Ce simți la încheietură nu e sângele tău

O bătaie, două drumuri

La fiecare apăsare, din inima siluetei pornește o undă albă. Socotit din proporțiile corpului, drumul de la inimă la încheietură are la înălțimea ta cam 0,78 m. Unda îl străbate în 0,11 secunde, dacă merge cu 7 metri pe secundă.

Punctul roșu e sângele pe care l-a împins prima ta bătaie. Uită-te unde a rămas după ce unda a ajuns deja la mână. Apoi mai apasă.

Sângele înaintează cam o palmă pe bătaie

La fiecare bătaie, inima unui adult împinge în aortă, în medie, 91 de mililitri de sânge la bărbați și 73 la femei. În prima ei porțiune, aorta ascendentă are cam 2,6–2,7 centimetri în diametru. Volumul împărțit la secțiunea aortei dă un avans de 14–16 centimetri: cât o palmă.

Chiar dacă ar păstra tot drumul avansul de la ieșirea din inimă, sângele împins de prima bătaie ar avea nevoie de 5–6 bătăi ca să ajungă la încheietură. Unda face același drum într-o zecime de secundă. Aorta se lărgește în timpul bătăii, iar sângele curge în valuri, așa că numărul descrie un avans mediu, nu drumul unei picături anume.

Unda aleargă pe perete, sângele rămâne în urmă

Unda nu aduce cu ea sângele nou. Când inima împinge, peretele elastic al aortei se umflă, apoi revine și împinge porțiunea următoare; umflătura aceasta se propagă de-a lungul arterelor, până la vârful degetelor. Ce simți la încheietură este trecerea ei.

Viteza undei crește cu rigiditatea și grosimea peretelui și scade cu lărgimea vasului și cu densitatea sângelui. Adriaan Moens și Diederik Korteweg au găsit relația separat, în 1878. Când curge cel mai repede, sângele care iese prin valva aortică ajunge la 1,2–1,3 metri pe secundă. O undă de 7 metri pe secundă e de peste cinci ori mai rapidă decât sângele în clipa lui cea mai grăbită și, în repaus, la 70 de bătăi pe minut, de vreo 40 de ori mai rapidă decât avansul lui mediu.

Cu fiecare deceniu, unda e mai rapidă

O colecție de valori de referință publicată în 2010 a strâns măsurătorile a 1.455 de oameni sănătoși, cu tensiune normală și fără alți factori de risc. Viteza mediană a undei în aortă era de 6,1 metri pe secundă sub 30 de ani și de 9,7 la 60–69 de ani. Cei 7 metri pe secundă din titlu sunt, aproape exact, mediana celor de 40–49 de ani: 6,9.

Scrie-ți vârsta mai sus și grupa ta se aprinde în grafic.

Se rigidizează mai ales aorta. În studiul Framingham, pe 521 de oameni fără boli cardiovasculare, hipertensiune, diabet, fumat, colesterol mare sau obezitate, unda era mai lentă în aortă decât pe drumul de la gât la braț până pe la 50 de ani, apoi îl depășea; pe drumul gât–braț, creșterea cu vârsta a fost mai mică. Valorile sunt medii ale unor grupe de oameni, nu măsurători ale arterelor tale.

De ce contează un metru pe secundă

O meta-analiză a 17 studii, cu 15.877 de oameni urmăriți în medie 7,7 ani, a găsit că fiecare metru pe secundă în plus al undei în aortă era asociat cu un risc cu 14% mai mare de evenimente cardiovasculare și cu 15% mai mare de deces din orice cauză, după ajustarea pentru vârstă, sex și ceilalți factori de risc. Studiile includeau și oameni deja bolnavi, cu hipertensiune, boală coronariană sau boală de rinichi. Un consens de experți din 2012 propune 10 metri pe secundă ca valoare peste care aorta e considerată rigidă; mai mult de jumătate dintre oamenii sănătoși de la 70 de ani în sus o depășesc.

Viteza aceasta se măsoară la cabinet, cu senzori pe artera de la gât și pe cea din zona inghinală. Numărând pulsul acasă nu o poți afla.

Diseară

Găsește-ți pulsul la gât, sub unghiul maxilarului. Apoi la încheietură. Apoi pe fața de sus a labei piciorului, între primele două oase. E aceeași bătaie, care ajunge tot mai târziu cu cât e mai departe de inimă.

Sângele pe care l-a împins e încă în pieptul tău.