La început e doar nisip
Nisipul de la Costești s-a așezat la începutul Meoțianului, o vârstă geologică ce a început acum circa 7,6 milioane de ani. Apoi a fost acoperit de alte straturi. Între boabele lui rămân goluri mici, pline cu apă.
Trovanții de la Costești
Cresc pietrele de la Costești după ploaie?
Pe marginea drumului dintre Râmnicu Vâlcea și Horezu stau pietre rotunde, numite trovanți, unele cât un om. Pe internet se spune că sunt vii: cresc, se înmulțesc și se umflă după ploaie.
Nu cresc. Trovanții s-au format sub pământ, cât nisipul era îngropat și plin de apă. Ce se schimbă după ploaie e dealul: apa cară nisipul moale, iar piatra, mai tare, rămâne și iese tot mai mult la vedere.
Nisipul de la Costești s-a depus la începutul Meoțianului, o vârstă care a început acum circa 7,6 milioane de ani. Cât de repede s-a întărit în pietre nu a măsurat nimeni. Pietre asemănătoare dintr-o gresie din Scoția au avut nevoie de până la câteva milioane de ani.
Fă-ți un trovant#
Desenul de mai jos e o felie prin deal, lată de 4,5 metri. Mută timpul cu glisorul sau citește mai departe, iar desenul merge odată cu textul.
Nisip moaleLățimea pietrei mari: —Cât se vede din ea: —
Ceva în nisip adună cimentul
La concrețiuni în general, cimentul se depune în jurul unui miez: o bucată de scoică, o frunză, un dinte. Geologii îl numesc nucleu. În desen, nucleele sunt punctele negre.
Atinge nisipul ca să pui propria ta sămânță, apoi mută timpul înainte.
Apa lipește boabele între ele
Apa care trece prin nisip poartă calcar dizolvat. În jurul nucleului, calcarul se depune între boabe și le lipește, de la centru spre margine. Planul de management al rezervației numește asta creștere centrifugă. Unele pietre ies cu inele, altele pline pe dinăuntru: planul spune că structura lor poate fi masivă sau concentrică.
Unde cimentul ajunge la fel din toate părțile, piatra iese rotundă. Unde ajunge mai ușor pe orizontală, de-a lungul stratului, iese turtită.
Două pietre care se ating devin una
În desen, când două nuclee sunt aproape, pietrele lor cresc una spre alta și se lipesc. Așa s-ar putea face un trovant cu „pui”: un corp mare cu umflături pe el. Planul spune doar că cimentarea neuniformă a nisipului le dă trovanților formele lor variate, uneori cu totul bizare.
Nisipul moale e cărat, piatra rămâne
Mult mai târziu, apa și oamenii încep să ia nisipul din deal. Nisipul nelipit se duce ușor; pietrele, mai tari, rămân pe loc sau se rostogolesc la baza malului.
La Costești, peretele carierei are 30 de metri. Planul de management spune că marginea lui de sus se mută mereu, din cauza eroziunii și a nisipului scos de la bază, iar lucrările scot la suprafață alți trovanți.
Acum fă să plouă
Omul din dreapta are înălțimea pe care o alegi cu glisorul din „Cât de mari sunt?”. Uită-te la cele două numere de sub desen înainte să răspunzi.
La fel de lată. Ploaia a luat nisip din jurul ei, așa că acum se vede mai mult din piatră. Cine trece pe acolo după o furtună vede o piatră „mai mare”, deși piatra e aceeași. Consiliul Județean Buzău o spune pe scurt, despre trovanții din județ: „vântul și ploaia curăță nisipul moale”.
În desen, o ploaie ia un strat de nisip gros de 5 centimetri, ca să se vadă ceva. Cât cară o ploaie adevărată la Costești nu a măsurat nimeni, după câte știm.
Cât de repede crește un trovant?#
Pe multe site-uri scrie că trovanții cresc cu 4–5 centimetri la fiecare 1.200 de ani. Înainte să citești mai departe, ghicește.
Din câte am putut afla, nimeni. Numărul apare pe Wikipedia în română, fără nicio sursă, în același paragraf care spune că numele de „pietre care cresc” e greșit. Un blog îl dă ca „4–5 cm în circa 1.000 de ani”.
Planul de management al rezervației, scris de specialiști, nu dă nicio viteză. Spune doar că trovanții s-au format în diageneza timpurie, adică la scurt timp după ce nisipul a fost îngropat.
Câți ani durează să crească o piatră rotundă, după cinci surse
„4–5 cm la 1.200 de ani” afirmația de pe internet, fără sursă; o piatră lată de 1 m
12.000–15.000 de ani
Model pentru o gresie din Scoția Wilkinson și Dampier, 1990, după Paxton și colaboratorii; o piatră lată de 1 m
4 milioane de ani, peste 6 dacă apa stă pe loc
Concrețiuni reale din aceeași gresie Paxton și colaboratorii, 2023; din vârsta lavelor de deasupra
cel mult 2,6 milioane de ani
Concrețiuni din argilă, Japonia calcul din Yoshida și colaboratorii, 2018; 1 m
între circa două luni și 158 de ani
Bolovanii Moeraki, Noua Zeelandă după Wikipedia, care citează Boles și colaboratorii, 1985; 2 m
4–5,5 milioane de ani
Cea mai apropiată comparație e o gresie de pe insula Skye, din Scoția, cu concrețiuni de calcit la fel ca trovanții. Geologii Wilkinson și Dampier au calculat în 1990 că o asemenea piatră, lată de un metru, ar fi avut nevoie de circa 4 milioane de ani dacă apa ar fi curs prin nisip și de peste 6 milioane dacă ar fi stat pe loc. În 2023, o echipă condusă de R. B. Paxton a folosit vârstele deja publicate ale lavelor de deasupra și a arătat că pietrele reale s-au făcut în cel mult 2,6 milioane de ani, cam de două ori mai repede decât cel mai rapid calcul.
Dacă trovanții ar fi crescut cu 4–5 centimetri la 1.200 de ani, o piatră lată de un metru s-ar fi făcut în 12.000–15.000 de ani, adică de câteva sute de ori mai repede decât arată calculul pentru gresia din Scoția.
Alte concrețiuni cresc mult mai repede. Hidekazu Yoshida și colegii lui au studiat pietre rotunde din argilele marine din Japonia, formate în jurul unor resturi organice care putrezeau, și au calculat că marginea lor înaintează cu o sută de milionimi până la o sută de miimi de centimetru pe secundă. La asemenea viteze, o piatră lată de un metru s-ar forma în cel mult câteva sute de ani. Estimările mai vechi dădeau timpi de cel puțin o mie de ori mai lungi. Viteza depinde deci de rocă, de apă și de ce aduce ea. Pentru trovanți, nimeni nu a publicat o măsurătoare.
Cât de mari sunt?#
De la câțiva milimetri la câțiva metri, spun sursele. Mută glisorul la înălțimea ta.
La Ulmet, spune tot Consiliul Județean Buzău, trovanții pot atinge câțiva metri înălțime. Wikipedia scrie că unii de la Costești cântăresc „câteva tone”, fără sursă. Nimeni nu spune cât cântărește sau cât e de lată, măsurat, o anumită piatră, așa că aici nu apare un „cel mai mare”.
Cine a pus pietrele acolo?#
Muzeul Trovanților e o rezervație naturală de 1,1 hectare, ocrotită prin Hotărârea de Guvern 1.581 din 2005. E pe marginea șoselei DN 67, la intrarea în Costești, la baza unei cariere de nisip.
Multe dintre pietrele pe care le fotografiază turiștii au fost așezate acolo de oameni. În 1996, o echipă a Facultății de Geologie și Geofizică din București a amenajat locul ca muzeu în aer liber și a așezat trovanții la baza carierei, cu panouri lângă ei. De atunci, spune planul de management, unele pietre au fost luate, altora li s-a schimbat locul, iar exploatarea nisipului a scos la suprafață altele.
Rezervația e o arie protejată, iar planul ei interzice folosințele care îi dăunează. Unele pietre au fost deja luate, spune același plan. O piatră luată acasă e o piatră pe care n-o mai vede nimeni.
.jpg){kind=link}
Unde se găsesc trovanți?#
Costești e locul cel mai cunoscut, dar nu singurul. Planul rezervației spune că astfel de pietre apar și în alte zone din țară; la Costești sunt foarte multe pe un spațiu mic.
- Costești (Vâlcea)
- Oteșani (Vâlcea)
- Ulmet (Buzău)
- Chiojdu (Buzău)
- Feleacu (Cluj)
- Cașolț (Sibiu)
- Hășdat (Hunedoara)
- Cornii de Sus (Bacău)
- Domnești (Bistrița-Năsăud)
- Cliț (Sălaj)
La Oteșani, la vreo 16 kilometri de Horezu, șuvoaiele de după ploi scot trovanții la iveală din malul pârâului Gresarea. E același lucru ca în desenul de mai sus: apa scoate piatra la vedere, nu o face mai mare.
De unde vine cuvântul?#
„Trovant” e un cuvânt al geologilor români. L-a introdus Gheorghe Munteanu Murgoci, în lucrarea „Terțiarul din Oltenia”, din 1907.
Dicționarul îi dă o origine italiană: „trovante”. În italiană, geologii folosesc cuvântul pentru un bolovan eratic, adică o piatră ajunsă departe de locul unde s-a format; italienii l-au luat din friulană, iar cuvântul e poate înrudit cu un vechi cuvânt francez pentru „vagabond”. Trovanții din România s-au format chiar în nisipul din care ies.
În toată lumea, geologii numesc pietrele de felul acesta concrețiuni. Unele au în mijloc o fosilă, așa că vânătorii de fosile le sparg ca să vadă ce e înăuntru.
Adevărat sau fals?#
Opt afirmații despre trovanți. Alege, apoi vezi ce spun sursele.
După o ploaie mare, un trovant e mai mare decât înainte.
Ploaia spală nisipul moale din jurul pietrei, așa că se vede mai mult din ea. Piatra în sine s-a format sub pământ, demult, spune planul de management al rezervației.
Un trovant e nisip lipit de un ciment de calcar.
Dicționarul îl descrie ca o parte a unui strat de nisip „cimentată de apele calcaroase”.
Creșterea de „4–5 cm la 1.200 de ani” a fost măsurată de geologi.
După tot ce am putut găsi, numărul apare fără nicio sursă pe Wikipedia în română; un blog îl dă ca „4–5 cm în circa 1.000 de ani”.
Pietrele din Muzeul Trovanților stau exact unde le-a lăsat natura.
Muzeul a fost amenajat în 1996 de o echipă a Facultății de Geologie din București, care a așezat trovanții la baza carierei. Unii au fost luați de atunci, alții mutați.
Cuvântul „trovant” a ajuns în română din italiană.
Dicționarul dă ca origine italianul „trovante”.
Numele de trovant l-a introdus un geolog român, la începutul secolului al XX-lea.
Gheorghe Munteanu Murgoci l-a folosit în lucrarea „Terțiarul din Oltenia”, din 1907.
Trovanții se găsesc doar la Costești.
Se găsesc și în alte locuri din țară, de la Ulmet, în Buzău, la Feleacu, lângă Cluj. La Costești sunt doar foarte mulți pe un loc mic.
Pietre rotunde asemănătoare, tot din sediment cimentat, există și în alte țări.
Pe o plajă din Noua Zeelandă stau bolovanii Moeraki, lați de până la 2,2 metri, iar în gresiile din Utah se găsesc bile mici de oxid de fier.
Răspunde la toate opt ca să-ți vezi scorul.
Surse și ce nu se știe#
Faptele despre geologia de la Costești, muzeu și rezervație vin din planul de management al rezervației, un document oficial. Definiția și originea cuvântului vin din dicționare. Ce e nucleul unei concrețiuni, datele despre bolovanii Moeraki și lista localităților vin de pe Wikipedia. Pentru viteze și comparații am folosit articole științifice despre alte concrețiuni, spunând de fiecare dată despre ce rocă e vorba.
Desenul de sus e schematic: urmează pașii descriși de plan, dar formele, mărimile și cât cară o ploaie sunt alese ca să se vadă procesul.
Ce nu spun sursele
- Cât de repede a crescut un trovant. Nicio măsurătoare publicată pe trovanți, din câte am găsit.
- Câți ani au trovanții. Nisipul de la Costești e din Meoțian; momentul în care s-a întărit cimentul nu e datat. Pentru trovanții din Buzău, Consiliul Județean scrie că nisipul s-a întărit „probabil în ultimele sute de mii de ani”, fără să spună de unde știe.
- Cât de mare e cel mai mare trovant. „Câteva tone” și „4,5 metri lățime” circulă fără sursă.
- Cât nisip cară o ploaie la Costești. Planul spune doar că marginea carierei se mută.
Documente și dicționare
- Planul de management al Rezervației Naturale Muzeul Trovanților, aprobat prin Ordinul nr. 919/2014. legeaz.net Geologia, vârsta nisipului, istoria muzeului, limitele și suprafața rezervației.
- Dicționarul explicativ al limbii române și Marele dicționar de neologisme, s.v. „trovant”. dexonline.ro Definiția și originea italiană a cuvântului.
- Vocabolario Treccani, s.v. „trovante”. treccani.it Sensul italian: sinonim pentru bolovan eratic.
- Consiliul Județean Buzău, „Situri cu trovanți din județul Buzău”. cjbuzau.ro Trovanții de la Ulmet și Chiojdu, mărimile lor și rolul ploii.
Articole științifice
- Palcu, D. V., Vasiliev, I., Stoica, M. și Krijgsman, W. (2019). The end of the Great Khersonian Drying of Eurasia: magnetostratigraphic dating of the Maeotian transgression in the Eastern Paratethys. Basin Research 31, 33–58. doi.org Când a început și când s-a încheiat Meoțianul.
- Paxton, R. B., Andrews, J. E., Dennis, P. F., Marca, A. D. și Holmden, C. (2023). Concretionary cementation of a Scottish Middle Jurassic sandstone by hot, Paleocene fluids: a clumped isotope study. Journal of the Geological Society. doi.org Cât au durat concrețiunile din gresia de pe Skye; calculul lui Wilkinson și Dampier (1990), citat aici.
- Yoshida, H. et al. (2018). Generalized conditions of spherical carbonate concretion formation around decaying organic matter in early diagenesis. Scientific Reports 8, 6308. nature.com Viteza de creștere a concrețiunilor sferice din argile marine din Japonia.
- Chan, M. A. et al. (2004). A possible terrestrial analogue for haematite concretions on Mars. Nature 429, 731–734 (rezumat). nature.com Ce trebuie ca să se formeze o concrețiune sferică: rocă prin care trece apa și un front de reacție.
- Zalewska, N. et al. (2025). Rezumat EPSC-DPS2025-1125, Europlanet Science Congress. meetingorganizer.copernicus.org Cimentul trovanților, calcit între boabe de cuarț; „până la 4,5 metri”, fără sursă.
Surse de sprijin
- Wikipedia în română: „Trovant” și „Muzeul Trovanților”. ro.wikipedia.org Lista localităților și coordonatele; aici apare, fără sursă, creșterea de „4–5 cm în 1.200 de ani”.
- Wikipedia în engleză: „Moeraki Boulders” și „Concretion”. en.wikipedia.org Mărimea și vârsta bolovanilor Moeraki, după Boles și colaboratorii (1985); ce poate fi nucleul unei concrețiuni.
- Natural Earth, granițele țărilor la scara 1:10.000.000 (domeniu public). naturalearthdata.com Conturul României de pe hartă.