Harta vocalelor românești, de la i la u, cu ă și î la mijloc

Harta ta: șapte vocale, douăzeci de secunde#

Spune pe rând șapte vocale, câte o secundă fiecare, ca și cum le-ai cânta încet. Primele trei, i, a și u, sunt colțurile gurii tale: după ele pagina îți potrivește scara, pentru ca o voce de copil, una de femeie și una de bărbat să poată sta pe aceeași hartă.

De ce sunt rare ă și î?#

Pe hartă, ă și î stau la mijloc: limba nu e nici în față, ca la i și e, nici trasă în spate, ca la u și o. î e sus, cu gura aproape închisă; ă e mai jos, cu gura pe jumătate deschisă. (î și â sunt aceeași vocală, scrisă în două feluri.)

▶ Ascultă: a, ă, î, i

PHOIBLE, o colecție de 3.020 de descrieri ale sunetelor din 2.176 de limbi (numărate după codul Glottolog), arată cât de rar e locul acesta. Cam o limbă din șase are o vocală notată ca î (371 de limbi) și cam una din patru una ca ă (504). Pe amândouă le au 129 de limbi, adică una din paisprezece până la șaptesprezece, după care descriere a fiecărei limbi o iei în calcul (161 dacă iei orice descriere). Printre ele: amharica, marathi, kashmiri, khmera, komi și oseta.

Câteva limbi mari ale Europei au doar jumătate din pereche: în cel puțin o descriere din PHOIBLE, rusa și polona au o vocală ca î, iar franceza și germana una ca ă. Iar dintre limbile romanice, scrie Margaret Renwick, de la care vin măsurătorile de pe hartă, niciuna în afară de română nu are î.

Și totuși, ă și î deosebesc între ele foarte puține cuvinte. Renwick dă cele trei perechi citate de obicei: rău și râu, țări și țâri (pești), văr și vâr (de la „a vârî”). Primele două vin din latină, din reus și rivus: în amândouă, r-ul de la început a tras vocala spre mijlocul gurii.

Nici lingviștii nu le scriu la fel. Renwick îl notează pe ă cu ʌ, nu cu ə, cum e obiceiul, pentru că ə sugerează o vocală slăbită, iar la vorbitorii ei ă și-a păstrat un loc propriu pe hartă și durata unei vocale întregi.

Ce vocale din engleză nu au pereche în română?#

Pe aceeași hartă pot sta și vocalele englezei, din înregistrările a 92 de americani (Hillenbrand și colegii săi, 1995). Fiecare vorbitor american e scalat după propriile vocale i, a și u, ca tine; mediile românești sunt scalate pe grupe (femei, bărbați).

• Un e românesc, două englezești. e-ul românesc stă aproape de amândouă vocalele din head și had, mai aproape de head și puțin mai sus în gură. Engleza le ține despărțite (bed, bad); româna are un singur e în zona aceea.
• î, aproape de heard. În primele două rezonanțe, î stă lângă vocala americană din heard. Diferența e un r: americanii îl rostesc odată cu vocala, iar r-ul coboară a treia rezonanță, pe care harta nu o arată, la circa 1.711 Hz la bărbați și 1.931 Hz la femei, față de cel puțin 2.355 Hz și 2.734 Hz la celelalte vocale.
• ă, cel mai aproape de hud. Vocala din hud (sau din cup) e vecina cea mai apropiată a lui ă, dar nu aceeași: e mai deschisă.
• Trei vocale fără vecin. Vocalele din hid, hawed și hayed sunt vocalele englezești cele mai depărtate de orice vocală românească.

Țintește o vocală englezească

Alege o țintă, apoi spune vocala și mută punctul în cerc. Merge după ce ți-ai făcut harta (pagina trebuie să-ți știe i, a și u).

Cum îți citește pagina vocea?#

Când spui o vocală, coardele vocale vibrează, iar gura și gâtul, ca un tub cu o anumită formă, întăresc câteva frecvențe ale sunetului. Primele două, numite formanți, sunt de ajuns ca să deosebești vocalele: prima crește cu cât deschizi gura mai mult, a doua crește cu cât duci limba mai în față. Harta are prima pe verticală (în jos înseamnă gura mai deschisă) și a doua pe orizontală (în stânga înseamnă limba mai în față).

De câteva zeci de ori pe secundă, pagina ia ultimele circa 40 de milisecunde de sunet și caută cele două rezonanțe cu o metodă clasică din fonetică (predicție liniară). La vocile înalte, unde armonicele vocii sunt rare, ajustează modelul doar după armonice (metoda lui El-Jaroudi și Makhoul, 1991).

Metoda a fost testată pe 1.658 de vocale înregistrate (Hillenbrand, 1995), iar rezultatele au fost comparate cu rezonanțele măsurate de autori și corectate manual. Pe aceste înregistrări de studio, în punctul cel mai stabil al vocalei, ambele rezonanțe s-au abătut cu mai puțin de 10% de la valoarea măsurată la 94% din vocalele bărbaților, la 89% din ale femeilor și la 86% din ale copiilor. La copii și la vocile foarte înalte, prima rezonanță e cea mai greu de prins, mai ales la i, u și î, unde stă aproape de înălțimea vocii: acolo punctul tremură mai mult.

Media românească vine din teza lui Margaret Renwick (Cornell, 2012): 14 femei și 3 bărbați, vorbitori de română standard, care au citit cuvinte în propoziția „Spune ... de trei ori”; măsurătorile sunt luate la mijlocul vocalei accentuate. Pata fiecărei vocale e media, plus și minus o abatere standard (Renwick dă media abaterilor: cât variază vocala de la un cuvânt și de la o repetare la alta). Media pe hartă e cea dintre media femeilor și cea a bărbaților, deci cei trei bărbați cântăresc cât cele 14 femei. Vorbitorii americani au fost scalați fiecare în parte, ca tine; Renwick dă doar mediile pentru femei și pentru bărbați, așa că acestea au fost scalate pe grupe.

Schița gurii din colțul hărții arată ce înseamnă, în manuale, cele două direcții: limba se ridică acolo unde e punctul. E o schemă, nu o radiografie: rotunjirea buzelor, de pildă, mută și ea a doua rezonanță.

Întrebări#

Surse#

• Renwick, M. E. L. (2012). Vowels of Romanian: Historical, Phonological and Phonetic Studies. Teză de doctorat / PhD thesis, Cornell University. Tabelele / Tables 4.5–4.6.
• Hillenbrand, J., Getty, L. A., Clark, M. J., Wheeler, K. (1995). Acoustic characteristics of American English vowels. JASA 97(5), 3099–3111.
• Datele și înregistrările Hillenbrand 1995 / Hillenbrand 1995 data and recordings (copie, cu permisiune / mirror, with permission)
• Moran, S., McCloy, D. (eds.) (2019). PHOIBLE 2.0. CC BY 4.0.
• El-Jaroudi, A., Makhoul, J. (1991). Discrete all-pole modeling. IEEE Transactions on Signal Processing 39(2), 411–423.
• Klatt, D. H. (1980). Software for a cascade/parallel formant synthesizer. JASA 67(3), 971–995.
• Traunmüller, H. (1990). Analytical expressions for the tonotopic sensory scale. JASA 88(1), 97–100.

Măsurătorile românești sunt cele din tabelele lui Renwick, la vocalele accentuate; cele englezești sunt valorile din porțiunea stabilă a vocalei („steady state”) din fișierul vowdata.dat, pentru 45 de bărbați și 47 de femei care au spus și i, și a, și u. Din PHOIBLE au fost numărate simbolurile ɨ și ə; o limbă care își scrie vocala de mijloc altfel (bulgara, de pildă, cu ɤ) nu intră în numărătoare.