Trei din patru școli de sat

De ce a scăzut atât de brusc

Căderea nu e treptată. Între anul școlar 2002 și cel din 2003, România a pierdut 3.454 de școli rurale independente într-un singur an, adică o treime din câte mai rămăseseră. Până în 2006, rețeaua ajunsese la mai puțin de o treime din mărimea ei din 2002.

„Independentă" înseamnă, în definiția statisticii oficiale, o unitate cu personalitate juridică proprie: cod fiscal propriu, conducere proprie, bază materială proprie. O școală mică, dintr-un sat cu puțini copii, putea funcționa așa ani la rând. Pe fondul scăderii natalității rurale de după 1990 și al presiunii de a finanța fiecare unitate separat, ministerul educației a restrâns rețeaua în valuri succesive, comasând școlile mici sub conducerea uneia mai mari, de obicei din comuna vecină.

Din 2011, numărul s-a stabilizat: 2.797 de unități atunci, 2.770 astăzi, o diferență de sub un procent în treisprezece ani. Rețeaua rurală a găsit un nou punct de echilibru, la un sfert din mărimea ei de acum trei decenii.

Satul a pierdut mult mai mult decât orașul

Rețeaua urbană de școli primare și gimnaziale a scăzut și ea, de la 2.481 de unități în 1996 la 1.115 astăzi, o scădere de 55,1%. E o cădere reală, dar rămâne departe de cei 75,6% pierduți la sat. Orașele au avut mereu școli mai mari, cu mai mulți elevi pe unitate, iar consolidarea administrativă le-a atins mai puțin.

Ce s-a întâmplat cu școlile care au dispărut

O parte n-a dispărut din peisaj: a coborât un rang. O clădire care își pierde personalitatea juridică nu se închide automat: poate rămâne deschisă ca structură arondată unei școli-mamă, fără conducere, buget sau cod fiscal proprii. Institutul Național de Statistică a început să numere separat aceste structuri abia din anul școlar 2021–2022.

Barele sunt desenate la aceeași scară: lățimea barei din 1996 reprezintă cele 11.330 de unități independente de atunci, singura categorie înregistrată în acei ani. Puse cap la cap, independentele și arondatele din 2024 însumează 6.051 de puncte de școlarizare rurală, adică 53,4% din câte unități independente existau în 1996. Restul spațiului din bară, porțiunea fără culoare, arată cât s-a strâns rețeaua chiar și după ce numărăm și structurile arondate.

Interesant e și sensul mișcării recente: între 2021 și 2024, numărul școlilor independente a stat aproape pe loc, de la 2.774 la 2.770. Structurile arondate sunt cele care au continuat să se închidă, de la 3.620 la 3.281, o scădere de 9,4% în doar trei ani. Coada rețelei, cea mai fragilă, e cea care se mai subțiază.