Londra, iarna lui 1684
Gerul care îngheța Tamisa a mai venit o dată, în 1963. Râul a curs mai departe
Timp de două secole, când Tamisa se oprea sub gheață, londonezii ridicau pe ea străzi de dughene, tiparnițe și taverne. Coboară pe râu prin iarna lui 1684 și prin ultimul târg, din 1814, apoi vezi de ce nu s-au mai întors.
Coboară pe râuAutor necunoscut, c. 1685, Yale Center for British Art · domeniu public
Malurile și străzile sunt cele de azi; înainte de cheiurile victoriene, râul era mai lat. Gheața, sloiurile și dughenele sunt o ilustrare după relatările vremii, nu o hartă a lor.
23 decembrie 1683
Sloiurile coboară spre oraș
Iarna lui 1683 a început devreme și n-a mai slăbit. Pe 23 decembrie, John Evelyn, scriitor, grădinar și unul dintre cei mai atenți autori de jurnal ai Londrei, notează două lucruri: variola omoară mult, iar Tamisa a înghețat.
Gheața nu se formează dintr-odată pe tot râul. Mai întâi se prind malurile, unde apa e mică și lentă. Sloiurile de mai sus coboară cu refluxul, fluxul le împinge înapoi, iar la fiecare maree se adună tot mai multe în fața singurului pod al orașului.
Vechiul London Bridge
Un pod care ținea râul pe loc
Podul de piatră, cu case pe el, stătea pe 19 arcade. Fiecare pilon era înconjurat de o platformă de piloți și bolovani, în formă de barcă, numită starling. Un pamflet din 1736 a măsurat efectul: la apă mică, un râu lat de aproape 900 de picioare trecea printr-un canal de 194. „Nici măcar un sfert din lățime”, scria autorul.
Apa se strângea în amonte și cădea prin arcade ca peste un prag: inginerul Charles Labelye a raportat în 1746 o diferență de nivel de „aproape cinci picioare”, cam un metru și jumătate. Sloiurile se opreau în piloni și formau un baraj, iar în spatele barajului apa stătea.
6 ianuarie 1684
Râul, înghețat de tot
„Râul, înghețat de tot”, scrie Evelyn pe 6 ianuarie 1684. De la Westminster până la pod, Tamisa devine o câmpie de gheață cu creste și crăpături, unde sloiurile au fost prinse unul de altul.
Iarna 1683–1684 e și azi cea mai rece din cea mai lungă serie de temperaturi măsurate din lume, cea a Angliei centrale, începută în 1659. Ianuarie a avut în medie −3 °C. Numărul e aproximativ: primele valori au fost reconstituite în grade întregi.
9–16 ianuarie 1684
Un oraș pe râu
Pe 9 ianuarie Evelyn traversează pe jos. Gheața ține „străzi de dughene, în care se frigea carne și erau felurite prăvălii, de-a curmezișul, ca într-un oraș”, și trec peste ea trăsuri, căruțe și cai. Merge de la treptele din Westminster până la Lambeth, la masă cu arhiepiscopul.
Barcagiii și marinarii rămași fără lucru îi plimbă pe curioși pe gheață, spune Muzeul Londrei. Pictura lui Abraham Hondius arată târgul de la Temple Stairs, treptele de lângă cartierul avocaților. Pe 16 ianuarie, notează Evelyn, Tamisa e plină de oameni și de corturi care vând de toate, „ca în oraș”.
24 ianuarie 1684
Numele tău, tipărit pe Tamisa
Între dughene stă o tiparniță. Oamenii și doamnele își comandă numele tipărit, „cu ziua și anul în care a fost tipărit pe Tamisa”. Moda prinde atât de tare încât tipograful ar fi câștigat, după Evelyn, cinci lire pe zi, la șase penny numele.
Pe 31 ianuarie, tipograful G. Croom scoate o foaie pentru familia regală: Carol al II-lea, fratele lui, James, regina, ducesa de York, prințesa Anne și prințul George, apoi un al șaptelea nume, „Hans in Kelder”, adică „Hans din pivniță”. S-a presupus că numele era o glumă a regelui despre copilul pe care îl aștepta prințesa Anne. Foaia s-a păstrat; gluma rămâne o presupunere.
Tot 24 ianuarie
Carnaval pe apă, pedeapsă pe uscat
În aceeași însemnare, Evelyn înșiră tot ce se vede pe gheață: trăsuri care circulă de la Westminster la Temple, sănii, patine, o luptă de câini cu un taur, curse de cai și de trăsuri, păpuși, bucătării și cârciumi. Pare, scrie el, „un triumf bahic sau un carnaval pe apă”.
Pe uscat e altceva. Copacii crapă ca loviți de trăsnet, oameni și vite mor, păsările și peștii pier, lemnul de foc e atât de scump încât se fac colecte pentru săraci. Aerul rece ține fumul de cărbune jos peste oraș: „abia se putea vedea peste stradă”.
5–10 februarie 1684
Dezghețul
Pe 5 februarie „a început să se dezghețe, dar a înghețat din nou”. Dughenele sunt aproape toate strânse, dar apăruse deja o hartă a târgului, gravată în aramă, „în amintirea unui ger atât de mare”. Pe 8 februarie plouă, dar Tamisa e tot înghețată.
Când gheața cedează, se rupe în plăci care pleacă la vale. Pe 10 februarie, după opt săptămâni fără poșta de peste mări, vin din nou vești din străinătate.
1–4 februarie 1814
Ultimul târg și strada lui, City Road
Au mai urmat târguri în 1716, 1740 și 1789. În ianuarie 1814, după săptămâni de ger și ninsoare, sloiurile de mai sus au blocat râul între podurile Blackfriars și London. Pe 1 februarie, scrie o relatare adunată chiar atunci, masa de gheață, „oprită de London Bridge”, s-a sudat într-o suprafață solidă.
Pe 2 februarie, aleea principală pornea de la Blackfriars și se numea City Road. Opt sau zece tiparnițe lucrau pe gheață. Se frigea o oaie, vândută cu un șiling felia sub numele de „carne de Laponia”. Din cauza pragului de la pod, timp de câteva zile refluxul n-a coborât nici la jumătate din nivelul obișnuit.
5–6 februarie 1814
Ultima noapte
Pe 5 februarie vântul se întoarce spre sud. Seara plouă, gheața trosnește și pleacă la vale cu tiparnițe și dughene cu tot. Doi tineri care se aventuraseră deasupra podului Westminster sunt luați de un sloi și se îneacă; pe 1 februarie, un meșter plumbar pe nume Davis, care trecea cu plumb în mâini, se scufundase între două plăci de gheață lângă Blackfriars.
La două noaptea, pe 6 februarie, fluxul intră repede pe sub pod. O dugheană cu nouă oameni în ea e dusă spre Blackfriars și ia foc de la propriile lumânări. Oamenii scapă. A fost ultimul târg pe Tamisa.
1831
Podul nou lasă gheața să treacă
În 1831 s-a deschis un London Bridge nou, al lui John Rennie, cu cinci arcade largi, puțin în amonte de cel vechi. Podul medieval a fost demolat în anul următor. Fără pragul lui, apa curge liber cu fiecare maree, iar sloiurile trec pe sub pod în loc să se adune.
Între 1865 și 1870, cheiul Victoria a îngustat râul prin centrul orașului. Muzeul Londrei pune capătul târgurilor pe seama a trei lucruri: iernile mai blânde de după Mica Eră Glaciară, podul nou și cheiurile cu dragările, care au făcut Tamisa „prea adâncă și prea repede” ca să mai înghețe de tot.
Gerul
Frigul n-a dispărut. Podul, da
Fiecare bară de mai jos e o iarnă din 1660 până azi, colorată după luna ei cea mai rece, în centrul Angliei. Cercurile arată iernile cu târg pe Tamisa.
De cinci ori înainte de 1832, o lună de iarnă a avut în medie −2 °C sau mai puțin. De patru ori a fost târg pe gheață. Pentru a cincea, 1795, avem doar o notă de un rând că Tamisa a înghețat, fără niciun târg consemnat. După ce vechiul pod a căzut, un asemenea ger a venit o singură dată, în ianuarie 1963. Tamisa a înghețat atunci la Oxford, unde s-a trecut cu mașina peste ea, dar nu și la Londra.
Iar pentru târgul din 1789 a ajuns un decembrie de −0,3 °C, după un ger început la sfârșitul lui noiembrie. De la ultimul târg, din 1814, 12 ierni au avut o lună mai rece decât acel decembrie.
Frigul n-a dispărut. Podul, da
mai recemai blândă
1963: cea mai rece lună a iernii, ianuarie, −2,1 °C în medie. Tamisa înghețată în amonte, la Oxford; la Londra, apa a curs.
| Iarna | Cea mai rece lună | Ce s-a întâmplat pe Tamisa |
|---|---|---|
| 1795 | −3,1 °C | O notă că Tamisa a înghețat, niciun târg consemnat |
| 1684 | −3,0 °C | Târg pe gheață |
| 1814 | −2,9 °C | Ultimul târg |
| 1740 | −2,8 °C | Târg pe gheață |
| 1963 | −2,1 °C | Tamisa înghețată în amonte, la Oxford; la Londra, apa a curs |
| 1716 | −2,0 °C | Târg pe gheață |
Seria de temperaturi a Angliei centrale (Met Office HadCET) acoperă un triunghi între Lancashire, Londra și Bristol, nu doar Londra. Valorile de dinainte de 1722 sunt reconstituite de Gordon Manley din jurnale și au precizie de o jumătate de grad sau un grad. O medie lunară nu arată câte zile a ținut gerul. În 1963, apa caldă evacuată de centralele electrice de la Battersea și Bankside a ajutat și ea râul să rămână deschis.
Numele tău
Tipărit pe gheață
Pentru șase penny, tipograful de pe gheață îți culegea numele și data. Scrie-l pe al tău. Foaia de alături e făcută după cea tipărită de G. Croom pentru familia regală, pe 31 ianuarie 1684.
Textul foii e în engleza vremii, ca pe original.
CHARLES, KING.
London: Printed by G. Croom,
on the ICE, on the River Thames, January 31, 1684.
Imagini
Cum arăta
.jpg){kind=link}
_by_Claes_Van_Visscher.jpg){kind=link}
Mituri
Ce se spune și ce se poate dovedi
- tradiție„În 1814, un elefant a fost plimbat pe gheață sub podul Blackfriars.”Povestea circulă în articole și cărți moderne. Relatarea zilnică a târgului din 1814, adunată atunci și retipărită de William Andrews în 1887, nu pomenește niciun elefant, iar noi n-am găsit o sursă din epocă. Poate fi adevărată, dar nu e dovedită.
- neconfirmat„Carol al II-lea a vizitat târgul.”Evelyn, care pomenește gheața în opt însemnări, nu scrie că regele ar fi coborât pe ea. Vizita se sprijină pe foaia cu numele familiei regale tipărită de Croom, păstrată la Muzeul Londrei, și pe autori de mai târziu, ca Andrews (1887) și muzeul însuși, care o iau drept dovadă.
- în parte„Cartea Frostiana a fost tipărită toată pe gheață.”Pagina de titlu spune „tipărită și publicată pe gheață”, pe 5 februarie 1814. Cartea are însă 124 de pagini, iar târgul a durat doar câteva zile. O istorică a epocii Regency, pornind de la felul în care se tipăreau cărțile, crede că doar primele douăsprezece pagini au fost tipărite pe râu.
- tradiție„Regina Elisabeta s-a plimbat pe gheață în 1564.”Holinshed descrie oameni care joacă fotbal și trag cu arcul pe Tamisa înghețată în noaptea de Anul Nou. Plimbarea reginei e doar o tradiție; Holinshed n-o pomenește.
- simplificat„Târgurile s-au terminat pentru că s-a încălzit clima.”Iernile au devenit mai blânde, dar gerul care îngheța râul a mai venit o dată, în 1963. Podul nou și cheiurile au schimbat râul însuși.
Ce nu se știe
Limitele hărții și ale poveștii
- Harta arată malurile de azi. Înainte de cheiurile construite între 1865 și 1870, Tamisa era mai lată și mai puțin adâncă prin centrul orașului.
- Gheața, sloiurile, strada de dughene și oamenii de pe hartă sunt o ilustrare. Știm unde a fost târgul din relatări și picturi (Temple Stairs în 1684, între Blackfriars și Three Crane Stairs în 1814), nu din planuri măsurate.
- Mișcarea sloiurilor și a mareei e o schemă, nu un model hidrologic. Proporția de apă liberă printre pilonii vechiului pod urmează măsurătoarea din 1736: 194 de picioare din aproape 900.
- Lista iernilor cu târg e cea a relatărilor adunate de William Andrews (1887). Muzeul Londrei spune că râul a înghețat de 24 de ori între începutul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XIX-lea; nu toate înghețurile au avut târg.
- Muzeul Londrei datează ultimul târg în ianuarie 1814; relatările din acel an îl pun între 1 și 5 februarie.
Surse și metodă
Jurnalul lui John Evelyn e citat din ediția Bray, pe Project Gutenberg; traducerile în română sunt ale noastre. Relatările despre târgurile din 1564–1814 vin din William Andrews, Famous Frosts and Frost Fairs in Great Britain (1887), care reproduce cronicile, ziarele și broșurile vremii. Temperaturile sunt seria lunară HadCET a Met Office. Malurile și străzile de pe hartă vin din OpenStreetMap (© contribuitorii OpenStreetMap, ODbL).
- John Evelyn, Diary, ed. William Bray, vol. 2: 23 Dec 1683 – 10 Feb 1684. www.gutenberg.org/ebooks/42081
- William Andrews, Famous Frosts and Frost Fairs in Great Britain (1887): Holinshed on 1564–65, Howes on 1608, Dawks's News-Letter on 1716, the 1684 royal card, the 1814 day-by-day account. www.gutenberg.org/ebooks/55375
- Richard Thomson, Chronicles of London Bridge (1827): the 1736 pamphlet on the waterway, Labelye's 1746 report on the fall. www.gutenberg.org/ebooks/47475
- London Museum, “Frost fairs: Festivities on a frozen River Thames” (why the river froze, why the fairs ended, the Croom keepsake). www.londonmuseum.org.uk/collections/london-stories/frost-fairs-festivi
- Met Office Hadley Centre, HadCET monthly mean Central England Temperature, 1659–2026 (Manley 1974; Parker et al. 1992). www.metoffice.gov.uk/hadobs/hadcet/
- Kathryn Kane, “Frostiana by George Davis”, The Regency Redingote, 2014 (the title page; how much was printed on the ice). regencyredingote.wordpress.com/2014/03/07/frostiana-by-george-davis/
- London Picture Archive, frozen Thames gallery (ice floes in 1895). www.londonpicturearchive.org.uk/gallery?i=233612
- Wikipedia, “Winter of 1962–63 in the United Kingdom” (the Thames at Oxford; the power stations), citing The Times. en.wikipedia.org/wiki/Winter_of_1962%E2%80%9363_in_the_United_Kingdom
- Wikipedia, “Victoria Embankment” (dates of construction). en.wikipedia.org/wiki/Victoria_Embankment
- Wikipedia, “London Bridge” (Rennie's bridge, 1831; the old bridge demolished 1832). en.wikipedia.org/wiki/London_Bridge
- OpenStreetMap, streets and river (ODbL). www.openstreetmap.org/copyright
Imagini
- Târg pe Tamisa, cu vechiul London Bridge în depărtare: Autor necunoscut, c. 1685, Yale Center for British Art · domeniu public
- Târg pe Tamisa la Temple Stairs: Abraham Hondius, 1684, London Museum · domeniu public
- Frost Fair on the River Thames: George Thompson, 1814, British Museum · domeniu public
- Târgul pe Tamisa, 4 februarie 1814: Luke Clennell, 1814 · domeniu public
- London Bridge, detaliu din panorama Londrei: Claes Jansz. Visscher, 1616 · domeniu public