Vârsta de vârf nu există

Patru teste, aceiași oameni, aceeași zi

Psihologii Joshua Hartshorne (MIT) și Laura Germine (Harvard) au strâns rezultate de la 48.537 de oameni, cu vârste de la adolescență până la senectute, prin testele publice de pe testmybrain.org și gameswithwords.org, completate cu norme din teste standardizate de inteligență și memorie culese de-a lungul mai multor decenii. Diferența față de cercetările mai vechi ține de eșantion: aceiași oameni, testați în aceeași zi, cu aceeași metodă, la orice vârstă între cincisprezece și optzeci de ani, ceea ce face comparabile vârfurile diferitelor capacități în loc să le adune din studii separate, cu populații și metode diferite.

Rezultatul, publicat în Psychological Science, desparte mintea în capacități care culminează pe rând, nu împreună. Viteza de procesare — cât de repede recunoști și potrivești simboluri — urcă abrupt și atinge vârful la nouăsprezece ani, apoi coboară relativ repede. Memoria de lucru continuă să urce până spre douăzeci și cinci–treizeci și cinci de ani, unde rămâne aproape de vârf o vreme, și coboară după aceea foarte lent. Recunoașterea emoțiilor de pe fața altcuiva urcă și mai încet, ajunge la vârf pe la patruzeci–cincizeci de ani și coboară vizibil mai repede după șaizeci. Vocabularul și cunoștințele generale urcă tot timpul cât a durat testarea: la șaptezeci de ani, în datele acestui studiu, încă nu se opriseră din creștere.

De la vârful vitezei la marginea vocabularului sunt peste cincizeci de ani în aceeași minte.

Intervalele dintre vârfuri nu sunt egale — cresc. Șase ani despart vârful vitezei de începutul ferestrei memoriei de lucru; cincisprezece ani despart începutul acelei ferestre de începutul ferestrei recunoașterii emoțiilor; cel puțin douăzeci și cinci de ani o despart pe aceasta de punctul unde vocabularul încă urca, la finalul testării. Mintea nu culminează o singură dată — pauzele dintre culminări se lărgesc pe măsură ce înaintezi în vârstă.

Vârsta ta, prin patru ferestre

Scrie-ți vârsta sau trage cursorul. Fiecare culoare arată unde se află acum capacitatea respectivă, față de propriul ei vârf.

Ce se coace repede și ce se coace încet

Distincția nu e nouă în psihologie: Raymond Cattell numea, încă din anii 1940, inteligența „fluidă" — viteza brută de procesare și rezolvare, sensibilă la vârstă — și pe cea „cristalizată" — vocabularul și cunoștințele acumulate, care se comportă ca o economie cu depuneri, nu ca un sprint. Ce a adăugat studiul lui Hartshorne și Germine e rezoluția: între fluid și cristalizat mai există cel puțin două trepte distincte — memoria de lucru și recunoașterea emoțiilor — fiecare cu propriul calendar.

Explicația fiziologică plauzibilă ține de ce anume se maturizează ultimul în creier. Cortexul prefrontal, implicat în viteza de procesare și în controlul atenției, se maturizează relativ devreme și începe să piardă din densitatea sinaptică încă din tinerețe. Circuitele care susțin recunoașterea emoțiilor și judecata socială depind de experiență acumulată — de mii de fețe văzute, mii de situații interpretate — motiv pentru care vârful lor vine mult mai târziu. Vocabularul nu are, în principiu, o limită fiziologică a creșterii: fiecare cuvânt nou învățat se adaugă la ce s-a strâns deja, atât cât mintea rămâne capabilă să înregistreze informație nouă.