Unde merg copiii la școală?

Țara

De la 100 la 85

În anii 2000–2005, la 100 de copii născuți cu 7–10 ani în urmă, România avea cam 100 de elevi în clasele I–IV. Nu erau exact aceiași copii, fiindcă unii repetau clasa și alții plecaseră, dar cele două cifre se acopereau. În 2011 raportul ajunsese la 94. Din 2012, când a apărut clasa pregătitoare și cohorta comparată a crescut de la patru la cinci ani de naștere, raportul se măsoară puțin altfel și a stat de atunci între 84 și 89. În 2025 este 85.

Linia gimnaziului este mai ușor de citit, fiindcă fereastra ei nu s-a schimbat: patru ani de naștere, copii de 11–14 ani, clasele V–VIII. Între 2004 și 2010 țara avea, în medie, 93 de elevi de gimnaziu la 100 de copii născuți; între 2012 și 2016 avea, în medie, 89; în 2025 are 83. Copiii care lipsesc din această linie s-au născut, în cea mai mare parte, între 2011 și 2014, anii de după aderarea la Uniunea Europeană, când familiile tinere plecau în număr mare. Un copil care se naște la Bârlad și crește la Torino rămâne, în registrele de aici, un copil născut la Bârlad, dar nu ajunge niciodată într-o clasă din Bârlad.

Un test simplu arată cât de mult cântărește prima sursă. INS numără nașterile și după reședința obișnuită a mamei, adică după locul în care ea trăiește de fapt, din 2012 încoace. Pentru copiii născuți între 2015 și 2019, această a doua numărătoare dă 1.039.823 de copii, cu 2% mai puțini decât cea după domiciliu. Raportul urcă doar de la 85 la 87, așa că această corecție schimbă puțin cifra țării. La nivel de localitate, diferența poate fi însă enormă. În Gârla Mare, o comună din Mehedinți, între 2015 și 2019 s-au înregistrat 290 de copii după domiciliul mamei și doar 70 după reședința ei; școala primară are 43 de elevi. Socotit după domiciliu, raportul este 15; socotit după reședință, 61. Punghina, Gogoșu și Jiana, tot în Mehedinți, arată la fel: comune din care familiile au plecat cu totul, dar în care buletinele au rămas.

Bazinele școlare

Orașul care adună copiii vecinilor

Găești, un oraș de câmpie din Dâmbovița, a înregistrat 604 copii născuți între 2015 și 2019 și are 903 elevi în școala primară: 150 la 100. În cele șase comune cu care se învecinează, raportul este între 52 și 71. Dacă fiecare dintre ele ar ține copiii la nivelul țării, ar avea împreună cu 264 de elevi mai mult; Găești are cu 389 mai mult decât nivelul țării. Deficitul însumat al inelului de comune echivalează cu două treimi din surplusul orașului. Datele nu urmăresc traseul niciunui elev, dar o comună albastră lipită de un oraș brun se citește greu altfel decât ca navetă.

Surplusul este numărul de elevi peste cei 85 la 100 ai țării; deficitul vecinilor adună, pentru localitățile cu hotar comun, elevii care le lipsesc până la același nivel. Apasă pe un nume și harta se mută acolo.

Beiuș, în Bihor, este același mecanism la munte: 492 de copii născuți, 777 de elevi, iar Tărcaia, Curățele și Pocola, de jur împrejur, au 49, 53 și 54 la 100. Târgoviște are 116 la 100, iar Aninoasa, Ulmi și Șotânga, lipite de el, au sub 50. La marile orașe, inelul de vecini explică doar o parte din surplus: Cluj-Napoca are cu 4.151 de elevi mai mult decât nivelul țării, iar celor șapte comune de la hotar, între care Chinteni cu 42 și Baciu cu 52, le lipsesc împreună 1.048 de elevi. Sibiu și Pitești au 119 la 100, Oradea 111. Diferența vine, cel mai probabil, din tot județul și din familii care s-au mutat în oraș după ce copilul s-a născut în altă parte.

Bucureștiul este cazul întors pe dos. Capitala a înregistrat 109.604 copii născuți între 2015 și 2019 și are 87.830 de elevi de școală primară: 80 la 100, sub nivelul țării. Ilfovul, care o înconjoară, are 97 la 100, iar 15 dintre localitățile lui trec de 110: Berceni are 1.027 de elevi la 346 de copii născuți, Măgurele, Otopeni și Dragomirești-Vale au peste 160. Surplusul Ilfovului, aproape 3.000 de elevi peste nivelul țării, acoperă mai mult de jumătate din lipsa Bucureștiului, de aproximativ 5.500. Cel mai probabil, sunt familii care au născut în oraș și au crescut copilul în casa nouă de la marginea lui; datele nu despart însă mutarea de navetă. Dumbrăvița, lângă Timișoara, cu 185 la 100, spune aceeași poveste.

La scara întregii țări, cele două coloane se echilibrează prin construcție, fiindcă nivelul țării e chiar media lor: dintre localitățile colorate pe hartă, cele de peste nivelul țării au împreună 77.802 elevi în plus, iar cele de sub el 68.973 în minus. Harta arată unde se strâng elevii și unde lipsesc; de ce, spune doar prin forma ei.

Capetele

Cele mai goale și cele mai pline

Dacă înșiri cele 2.883 de localități colorate pe hartă după raportul lor, cele mai multe se strâng chiar sub nivelul țării: 956 au între 78 și 91 de elevi la 100 de copii născuți, iar mediana este 80. Coada de jos e lungă: 400 de localități au între 45 și 64, iar 92 sunt sub 45. Coada de sus e scurtă și abruptă: 140 de localități au între 110 și 149, iar 13 trec de 150.

Listele de mai jos cuprind doar localitățile cu cel puțin 100 de copii născuți în fereastra cohortei, ca să nu fie dominate de sate în care o familie cu trei copii mută cifra cu zece puncte. Apasă pe un nume și harta se mută acolo.

Coada de jos are două feluri de locuri. Târșolț și Bixad sunt comune din Țara Oașului, de unde se pleacă de decenii la Paris și în jurul lui; Gârla Mare și Țăndărei sunt localități din care familii întregi trăiesc în altă țară, cu buletinul rămas acasă. Mănăstirea Humorului, Paleu, Moșoaia, Muntenii de Sus și Beclean sunt altceva: comune lipite de un oraș, Gura Humorului, Oradea, Pitești, Vaslui și Făgăraș, unde explicația la îndemână este școala din oraș. Coada de sus este aproape în întregime periurbană: șapte din cele zece localități stau lângă București sau lângă Timișoara. Printre ele se strecoară două orașe mici cu mult mai mulți elevi decât copii născuți, Beiuș și Horezu, iar Găești vine imediat după.

La gimnaziu, golul este mai adânc. O singură comună cu cel puțin 50 de copii născuți, Pietrari, în Vâlcea, nu mai raportează niciun elev de școală primară; la gimnaziu sunt 13 asemenea comune, între care Paleu, în Bihor, Fizeșu Gherlii, în Cluj, și Turdaș, în Hunedoara, fiecare cu peste 100 de copii născuți în fereastra lor. Este tiparul obișnuit al reorganizărilor, deși datele nu spun unde au ajuns acești elevi: clasele mici rămân în sat, clasele V–VIII se strâng la centrul de comună sau în orașul de alături.

Județele

Unde lipsesc cei mai mulți

Un județ nu poate trimite copiii la școală în județul vecin în număr mare, așa că raportul lui adună mai ales efectele plecărilor din țară și ale nașterilor înregistrate pe adrese părăsite. Mehedinți, Ialomița, Galați și Hunedoara au între 74 și 77 de elevi la 100 de copii născuți. La celălalt capăt, Ilfov, Vâlcea, Giurgiu, Harghita și Cluj au 95 sau mai mult. În 35 din cele 41 de județe, orașele stau peste comune; în Satu Mare, Dâmbovița și Argeș diferența trece de 35 de puncte.

^* Vaslui și Iași au un raport care pare artificial de mic. Seria nașterilor din municipiul Vaslui sare de la 700–800 pe an înainte de 2012 la 1.100–2.000 între 2013 și 2021 și coboară apoi sub 700, în timp ce numărul elevilor din oraș a rămas neschimbat; municipiul Iași are aceeași umflătură, mai mică. Este, foarte probabil, un efect al felului în care au fost înregistrate nașterile în acei ani. Cele două municipii și comuna Moșna, din Iași, unde seria arată la fel, sunt lăsate în afara clasamentelor, iar fișa lor poartă un avertisment. Bucureștiul apare ca o singură localitate.

Douăzeci de ani

Comunele care au coborât

Pentru comparația în timp, cifra potrivită este poziția localității față de țară, fiindcă fereastra cohortei s-a schimbat în 2012 și raportul brut dinainte și de după nu se pot pune alături. Dintre cele 2.664 de localități care existau în 1992 și care au avut cel puțin 50 de copii născuți atât în fereastra din 2005, cât și în cea din 2025, 140 dintre ele stăteau în 2005 sub două treimi din nivelul țării. În 2025 sunt 211. Cele care au coborât cel mai mult sunt comune din vecinătatea orașelor: Sacoșu Turcesc și Chevereșu Mare, lângă Timișoara, Mândra și Beclean, lângă Făgăraș; la Beclean raportul a coborât de la 108 la 22 la 100, într-o perioadă în care țara a coborât de la 100 la 85. Cele care au urcat cel mai mult sunt comunele care au devenit cartiere: Berceni, Dumbrăvița, Joița, Ciugud. Fișa fiecărei localități arată linia ei din 2000 până în 2025, alături de linia țării.

O precizare esențială

Ce nu spune această pagină

INS numără și unitățile de învățământ, sălile de clasă, laboratoarele, sălile de gimnastică și terenurile de sport din fiecare localitate. Fișa le arată. Dar unitatea de învățământ, în definiția INS, este o entitate cu personalitate juridică și conducere proprie, nu o clădire. O comună poate avea trei școli în trei sate și o singură unitate; alta poate avea copii în clase, dar nicio unitate cu sediul acolo, fiindcă școala ei este structura unei unități din comuna vecină.

Cifrele arată limpede această diferență. În toamna lui 2025, 3.168 de localități raportează elevi de școală primară, dar numai 2.850 au o unitate de învățământ primar și gimnazial cu sediul în ele. Peste 300 de localități au deci clase fără a avea o „școală” în sensul statistic. Din același motiv, scăderea numărului de unități, de la 13.985 în 1995 la 3.806 în 2025, nu poate fi citită ca un număr de școli închise: cea mai mare parte a ei este reorganizarea din 2003–2006, când numărul a coborât de la 12.456 la 5.045 de unități, fiindcă școlile satelor au fost arondate unei unități de comună. Această pagină compară copii cu elevi, nu clădiri cu clădiri, și nu afirmă nicăieri câte școli s-au închis.