Strâmtoarea care nu era acolo

Aceasta e apa din știri. În cea mai mare parte a celor șapte luni de la începutul războiului cu Iranul, la sfârșitul lui februarie, a fost închisă pentru cele mai multe nave. Pe 25 septembrie, ministrul iranian de externe a spus că Teheranul a propus, prin Qatar, s-o redeschidă în șapte zile dacă Statele Unite ridică blocada navală a porturilor iraniene și îndeplinesc alte condiții. Pe 26 septembrie, președintele Trump a spus: „Le resping propunerea.”

E singura cale pe mare spre Golf și dinspre el. În vremuri obișnuite, navele țin două culoare, fiecare lat de două mile marine, unul la intrare și unul la ieșire. În 2024 treceau pe aici în jur de 20 de milioane de barili de petrol pe zi, cam o cincime din tot petrolul consumat în lume.

• culoare de navigație (schematic)

35 madâncimea medie a Golfului

Acum privește culorile apei. Golful din spatele strâmtorii e puțin adânc: 35 de metri, în medie. Pune pe fund un bloc de paisprezece etaje și ultimele lui etaje ar rămâne în aer. Chiar și aproape de intrare, fundul e doar la vreo 100 de metri.

Dincolo de strâmtoare, Golful Oman coboară sub 2.000 de metri. Acela e albastrul închis. Tot ce e ciudat în povestea aceasta vine din această diferență.

17%din fundul Golfului e uscat

Coboară marea cu zece metri. O șesime din fundul Golfului e deja uscată. Linia palidă e țărmul de azi; tot ce e verde-cafeniu în interiorul ei era fund de mare adineauri. Bahreinul a încetat să fie insulă de la cinci metri.

50%din fundul Golfului e uscat

La 31 de metri, jumătate din Golf a dispărut. Qatarul a devenit un deal pe o câmpie lipită de Arabia, iar Bahreinul face parte din aceeași câmpie. Marea rămasă e un braț larg de-a lungul țărmului iranian.

80%din fundul Golfului e uscat

La 60 de metri, ce a mai rămas e un braț subțire de mare lângă țărmul iranian, pe șanțul cel mai adânc al fundului.

−84 mmarea iese din Golf

Când marea coboară sub 83 de metri, oceanul se retrage din Golf, pentru că fundul strâmtorii e mai sus de atât. Doar gropile cele mai adânci dinăuntru mai sunt sub nivelul mării; petele palide le arată. Oceanul se oprește acum la gura strâmtorii. Pentru prima oară în coborârea aceasta nu mai există strâmtoare: Golful Oman se termină într-o plajă.

• gropi mai joase decât marea

20.000de ani în urmă

Ultima glaciațiune. Atâta apă e prinsă în calotele de gheață încât oceanele stau cu 121 de metri sub nivelul de azi. Golful nu există. În locul lui: 237.000 de kilometri pătrați de uscat.

• uscat care a fost fund de mare
• țărmul de azi
• râurile pe care le arată terenul

Lasă ploaia să cadă pe pământul acesta și să curgă la vale, iar terenul își desenează singur râurile. Liniile albastre arată tocmai apa care urmează forma fundului de mare de azi.

Ele se adună într-un singur trunchi, care pornește de unde Tigrul, Eufratul și Karunul ajung azi la mare, curge vreo 1.200 de kilometri pe mijlocul bazinului și iese prin Strâmtoarea Hormuz. Arheologul Jeffrey Rose îl numește Ur-Schatt, strămoșul actualului Shatt al-Arab. În treisprezece carote scoase din fundul Golfului, stratul cel mai de jos e mâl de râu depus între acum 30.000 și 12.000 de ani.

Cât e de mare? Iată Marea Britanie la aceeași scară, întoarsă ca să stea de-a lungul văii. Fundul uscat, cu 237.000 de kilometri pătrați, e mai mare. Estimarea lui Rose pentru uscatul scos la iveală, vreo 200.000 de kilometri pătrați, îl face cam cât Marea Britanie.

• Marea Britanie, la aceeași scară

Pune pe ea orașele de azi. Orașul Kuweit e la vreo 1.000 de kilometri de marea deschisă, în linie dreaptă. Doha e la 500 de kilometri, Dubaiul la 120. Ai putea merge pe jos din Iran până în Qatar: ai avea de trecut râuri, dar nicio mare.

Chiar în strâmtoare, râul iese printr-o vale pe unde trec azi petrolierele. Imediat după strâmtoarea îngustă, fundul coboară într-o depresiune adâncă de vreo 215 metri, mai jos chiar și decât marea glaciară. Modelul lui Lambeck lasă marea de la sfârșitul glaciațiunii să intre în această depresiune; cu râul trecând prin ea, ar fi putut fi și un lac. N-am găsit nicio carotă datată de acolo care să lămurească.

• depresiune

Oamenii au trăit în jurul acestui bazin cu mult înainte de apogeul glaciațiunii. Punctul roșu e Jebel Faya, lângă Sharjah-ul de azi, unde s-au găsit unelte de piatră vechi de circa 125.000 de ani.

Rose susține că, în vremurile cele mai secetoase, valea, cu râul și izvoarele ei, a fost un refugiu pe care îl numește Oaza Golfului. E o ipoteză, și nu toți văd glaciațiunea așa: Lambeck scrie că pare să fi fost mai rece și mai uscată decât azi, cu puține șanse să se formeze lacuri în gropi. Fundul văii n-a fost săpat niciodată: e sub mare.

• Jebel Faya, unelte de piatră vechi de circa 125.000 de ani

Apa poate că venea și de dedesubt. Apă dulce din pânza freatică iese și azi prin fundul Golfului; un izvor din largul orașului Jubail încă era folosit în anii 1950. Un studiu din 2026, încă nerecenzat, modelează zonele fundului uscat unde ar fi putut curge izvoare la minimul glaciar: vreo 13.000 de kilometri pătrați pe partea arabă, o valoare care, spun autorii, poate fi greșită de până la zece ori.

Apoi gheața se topește. Acum vreo 14.500 de ani marea face un salt: în câteva secole urcă cu vreo 20 de metri, o creștere pe care geologii o numesc Meltwater Pulse 1A.

14.000de ani în urmă: strâmtoarea revine

Acum vreo 14.000 de ani, chiar în mijlocul acelui salt, așa cum îl înregistrează coralii din Barbados, marea în creștere trece peste fundul strâmtorii și se revarsă în vale. Strâmtoarea Hormuz există din nou.

Data e calculul acestei pagini: clipa în care nivelul mării citit în corali trece de adâncimea strâmtorii din fundul de azi. Probabil e mai degrabă târzie. Coralii au crescut în oceanul deschis; în Golf, marea stătea ceva mai sus, iar modelul geofizicianului Kurt Lambeck pentru Golf deschide o cale îngustă de apă la Hormuz mai devreme, acum vreo 17.000 de ani, după ce datele lui radiocarbon sunt trecute în ani calendaristici.

Acum 9.400 de ani, jumătate din fundul Golfului e iar sub apă. Pe teren plat, o creștere mică mută țărmul departe: Rose citează modele în care țărmul înainta, pe alocuri, cu un kilometru pe an sau mai mult. Trei carote datate arată marea sosind în vestul Golfului de pe la 11.500 de ani în urmă și apa devenind pe deplin marină pe la 8.800.

Modelul lui Lambeck aduce marea cam la țărmul de azi acum circa 7.000 de ani; înregistrarea din corali, pe care o urmează harta, e atunci încă vreo 7 metri mai jos. Între acum 7.500 și 6.500 de ani, numărul siturilor cunoscute pe malurile Golfului sare de la vreo zece la peste șaizeci. Punctele aurii sunt câteva dintre ele. La H3, în Kuweit, din vremea de acum 7.500–7.000 de ani, bucăți de bitum au fost interpretate drept stratul de etanșare al unor bărci.

Erau aceștia oamenii văii, împinși la deal de ape? Aceasta e ipoteza lui Rose, iar saltul numărului de situri se potrivește cu ea. Dar o ipoteză nu e o dovadă arheologică, și nimeni n-a săpat fundul înecat.

• situri de coastă, acum 7.500–6.000 de ani

Iată toată întoarcerea pe un singur grafic, după înregistrarea folosită de pagină.

Nivelul mării după corali datați: Barbados (Peltier și Fairbanks 2006) până acum 8.900 de ani, Tahiti (Bard și colaboratorii, 1996) după aceea; punctele sunt valorile ajustate. Sunt niveluri ale oceanului deschis, departe de Golf; în Golf, marea glaciară stătea ceva mai sus, pentru că uscatul de acolo s-a ridicat și s-a scufundat altfel.

Pune datele în rând. Peștera Lascaux, în Franța, era frecventată de oameni acum circa 21.000 de ani: de atunci datează cărbunele, oasele și coarnele lăsate de ei. Pe atunci nu exista Strâmtoarea Hormuz. Ea a revenit acum circa 14.000 de ani, iar Golful a ajuns cam la forma de azi pe la 7.000.

Apa pentru care se ceartă lumea săptămâna aceasta e mai tânără decât locuirea de la Lascaux, iar Golful, în forma lui de azi, nu e nici de două ori mai vechi decât piramidele.

Și iată petrolierele din nou, pe culoarele lor. Sub ele, prin strâmtoare, trece valea pe care râul și-a săpat-o în drum spre ocean.

Zeci de mii de ani, o vale cu râu. De vreo 14.000 de ani, o strâmtoare. Data viitoare când îți umple ecranul, uită-te la apă și vezi-le pe amândouă.