București, Dealul Filaretului · noiembrie 1902
Seismograful lui Hepites: cum ar fi scris pe hârtie afumată cutremurele de azi
În noiembrie 1902, la observatorul condus de Ștefan Hepites pe Dealul Filaretului, două pendule Bosch au început să traseze mișcarea solului în funinginea de pe o hârtie înfășurată pe un tambur. Azi, la circa 400 de metri de poziția lui, o stație modernă înregistrează cutremurele din Vrancea. Accelerația măsurată de ea e trecută aici prin pendulul din 1902, ca să se vadă urma pe care ar fi lăsat-o.
Sursele consultate nu dau perioada pendulelor de la București. Pendule Bosch comparabile: 20 s la Strasbourg, circa 25 s la Washington, 30 s la Tiflis (azi Tbilisi).
Rețeaua de observare a lui Hepites
Din 1892, Ștefan Hepites a strâns sistematic, prin rețeaua meteorologică, rapoarte despre cutremurele resimțite; istoriile de mai târziu vorbesc de circa 400 de puncte de observație. Stația seismică de pe Dealul Filaretului datează din 1895, iar printre primele ei instrumente au fost un microseismoscop Guzzanti și un pendul Tacchini. În 1901, Hepites a întemeiat Serviciul Seismologic al României.
La începutul lui noiembrie 1902 au fost instalate, sub conducerea lui, două pendule orizontale Bosch, fiecare în altă cameră din pivnița fostului observator magnetic de pe Dealul Filaretului, pe terenul aflat azi pe strada Cuțitul de Argint. Le-a montat și reglat asistentul lui, Ion St. Murat. Unul înregistra mișcarea est–vest, celălalt nord–sud.
Cum funcționa seismograful din 1902
Fiecare pendul avea o masă de 10 kg. Pârghiile amplificau deplasarea de 10 ori la pendulul est–vest și de 15 ori la cel nord–sud. Acul lăsa o urmă în stratul de funingine de pe hârtia înfășurată în jurul tamburului, care avea circumferința de 90 cm.
Tamburul făcea o rotație pe oră, adică 24 de rotații pe zi, deci hârtia trecea pe sub ac cu un sfert de milimetru pe secundă, 15 mm pe minut. La fiecare rotație, tamburul înainta lateral cu 3 mm, așa că liniile orelor stau la 3 mm una de alta. Un semnal electric marca fiecare minut. Pendulele nu aveau amortizare. Perioada lor proprie nu apare în sursele consultate; la pendule Bosch asemănătoare era de 20–30 de secunde.
Seismogramele cutremurului din 6 octombrie 1908
Arhiva de seismograme a Institutului Național pentru Fizica Pământului (INFP) păstrează foile Bosch înregistrate pe 6–7 octombrie 1908, cu cutremurul vrâncean din 6 octombrie (M6,8 după Paulescu și colaboratorii, M7,1 în catalogul Euroseismos). Pe foaia est–vest, după o serie de oscilații mici, acul face o abatere de circa 18 mm de la vârf la vârf, peste câteva linii vecine. Lungimea a fost măsurată pe imaginea scanată, cu o precizie de circa 1 mm.
În zona măsurată a foii nord–sud, liniile orelor sunt la circa 9 pixeli una de alta, iar marcajele minutelor la circa 45–46 de pixeli: raportul e 0,198. Dacă hârtia mergea cu 15 mm pe minut și tamburul înainta 3 mm pe rotație, raportul trebuia să fie 0,200. Textul tipărit al lui Hepites spune „15 cm pe secundă”, o greșeală de tipar: la viteza aceea, două marcaje consecutive de minut ar fi la 9 m unul de altul.


Limitele înregistrării
Când oscilațiile solului au perioade mult mai scurte decât perioada proprie a pendulului, urma aproximează deplasarea solului. La zguduituri foarte slabe, abaterea acului putea fi greu de deosebit pe hârtie; totuși, Hepites a raportat și înregistrări ale unor cutremure pe care nu le-a simțit nimeni.
La cutremurele mari, problema era cealaltă: urma intersecta liniile orelor învecinate, ca în 1908. La 10 noiembrie 1940, stația, care avea atunci seismografe mecanice de tip Mainka, a notat sosirea primei unde P; acele s-au blocat în primele oscilații, iar unda S nu a mai fost înregistrată.
Același deal, altă stație
Stația BUC a rețelei seismice naționale stă azi la circa 400 m de poziția observatorului din listele istorice. Pe această pagină, înregistrările ei din 2014, 2022 și 2024 sunt trecute prin pendulul Bosch: un cutremur crustal, la circa 41 km adâncime, și două de adâncime intermediară, la circa 149 și 128 km. Cum s-a simțit departe cutremurul adânc din Vrancea e pe altă pagină.
Surse și calcul
Accelerația solului vine de la stația BUC a rețelei seismice naționale (INFP), componentele est–vest și nord–sud, înregistrate cu 100 de eșantioane pe secundă, corectate pentru răspunsul instrumentului, cu frecvențele sub 0,02 Hz atenuate, apoi reeșantionate la 20 pe secundă. Pendulul e calculat ca oscilator neamortizat, x″ + ω²x = −a, cu perioada aleasă; deplasarea lui e înmulțită cu 10 (est–vest) sau 15 (nord–sud) și desenată pe o hârtie care merge cu 0,25 mm/s. Frecarea acului nu e cunoscută și nu e modelată. Tamburul se rotește aici de 20 de ori mai repede decât în realitate.
- Șt. C. Hepites, „Cutremurele de pământ din România în anul 1902”, Analele Academiei Române, Memoriile Secțiunii Științifice, s. II, t. XXV (1903), și „… în anul 1903”, t. XXVI (1904). dspace.bcu-iasi.ro · restitutio.bcub.ro Pendulele Bosch, masa, mărirea, tamburul, instalarea din noiembrie 1902 (pp. 543–544; pp. 213–214).
- Arhiva seismogramelor INFP. archive.infp.ro Foile nr. 43 și 44 (6–7 octombrie 1908, BS_1 și BS_2); măsurătorile de pe scanări sunt făcute aici.
- National Institute for Earth Physics (1994), Romanian Seismic Network, doi:10.7914/SN/RO; stația BUC, serviciul FDSN. doi.org · eida-sc3.infp.ro Înregistrările de accelerație (HNE, HNN) pentru 22 noiembrie 2014, 3 noiembrie 2022 și 16 septembrie 2024; catalogul de evenimente.
- R. Rădulescu (2008), istoria seismologiei românești. geodin.ro · E. Anghelache (2025), CRIFST. studii.crifst.ro Rețeaua din 1892, stația din 1895, instalarea pe Dealul Filaretului.
- Paulescu et al., baza de date a seismogramelor vechi din România. scispace.com; Euroseismos, catalogul României. storing.ingv.it Magnitudinea cutremurului din 1908 (6,8 / 7,1).
- Rudolph și Tams (1907), stațiile seismice; Bosch, catalogul nr. 20 (1907). iaspei.org · isc.ac.uk Perioadele pendulelor Bosch de la Strasbourg și Tiflis; viteza hârtiei de 15 mm/min.
- Buletinul seismic al stației București, 1940. isc.ac.uk Cutremurul din 10 noiembrie 1940: acele agățate în primele oscilații (pp. 34, 39).