Când se aliniază soarele cu Barcelona: răsăritul din spatele Torre Glòries și apusul pe Diagonal
Alege zilele în care ești în Barcelona. Pentru fiecare zi, pagina caută minutele în care orașul se aliniază cu soarele și locul de unde se văd: soarele care iese din spatele turnului Glòries, apusul în capătul Diagonalei sau lumina care străbate de la un capăt la altul străzile lui Cerdà.
Exemplu: Sant Jordi, 23 aprilie 2027
23 aprilie 2027
07:21
Soarele iese din spatele Torre Glòries
Pe scurt: de pe Diagonal, lângă Carrer d’Aragó și Carrer de Sardenya, soarele iese din spatele Torre Glòries pe 21–23 aprilie și 20–22 august în 2027, în jur de 07:20.
Avinguda Diagonal, zona pietonală de lângă Carrer d’Aragó și Carrer de Sardenya
În zilele tale soarele nu răsare în spatele Torre Glòries și nici nu răsare sau apune în capătul Diagonalei. Momentul de mai sus e cel mai bun pe care îl ai.
Trimite pagina
Străzile din Eixample nu se aliniază niciodată cu soarele care răsare sau apune. Ele merg la 45,0° și 135,2° față de nord, iar în Barcelona soarele răsare, de-a lungul anului, doar între 57,1° și 121,1°, și apune între 239,0° și 303,0°. Avinguda Diagonal taie grila la 71,7° și cade înăuntrul acestor arce: în 55 de zile din 2027, soarele răsare în spatele turnului Glòries sau răsare ori apune în capătul avenidei.
Pe scurt: de pe Diagonal, lângă Carrer d’Aragó și Carrer de Sardenya, soarele iese din spatele Torre Glòries pe 21–23 aprilie și 20–22 august în 2027, în jur de 07:20.
Zilele tale, una câte una
Fiecare zi, cu momentele ei în ordinea în care merită să te trezești pentru ele. Toate orele sunt ora locală a Barcelonei.
Ildefons Cerdà a trasat grila din Eixample în unghi față de punctele cardinale. Potrivit măsurătorilor pe hărțile OpenStreetMap, cele 36 de străzi dinspre munte spre mare merg la 135,2°, iar cele 26 paralele cu marea, la 45,0°. Soarele Barcelonei nu ajunge acolo: răsăritul se mută de-a lungul anului între 57,1° (iunie) și 121,1° (decembrie), apusul între 239,0° și 303,0°. Toate cele patru direcții ale grilei cad în afara acestor arce, așa că pe nicio stradă din Eixample soarele nu răsare și nu apune în capăt.
Diagonal e altfel. De la Plaça de Francesc Macià până la mare, avenida merge 6,3 km în linie dreaptă la 71,7°, înăuntrul arcului răsăritului; spre vest, aceeași linie, la 251,7°, cade înăuntrul arcului apusului. De două ori pe an, soarele răsare în capătul ei dinspre mare; de alte două ori, apune în capătul dinspre munte.
Galben: arcul răsăritului de-a lungul anului. Violet: arcul apusului. Liniile subțiri închise: direcțiile grilei, pe care soarele nu le atinge niciodată la răsărit sau la apus.
Harta arată străzile reale. Butonul de mai jos plimbă soarele prin tot anul: linia răsăritului și cea a apusului se rotesc și, în zilele de aliniere, Diagonal se aprinde. Apasă pe un punct de pe avenidă ca să vezi zilele lui.
Pe 19 aprilie 2024, la 07:19, Pere López Brosa a fotografiat răsăritul de pe Diagonal, cu Torre Glòries în capătul avenidei. Telefonul a notat ora la secundă și poziția GPS. Modelul paginii a fost pus să reconstituie aceeași vedere: clădirile din OpenStreetMap, înălțate pe relieful oficial al Institutului Geografic Național, turnul de 144,4 m, aflat la 1,17 km, și soarele la secundă.
Fotografia se potrivește cu modelul dintr-un loc aflat la vreo 30 de metri nord-vest de punctul GPS, o eroare obișnuită pentru un telefon. De acolo, turnul are exact lățimea din poză, golul de cer din dreapta lui are înălțimea din poză, iar modelul spune că prima margine a soarelui apare în acel gol la 07:19:30. Cele două fotografii au fost făcute la 07:19:28 și 07:19:33.
Pere López Brosa, 19 aprilie 2024, 07:19:33 (Wikimedia Commons, CC BY-SA 4.0). Cercul punctat e locul în care modelul pune soarele în aceeași secundă: turnul e reperul, iar scara, 126,2 pixeli pe grad, vine din obiectivul notat în fișier. CommonsAceeași secundă, calculată: clădirile din OpenStreetMap pe relieful IGN, turnul și soarele.
Același model, din același punct, spune că soarele iese din spatele turnului pe 21–23 aprilie și 20–22 august în 2027. Ziua de Sant Jordi, 23 aprilie, cade în fereastră în fiecare an până în 2030. Punctul e zona pietonală a Diagonalei de lângă Carrer d’Aragó și Carrer de Sardenya, la câteva sute de metri de Sagrada Família.
Ferestrele se mută cu locul în care stai. Mai aproape de turn, soarele trece prin spatele lui mai devreme în aprilie; mai departe, spre Passeig de Gràcia, mai târziu. Pe toată avenida, răsăritul din spatele turnului cade pe 20–28 aprilie și 15–23 august în 2027. Doar punctul fotografiat e verificat; celelalte sunt calculate.
Grila nu prinde soarele la răsărit sau la apus, dar îl prinde ziua. De două ori pe zi, soarele stă exact în axa străzilor: dimineața în capătul celor care coboară spre mare, după-amiaza în capătul celor paralele cu marea. Atunci umbrele clădirilor cad paralel cu trotuarele și lumina ajunge pe stradă de la un capăt la altul.
Iarna se vede cel mai bine. Pe 15 decembrie, soarele intră în străzile dinspre mare la 09:31, la doar 11,2° deasupra orizontului, și în cele paralele cu marea la 16:03, la 11,0°, sub platanii fără frunze. Străzile au 21 m de la o fațadă la alta, iar clădirile, în jur de 24 m. După calculul paginii, pentru o stradă de această lățime, mărginită de clădiri de această înălțime, timp de aproximativ 55 de minute în jurul fiecăreia dintre aceste ore cel puțin jumătate din lățime stă în soare pe toată lungimea ei. Copacii și diferențele dintre clădiri nu sunt în calcul.
Vara, aceleași minute cad aproape de amiază, cu soarele la 49–67° deasupra orizontului: strada e luminată oricum și nu e mare lucru de văzut. Pagina pune minutele lui Cerdà printre momentele bune doar când soarele stă cel mult la 25°, adică de pe 25 octombrie până pe 17 februarie.
Stai pe trotuar sau pe o porțiune pietonală, niciodată pe carosabil. Carrer del Consell de Cent, în mare parte pietonală, e bună pentru după-amiază, cu fața spre Montjuïc.
Străzile măsurate (OpenStreetMap): direcția față de nord, lățimea de la o fațadă la alta și înălțimea mediană a clădirilor.
Vitraliile de pe latura Patimilor, spre sud-vest, sunt în tonuri calde. Pe 42 de fotografii din Wikimedia Commons cu ora înregistrată în care piatra poartă pete clare portocalii, roșii și galbene, soarele era de fiecare dată spre sud-vest: între prânz și începutul după-amiezii din septembrie până în aprilie, de pe la 15:00–16:00 din mai până în august. Cele mai clare pete au fost fotografiate în ultimele ore dinainte de închidere, cu soarele jos. Dimineața, cu soarele de partea cealaltă, câteva fotografii arată doar pete amestecate, de toate culorile.
Orele din plan sunt o estimare făcută după poziția soarelui din acele fotografii, valabilă doar pe soare și doar în programul bazilicii (sâmbăta se închide la 18:00 tot anul). Strălucirea albastră și verde a vitraliilor de pe latura Nașterii apare în fotografii făcute la ore foarte diferite, inclusiv cu soarele în spatele acelui zid, așa că pagina nu promite lumină albastră la o anumită oră.
Fiecare zi a anului, cu alinierile ei. În 2027, soarele iese din spatele turnului pe 20–28 aprilie și 15–23 august, răsare în capătul avenidei pe 24 aprilie – 5 mai și 8–19 august și apune în capătul ei pe 7–17 februarie și 24 octombrie – 4 noiembrie. Datele se mută cu cel mult o zi de la un an la altul. Apasă pe o zi ca s-o vezi sus, în planul tău.
Soarele din spatele turnului
Răsărit în capătul avenidei
Apus în capătul avenidei
Soarele din spatele turnului: 20–28 aprilie și 15–23 august
Răsărit în capătul avenidei: 24 aprilie – 5 mai și 8–19 august
Apus în capătul avenidei: 7–17 februarie și 24 octombrie – 4 noiembrie
Dacă zilele tale nu prind nicio aliniere, răsăritul de pe plaja Barceloneta rămâne. Spre est nu e nimic decât mare: în fiecare zi a anului, soarele iese din apă, între 06:19 (11 iunie) și 08:19 (30 octombrie, ultima zi cu ora de vară). Ora din pagină e momentul în care apare prima margine a discului; ceața de deasupra mării o întârzie adesea cu câteva minute.
Soarele: ecuațiile NOAA, aceleași ca în pagina despre soarele din capătul străzilor Bucureștiului, unde au fost verificate cu efemeridele NASA JPL Horizons. Ora e ora Barcelonei, cu ora de vară.
Orașul: 65.688 de clădiri din OpenStreetMap, cu înălțimea lor (sau numărul de etaje × 3,1 m), așezate pe relieful de 5 m al Institutului Geografic Național al Spaniei; dealurile și marea de dincolo de oraș vin din modelul Copernicus de 30 m. Din fiecare punct al Diagonalei, la fiecare 0,05°, modelul caută cel mai înalt obiect din fața ta.
O aliniere contează doar dacă soarele apare (sau dispare) în golul din capătul avenidei, la cel mult 3° deasupra orizontului, iar avenida continuă drept încă cel puțin 1,5 km. Răsăritul din spatele turnului contează când turnul acoperă o parte din disc în clipa în care acesta apare, văzut de la cel puțin 600 m.
Ce nu spune pagina: că soarele răsare „din mare” în capătul Diagonalei. Modelul vede o fâșie îngustă de orizont marin pe axa avenidei, dar copacii, stâlpii și ceața de pe mare nu sunt în model și nicio fotografie nu o arată, așa că tot ce e sub 0,5° e socotit acoperit. Nici că Cerdà ar fi orientat grila după soare; nicio sursă nu spune asta.
Incertitudini: o treime dintre clădiri nu au înălțimea în OpenStreetMap. 7.063 primesc înălțimea mediană a vecinelor, iar 15.854 primesc 9 m, aproape toate la peste 300 m de Diagonal (doar 387 sunt mai aproape). O eroare de câțiva metri pe fațadele din capătul avenidei mută fereastra cu o zi, două. Copacii nu sunt în model.
Prognoza norilor vine de la Open-Meteo și apare doar pentru zilele din următoarele două săptămâni.
