincolo de Cercul Polar

Unde trăia șacalul înainte de 1970?#

La mijlocul secolului trecut, șacalul auriu trăia în Europa doar în câteva colțuri din Balcani: pe coasta Strandja, la granița Bulgariei cu Turcia, în Dalmația, în Peloponez și între valea Strumei și Calcidica. Așa le descriu zoologii Nikolai Spassov și Ilya Acosta-Pankov, într-o reconstituire din 2019.

În România venea doar din când în când. Era semnalat în Dobrogea în anii 1920 și pe malul Dunării, în dreptul orașului bulgar Lom, în 1929. În 1954 a fost văzut lângă Craiova și Călărași, dar și lângă Piatra Neamț și Focșani. În anii 1960 a dispărut din multe locuri din Balcani, din cauza pierderii habitatelor și a momelilor otrăvite.

În 1962, Bulgaria a interzis momelile otrăvite și a ocrotit șacalul. De acolo a pornit spre nord și spre vest cea mai puternică extindere. În Dobrogea românească s-a întors la începutul anilor 1970.

Care au fost ultimele județe care au început să raporteze șacali?#

În 2014, 30 din cele 41 de județe raportau șacali. Celelalte 11 i-au trecut în tabele între 2015 și 2019, toate în Transilvania, în Maramureș și în Moldova: Bacău, Botoșani, Brașov și Hunedoara în 2015; Cluj și Suceava în 2016; Covasna și Maramureș în 2017; Bistrița-Năsăud și Neamț în 2018; Sălaj în 2019.

Primul an dintr-un tabel nu e și prima apariție. Doi șacali au fost împușcați la Voroneț, în Suceava, în 1970, iar în 2007 unul a fost ucis la Cricău, în Alba, după lucrarea din 2012 a lui Ovidiu Banea și a colegilor săi.

În primăvara lui 2026, Mehedinți avea cei mai mulți șacali la suta de kilometri pătrați (51,1), iar Suceava cei mai puțini (1,6).

Se putea prevedea în ce an se înmulțește șacalul într-un județ?#

Prima idee e un front care înaintează cu viteză constantă. Atunci distanța de la județele unde șacalul era deja numeros în 2014 ar trebui să spună în ce an devine la fel de numeros și în celelalte.

Testul a ascuns anii de după 2018 și a cerut fiecărei metode să-i ghicească. Pe cele 10 județe pentru care ambele metode au dat o prognoză, eroarea absolută mediană a fost de 3,8 ani pentru frontul cu viteză constantă, de obicei spre prea devreme, și de 1,9 ani pentru tendința de până atunci a fiecărui județ, prelungită. În 36 din 38 de variante ale testului (alt prag de densitate, alt an-limită, estimări sau animale împușcate), tendința județului a avut eroarea absolută mediană mai mică.

Testul nu arată cum s-a mișcat șacalul în interiorul unui județ: un total pe județ nu poate deosebi un front care trece prin el de o creștere pe loc. Arată doar că, în județele unde s-au putut compara, numerele de până atunci ale județului au prevăzut mai bine decât distanța.

Întâi vin rătăcitorii, puii vin mai târziu#

Cercul dublu marchează primii pui documentați într-o țară. Între primul șacal confirmat și primii pui au trecut 20 de ani în Austria (1987 și 2007), 24 în Germania (1997 și 2021), 11 în Cehia (2006 și 2017) și un an în Italia (1984 și 1985). În Polonia și Estonia, reproducerea a fost raportată chiar în anul primei observații (2015, respectiv 2013).

În Norvegia, Finlanda, Danemarca, Țările de Jos, Franța și Spania, reproducerea nu fusese confirmată în sursele citite. În Franța, o femelă tânără călcată de mașină în 2023 a sugerat pui născuți acolo, fără confirmare.

Un singur ritm nu se potrivește: în Norvegia, șacalul a fost fotografiat cu aproape două decenii înainte de anul prevăzut#

Cele 11 țări cu prime observații până în 2015 (fără Slovenia, unde sursele indică șacali veniți mai ales din populația adriatică), puse pe un grafic cu distanța de la coasta Strandja, dau un ritm de aproximativ 50 de kilometri pe an. Pusă să ghicească cele 5 țări de după 2015, eroarea absolută mediană a liniei e de 6,7 ani (7,4 dacă distanța se măsoară de la Porțile de Fier).

Linia pune prima observație din Norvegia în 2038; șacalul a fost fotografiat la Lakselv în 2019, cu 19 ani mai devreme. În Franța, prima observație a venit mai târziu decât spunea linia, în Spania aproape la anul prevăzut.

Același lucru ca la județele României, la scara continentului: anul în care apare primul șacal într-un loc nu se poate citi dintr-o singură viteză.

De ce bazele de date deschise arată greșit răspândirea#

Punctele albastre sunt cele 2.576 de înregistrări de șacal din această hartă aflate în GBIF, baza publică în care ajung observațiile din aplicații ca iNaturalist, colecțiile muzeelor și atlasele naționale.

În România, înregistrările păstrate aici acoperă doar 11 din 41 de județe. În celelalte 30, unde vânătorii au raportat șacali împușcați în acești ani, extrasul din GBIF folosit aici nu are niciun șacal.

Un test pe pătrate de 50 de kilometri: în fiecare pătrat cu un șacal înregistrat, existase cu cel puțin cinci ani înainte un an cu măcar trei înregistrări de vulpe? În noile țări ale șacalului, da, în 67% din pătrate: acolo, primul șacal din bază vine după ani în care oamenii notau animale. În vechiul areal, din România până în Grecia, doar 5% dintre pătrate îndeplinesc condiția: acolo, primul șacal din bază nu poate data sosirea lui. Cu alte praguri, procentul rămâne sub 38% în vechiul areal și peste 51% în cel nou. Nici în noile țări o înregistrare nu dovedește anul exact al sosirii.

Îl țin lupii pe șacal departe?#

O explicație des citată: șacalul s-a întins acolo unde oamenii au stârpit lupul. Miha Krofel și colegii săi au arătat în 2017 că arealul șacalului se suprapunea cu al lupului pe 7,1% în 1950–1970 și pe 22,7% după 2000, iar în șapte din opt locuri unde lupii s-au întors, șacalii au dispărut sau s-au retras la marginea teritoriului lor.

Pe județele României, testul nu poate decide. Lupul trăiește la munte, iar partea din județ aflată în arealul lupului raportat la Uniunea Europeană pentru 2019–2024 merge aproape mână în mână cu înălțimea medie a județului (corelație 0,94). Județele cu o parte mai mare în arealul raportat al lupului au o densitate estimată mai mică de șacali (corelație -0,56), dar la fel și cele mai înalte; scoasă din calcul legătura liniară cu înălțimea medie, corelația rămasă e de -0,02. Comparația pe județe nu poate deosebi efectul lupilor de cel al muntelui.

Locurile studiate de Krofel aveau între 110 și 450 de kilometri pătrați. Un județ are în medie 5.808 kilometri pătrați.

Harta oficială trimisă Uniunii Europene#

La fiecare șase ani, România raportează Comisiei Europene, pe pătrate de 10 kilometri, unde trăiesc speciile din Directiva Habitate, printre care și șacalul. Harta lui acoperă 14% din țară în raportul pentru 2007–2012 și 80% în cel pentru 2019–2024.

Harta din raportul pentru 2013–2018 nu se potrivește cu celelalte. Pune șacalul în Carpați și în Transilvania și lasă afară Dobrogea, Doljul și Oltul, unde vânătorii împușcau atunci sute de șacali pe an. Harta lupului din același raport stă în întregime în interiorul ei; cele două diferă prin 2.400 de kilometri pătrați.

Documentele consultate nu explică diferența. Lista de corecturi publicată pentru raportul României nu pomenește șacalul.

Șacalii din județul tău#

Scrie o localitate sau dă clic pe hartă. Pentru fiecare județ: câți șacali au estimat vânătorii în fiecare primăvară din 2014 încoace, câți au fost împușcați și cea mai apropiată înregistrare deschisă.

Poți da clic și direct pe hartă.