I · Marginea
Ce se face cu literele care nu încap
QWERTY a fost desenat pentru o limbă cu douăzeci și șase de litere și a ajuns, într-o formă sau alta, pe aproape toate tastaturile lumii. Româna are treizeci și una. Cele cinci în plus au fost puse acolo unde mai era loc: pe tastele din marginea dreaptă, cele care în engleză poartă parantezele drepte, punctul și virgula, apostroful și bara oblică inversă. Standardul românesc din 2004 le-a fixat acolo, iar așezarea aceea e cea pe care o găsești astăzi în orice sistem de operare sub numele „Română (Standard)".
Marginea dreaptă e teritoriul unui singur deget. În dactilografia clasică, degetului mic de la mâna dreaptă îi revine tot ce se află la dreapta lui p, împreună cu tasta pe care se odihnește. Acolo au ajuns și ă, și â, și î, și ș, și ț.
Împreună, cele cinci litere fac 6% din literele unui text românesc — mai mult decât b, f, h, j, k, v, x și z la un loc, care fac 5,2%.
Așezarea folosită înaintea standardului punea aceleași cinci litere pe exact aceleași cinci taste. Locul lor nu ține de gust: e singurul care mai era liber.
| Litera | Stă pe tasta | Distanța de la repaus | Cât de des apare |
|---|---|---|---|
| ș | punct și virgulă | 0 cm | 1,07% |
| ț | apostrof | 1,9 cm | 0,96% |
| ă | paranteză dreaptă deschisă | 2,4 cm | 2,50% |
| î | paranteză dreaptă închisă | 3,8 cm | 0,99% |
| â | bară oblică inversă | 5,6 cm | 0,48% |
II · Măsura
Cât apasă fiecare deget
Opt milioane de semne de text românesc și tot atâtea de text englezesc, trecute semn cu semn prin tastatură, cu shifturile la locul lor, dau următoarea împărțire a muncii. Pe româna scrisă cu așezarea standard, degetul mic drept face 9,6% din apăsări. Pe engleză, 4,7%.
Diferența nu vine de la shift, care se apasă cam la fel de des în ambele limbi. Vine de la cele cinci litere, care singure fac 4,8% din tot ce apeși.
Degetul plătește în trei feluri deodată: apasă mai des, se plimbă mai mult — aproape trei metri la fiecare mie de semne, față de un metru și jumătate în engleză — și e pus mult mai des să prindă două taste diferite una după alta, lucru care în engleză i se cere de patru ori și jumătate mai rar.
Mâinile, în schimb, stau mai bine echilibrate în română decât în engleză: 44% stânga și 40% dreapta, față de 48% și 37%. Așezarea standard lasă mâna dreaptă în pace și încarcă un singur deget al ei.
Se simte și în rândul de mijloc, cel pe care se odihnesc degetele. În engleză, el ține 25,8% din apăsări. În româna scrisă standard, 22,5%: patru dintre cele cinci litere sunt cu un rând mai sus, iar mâna urcă după ele.
III · Instrumentul
Pune-ți textul pe tastatură
Scrie ceva sau lipește un text și tastatura se încinge sub el. Aceleași cuvinte, mutate de pe o așezare pe alta, își schimbă complet costul: urmărește bara degetului mic în timp ce schimbi așezarea.
Măsoară un text
Culoarea arată de câte ori a fost apăsată fiecare tastă în textul de mai sus, raportat la tasta cea mai folosită din el. Liniuța de sub opt taste marchează poziția de repaus a degetelor.
IV · Celelalte două drumuri
Cine plătește în locul degetului mic
Așezarea numită „Română (Programatori)" rezolvă problema mutând-o. Literele rămân unde le știi din engleză — ă pe a, î pe i, â pe q, ș pe s, ț pe t — și se cer ținând AltGr cu degetul mare. Degetul mic drept coboară la 4,8%, adică exact cât are în engleză. În schimb, o sută de semne costă acum 107,8 apăsări în loc de 103,0, iar degetul mare ajunge să facă aproape o cincime din toată munca.
A treia variantă e cea din majoritatea mesajelor scrise în grabă: româna fără diacritice, „sa" în loc de „să" și „tara" în loc de „țară". Ea cere 103,0 apăsări la o sută de semne și paisprezece metri de drum la fiecare mie — cu puțin mai puțin decât cere engleza scrisă pe aceeași tastatură, care are nevoie de 103,4 apăsări și de 14,6 metri.
Fiecare așezare mută costul în altă parte. Standardul îl pune pe cel mai slab deget al mâinii drepte, Programatorii îl împart între degetul mare și numărul de apăsări, iar varianta fără diacritice îl scoate din socoteală ștergând diferența dintre cele două limbi.
| Cum scrii | Apăsări la 100 de semne | Drumul degetelor la 1.000 de semne | Degetul mic drept |
|---|---|---|---|
| Română, așezarea standard | 103,0 | 15,3 m | 9,6% |
| Română, Programatori | 107,8 | 14,2 m | 4,8% |
| Română fără diacritice | 103,0 | 14,1 m | 5,0% |
| Engleză, QWERTY american | 103,4 | 14,6 m | 4,7% |
V · Socoteala
De ce câștigă textul fără diacritice
Scrisul fără diacritice trece de obicei drept delăsare. Măsurătoarea îi găsește o explicație mai simplă: dintre cele trei feluri în care poți scrie românește pe o tastatură obișnuită, unul singur nu costă nimic. Standardul cere un deget slab care apasă de două ori mai des și se plimbă cu aproape 90% mai mult decât ar face-o în engleză. Programatorii cer aproape cinci apăsări în plus la fiecare sută de semne. „Sa" în loc de „să" cere exact atât cât cere engleza.
Asta nu face textul fără diacritice mai bun. „Peste" și „pește" rămân două cuvinte diferite, iar cine le scrie la fel îl lasă pe cititor să ghicească. Dar explică de ce alegerea se face singură ori de câte ori cineva scrie repede: tastatura pe care scriem românește a fost desenată pentru altă limbă, toată diferența dintre cele două a fost împinsă în colțul din dreapta sus, iar cine se grăbește o împinge de acolo afară.