I · Treptele
O țară în care șahul se joacă la paisprezece ani
Șahul are o însușire rară printre lucrurile pe care le facem de plăcere: îți dă un singur număr și îl păstrează. Un copil intră în evidențe la nouă ani cu o mie o sută de puncte și rămâne pe aceeași listă la șaizeci, sub același cod de jucător. Asta face posibilă o socoteală care în alte domenii ar fi doar o presimțire: se poate număra, om cu om, cine mai stă pe fiecare treaptă.
România are acum 2.194 de jucători cu rating standard care au intrat într-o partidă oficială în ultimul an. Nouă sute șaizeci și șase dintre ei n-au împlinit optsprezece ani, adică 44% din total. Cel mai populat an de vârstă e paisprezece, cu o sută douăzeci și trei de jucători, iar ei sunt mai mulți decât toți jucătorii de 25, 26, 27, 28, 29, 30, 31, 32 și 33 de ani la un loc, care fac o sută douăzeci și unu.
De la optsprezece la nouăsprezece ani, numărul jucătorilor activi scade de la o sută patru la patruzeci și șapte. În Ungaria, aceeași trecere duce de la optzeci și unu la șaptezeci și șapte.
Forma scării are însă o a doua particularitate, care se vede abia după ce cobori de tot. România are 197 de jucători activi între douăzeci și cinci și treizeci și nouă de ani, adică vreo treisprezece pe fiecare an de vârstă, și 324 între patruzeci și cinci și cincizeci și nouă, adică vreo douăzeci și doi. Șahul se joacă la noi de copii și de oameni care erau deja adulți acum douăzeci de ani, iar generația dintre ei aproape lipsește.
Alege o țară de comparație mai jos și pune-o peste România. Ungaria are 624 de jucători activi între douăzeci și cinci și treizeci și nouă de ani, de peste trei ori mai mulți decât noi, cu jumătate din populația noastră. La ea și la Cehia, Croația sau Serbia scara are un mijloc; la noi mijlocul e subțire, iar ce rămâne vizibil e vârful de la paisprezece ani.
Privită la scara populației, distanța se adâncește. România are 685 de jucători activi între douăzeci și cinci și șaizeci și patru de ani, adică unul la 27.767 de locuitori. Ungaria are 1.621, adică unul la 5.869. Croația, cu o cincime din populația României, are mai mulți jucători activi în total decât noi: 2.409 față de 2.194.
2.194
jucători români activi cu rating standard
44%
dintre ei n-au împlinit 18 ani
685
au între 25 și 64 de ani
1 la 27.767
locuitori, densitatea adulților care joacă
II · Aceiași oameni, zece ani mai târziu
Ratingul rămâne pe listă chiar și când omul nu mai vine
Fotografia de mai sus arată o stare, iar o stare se poate explica în multe feluri. S-ar putea, de pildă, ca România să fi început de curând să aducă mulți copii în competiții și ei să nu fi ajuns încă la vârsta la care se numără adulții. Codul de jucător permite însă o întrebare mai dură: se pot lua oamenii care jucau la o dată anume și se poate verifica, unul câte unul, cine mai joacă azi.
Dintre cei 310 jucători români născuți între 1998 și 2002 care aveau rating și jucau în august 2016, mai joacă azi 45. Ceilalți 265 apar în continuare pe listă, cu ratingul lor intact, marcați ca inactivi. Unul singur s-a mutat la altă federație. Ieșirea din șah nu s-a făcut prin plecare în altă țară; s-a făcut prin oprire.
Aceeași socoteală, făcută pentru fiecare federație cu destui jucători în cohortă, așază România aproape de capătul de jos al Europei. Schimbă perioada și nivelul de pornire ca să vezi cât de mult ține clasamentul.
Perioada nu schimbă concluzia. Grupul urmărit din 2013 timp de treisprezece ani dă douăzeci de jucători din o sută optzeci și patru, iar cel urmărit din 2019 timp de șapte ani dă nouăzeci și doi din trei sute patruzeci și opt. Douăzeci și opt de federații europene au avut grupuri destul de mari ca să fie citite în toate cele trei perioade, iar România iese pe locul douăzeci și șapte dintre ele, cu Georgia singura sub noi.
Linia care despică Europa aici nu urmează granița dintre est și vest. Peste treizeci și opt la sută în toate trei stau Țările de Jos, Belgia, Elveția, Austria și Israelul, dar la fel de sus stau Cehia, Slovacia, Croația și Ungaria. Sub treizeci la sută, alături de noi, stau Ucraina, Lituania, Armenia, Turcia, Azerbaidjanul și Georgia. Bulgaria sare de la șase la treizeci și șase la sută de la o perioadă la alta, fiindcă grupurile ei sunt prea mici ca să stea locului, iar Ucraina are din 2022 un motiv care nu ține de șah.
III · Nivelul de pornire
Cu cât e mai bun un junior, cu atât diferența crește
Ar fi de așteptat ca marea majoritate a copiilor slabi să dispară oriunde în lume, fiindcă mulți dintre ei intră în evidențe după un singur concurs școlar. Interesant e ce se întâmplă mai sus. Într-o federație cu viață de club, șansa de a mai juca după zece ani crește odată cu nivelul: în Ungaria urcă de la cincisprezece la patruzeci și doi la sută, apoi la cincizeci și patru și la șaptezeci și cinci. În Cehia, de la douăzeci și unu la șaptezeci și unu.
România urcă până la un punct și se oprește acolo: șapte, doisprezece, treizeci și doi și iar treizeci și doi la sută. Cele două trepte de sus, care în restul Europei sunt cele mai sigure, la noi sunt la fel de nesigure una ca alta.
| Federația | sub 1500 | 1500–1799 | 1800–1999 | 2000 și peste |
|---|
Un junior român care trecuse de 2000 de puncte are șanse mai mici să mai joace azi decât un junior maghiar rămas între 1500 și 1799.
Cifrele din colțul de sus se sprijină pe grupuri mici, treizeci și unu de juniori români peste 2000 de puncte în 2016, și trebuie citite cu prudența pe care o cer numerele mici. Direcția se repetă însă în toate cele trei perioade verificate: la nivelul cel mai înalt, România stă între treizeci și doi și cincizeci și șapte la sută, iar Ungaria între șaizeci și șapte și optzeci și șase.
IV · Treapta ta
Unde te-ar așeza numărul tău
Ratingul spune, în principiu, un singur lucru: cât de probabil e să câștigi împotriva altcuiva. Pus lângă o țară întreagă, spune și cât de gol e locul în care stai. Mută cele două cursoare și vezi ce iese; dacă n-ai jucat niciodată, o mie două sute de puncte e cam nivelul cuiva care știe regulile și a jucat câteva sute de partide pe telefon.
1.500 puncte
34 ani
Fiecare rând adună jucătorii activi dintr-un interval de cincizeci de puncte, iar lungimea lui arată câți sunt. Cifra de lângă treapta ta e numărul de oameni care stau acolo cu tine.
Scara are o formă pe care o recunoaște oricine a văzut un clasament: se îngroașă spre mijlocul de jos și se subțiază repede în sus. Ce se vede greu într-un tabel obișnuit e cât de puțini oameni stau pe treptele de deasupra. Peste 2200 de puncte, în toată România sunt o sută șaptesprezece jucători activi, iar peste 2000 sunt două sute optzeci și patru.
V · Fetele
Nouăzeci și șapte de jucătoare adulte
Dintre cei 2.194 de jucători activi ai României, 305 sunt femei. Dintre ele, 208 n-au împlinit optsprezece ani, adică 68%; la bărbați, copiii sunt 40% din total. Scăderea pe care o vede toată Europa la sfârșitul liceului se produce și aici, doar că pe o bază mult mai mică și cu un rezultat mult mai vizibil: rămân nouăzeci și șapte de jucătoare adulte în toată țara, una la aproximativ 196.000 de locuitori.
Vârful feminin există și îmbătrânește frumos. Prima jucătoare a țării, Irina Bulmaga, are 2.350 de puncte, iar a doua e Corina-Isabela Peptan, născută în 1978 și încă activă la patruzeci și opt de ani. Cinci mari maestre mai joacă. Ce lipsește e stratul dintre ele și fetele de doisprezece ani: clubul de cartier unde o femeie de treizeci și cinci de ani intră într-un turneu de weekend fiindcă are cu cine.
VI · Vârful
Vârful e în ordine
Nimic din ce s-a numărat mai sus nu spune că România a încetat să producă jucători buni. Bogdan-Daniel Deac, născut în 2001, are 2.651 de puncte și e primul jucător al țării; el e, întâmplător, unul dintre cei patruzeci și cinci care au rămas din grupul urmărit de aici. David Gavrilescu, născut în 2003, are 2.537. Dintre cei douăzeci și patru de mari maeștri români, șaisprezece au jucat în ultimul an. Generația care vine acum are un jucător de optsprezece ani, Filip Magold, la 2.503 puncte, și unul de șaisprezece, Felix-Antonio Ilinca, la 2.494.
Un vârf se poate ține cu câteva zeci de oameni talentați și cu antrenorii lor. O comunitate are nevoie de altceva, iar exact acolo se vede lipsa. Cei 685 de adulți activi ai României ar încăpea într-un sat mijlociu, iar de la ei ar trebui să vină turneele de weekend, cluburile care rezistă un deceniu și partenerii de joc pentru copiii care termină liceul.
Un tânăr de nouăsprezece ani care vrea să joace mai departe are nevoie de oameni peste care să dea. Lista spune cam câți sunt: în fiecare an de vârstă între douăzeci și cinci și treizeci și cinci de ani, între opt și douăzeci și patru de jucători activi în toată țara.
Metoda
Ce arată listele și ce nu arată
Cifrele vin din listele oficiale de rating publicate de Federația Internațională de Șah: cea din august 2026 pentru starea de azi și cele din august 2013, 2016 și 2019 pentru urmărirea acelorași oameni prin codul lor de jucător. Un jucător e numărat drept activ dacă are rating standard și a jucat cel puțin o partidă oficială în ultimul an, definiția folosită de federație. Toate comparațiile dintre țări sunt făcute pe același criteriu și în aceeași lună.
Ce nu se vede aici e motivul. Un adolescent care dispare de pe listă poate fi cineva care s-a plictisit, cineva plecat la facultate în alt oraș, sau cineva care ar fi jucat dacă ar fi avut un turneu la mai puțin de trei sute de kilometri. Câte competiții se organizează în România, și unde, intră în aceeași socoteală și nu se poate afla din rating. Listele arată prezența la masă, nu dorința de a sta la ea.
Populațiile sunt cele publicate de Banca Mondială pentru 2025. Comparațiile pe cap de locuitor folosesc jucătorii activi între douăzeci și cinci și șaizeci și patru de ani, ca să nu amestece mărimea generațiilor de copii aduse în competiții cu mărimea comunității adulte. Rusia apare pe scara vârstelor și pe cea de rating, dar lipsește din urmărirea grupurilor de juniori: transferurile de federație de după 2022 fac imposibilă citirea corectă a acelorași oameni.