mariuscomper.uk EN

Pâclele Mari și Pâclele Mici, județul Buzău

Pământul care respiră

Lângă Berca, dealuri de noroi cenușiu bolborosesc. Gazul vine dintr-un zăcământ despre care se crede că se află la peste trei kilometri adâncime, iar cantitatea care iese la suprafață a fost estimată de oamenii de știință pe baza unor măsurători în teren.

Berca, județul Buzău

Două dealuri care bolborosesc

Pâclele Mari este un deal lung de 1,8 kilometri și înalt de 80 de metri. Pâclele Mici, alături, are 1,3 kilometri lungime și 60 de metri înălțime. Ambele sunt acoperite de conuri de noroi uscat, unele de până la 10 metri, și ambele sunt rezervații naturale.

Un studiu din 2004, citat într-o lucrare din 2012, a numărat 65 de orificii la Pâclele Mici și 62 la Pâclele Mari. Panta unui con variază de la aproape orizontală până la 35–40 de grade, după cât de fluid e noroiul.

Nimic de aici nu e topit

Noroiul e argilă și apă sărată, ridicate de gaz. Apa e bogată în bromuri, iar la suprafața bălților poate pluti o peliculă subțire de țiței.

Între 93 și 96 la sută din gazul care iese e metan, principalul component al gazelor naturale.

Orificii mici, debite foarte diferite

Gazul ajunge la suprafață prin orificii: guri și bălți care bolborosesc. La Beciu, a patra zonă din grup, cele 46 de orificii acoperă împreună circa 30 de metri pătrați, 0,65 la sută din noroiul erupt recent.

În iunie 2011, cercetătorii au măsurat 40 dintre ele. Fiecare elibera între 14 kilograme și 32 de tone de metan pe an, ceea ce presupune că ritmul din iunie se menține tot anul.

0 m

Acum coboară

Tot ce urmează, până când revine suprafața, e un desen, nu o fotografie sau o măsurătoare. Doar adâncimile vin din surse.

O sondă de lângă Pâclele Mici, Berca 2341, a ajuns la 3.330 de metri.

peste 3.000 m

Gazul

Datele sondei de la Berca sugerează că principalul zăcământ de gaz se află la peste trei kilometri adâncime. Gazul se adună în anumite blocuri de rocă, sub presiune.

Faliile care ajung la aceste blocuri îi deschid o cale. Gazul și noroiul urcă pe aceleași crăpături.

circa 3.000 m

De unde pornește noroiul

Geologii estimează că noroiul pornește din roci din Miocenul mijlociu, de la circa 3.000 de metri, judecând după vârsta rocilor și structura cutei. Urcă pe flancurile faliate ale cutei.

Asta înseamnă de aproximativ nouă ori înălțimea Turnului Eiffel.

Straturi de rocă cutate sub cele două dealuri

Conurile se află pe o cută anticlinală lungă de circa 18 kilometri, orientată aproximativ de la nord la sud. E făcută din straturi de sedimente vechi de milioane de ani, cu un miez de sare, și tăiată de falii. Noroiul erupt s-a adunat deasupra, în cele două dealuri.

Între cele două războaie mondiale, zona petrolieră Berca–Arbănași–Sărata Monteoru a fost cea mai importantă din România. Câteva sonde mai funcționau încă în 2012.

Drumul în sus

Derulează, iar gazul urcă odată cu tine. Fiecare punct reprezintă gaz care urcă pe o falie. E desenat, nu urmărit.

Lucrările raportează cât gaz ajunge la suprafață.

Cel puțin 1.350 de tone pe an

Aceasta este cantitatea anuală de metan raportată pentru cei patru vulcani noroioși, din orificii și din terenul noroios din jur. Autorii dau totalul ca „cel puțin” 1.350 de tone pe an.

Asta înseamnă circa 43 de grame în fiecare secundă (calcul propriu). La Pâclele Mari, din terenul din jurul orificiilor iese mai mult metan decât din orificiile însele.

Emisia de metan pe an, tone
0200400600800Pâclele Mari2004730Pâclele Mici2004383Beciu2012189Fierbători200437

Din orificii Din terenul noroios

Totalurile din lucrări: Pâclele Mari 730, Pâclele Mici 383, Beciu 189, Fierbători 37. Împreună fac 1.339; lucrarea din 2012 dă „cel puțin 1.350”, fără să arate cum a adunat. Anul de sub fiecare nume e cel al lucrării. Nu sunt publicate intervale de eroare.

De ce nu apare un număr de „mașini”

Înainte de a construi pagina, am fixat o regulă (citiserăm deja lucrările): dau o valoare pentru cantitatea de gaz doar dacă o lucrare publică un total anual măsurat, cu incertitudinea lui. Aceste lucrări prezintă totaluri calculate pe baza măsurătorilor în teren, dar nu precizează incertitudinea lor. De aceea nu există o comparație cu mașinile.

Mai este un motiv. La aceeași masă, metanul încălzește clima de circa 30 de ori mai mult decât dioxidul de carbon pe 100 de ani și de circa 83 de ori pe 20 de ani, deci orice comparație s-ar schimba de aproape trei ori după alegere. N-am găsit nicio valoare publicată pentru emisiile anuale ale unei mașini medii din România.

Totalurile vin din studii publicate în 2004 și 2012. N-am găsit un total mai nou.

Cât citești

Contorul folosește valoarea minimă, 1.350 de tone pe an, împărțită uniform pe tot anul. Debitul real nu e constant, iar lucrările nu spun cum variază.

Cantitatea estimată de metan eliberat de când ai deschis pagina:

0 g

Dă mai departe

Dacă știi pe cineva care ar vrea să vadă un vulcan noroios respirând, trimite-i pagina.

Surse și note

Valorile sunt citate din lucrările de mai jos, pe care le-am citit. Cerul, lumina, dealurile, textura rocii și strălucirea gazului sunt pictate pentru atmosferă și nu poartă date. Desenul rocii e o schemă: doar adâncimile (sonda de 3.330 m, sursa noroiului la circa 3.000 m, zăcământul de gaz sub 3.000 m) vin din surse. Faliile, sarea și straturile de rocă nu sunt desenate după date, iar punctele reprezintă gaz care urcă, nu bule urmărite. Turnul Eiffel e desenat la înălțimea lui oficială de 330 de metri, pentru comparație. Conversia în grame pe secundă și în litri e calculul nostru: 1.350 de tone pe an împărțite la secundele dintr-un an, folosind pentru metan, la 15 °C și o atmosferă, o densitate de 0,679 kilograme pe metru cub.

  1. Etiope, G., Baciu, C., Caracausi, A., Italiano, F., Cosma, C. (2004). Gas flux to the atmosphere from mud volcanoes in eastern Romania. Terra Nova 16. doi:10.1111/j.1365-3121.2004.00542.x. Rezumat citit; totalurile din orificii și sol pentru Pâclele Mari, Pâclele Mici și Fierbători, așa cum sunt prezentate în tabelele următoarelor două lucrări.
  2. Baciu, C., Caracausi, A., Etiope, G., Italiano, F. (2007). Mud volcanoes and methane seeps in Romania: main features and gas flux. Annals of Geophysics 50. doi:10.4401/ag-4435. Acces liber; citită integral. Dimensiunile dealurilor, înălțimea și panta conurilor, geologia, Tabelul II.
  3. Frunzeti, N., Baciu, C., Etiope, G., Pfanz, H. (2012). Geogenic emission of methane and carbon dioxide at Beciu mud volcano. Carpathian Journal of Earth and Environmental Sciences 7(3), 159–166. PDF. Citită integral. Tabelul 1, intervalul 0,014–32 t/an pe orificiu, 40 din 46 de orificii măsurate direct, „peste 3 km adâncime” (citând Sencu 1985), totalul de 1.350 t/an.
  4. Brustur, T., Stănescu, I., Macaleț, R., Melinte-Dobrinescu, M. C. (2015). The mud volcanoes from Berca. Geo-Eco-Marina 21. PDF. Noroi din depozite din Miocenul mijlociu, la circa 3.000 m; sonda 2341 Berca, 3.330 m.
  5. Înălțimea Turnului Eiffel: 330 m cu tot cu antena montată în 2022, Wikipedia (site-ul oficial blochează accesul automat).
  6. Factorii de încălzire ai metanului fosil, 29,8 (100 de ani) și 82,5 (20 de ani): IPCC AR6, Grupul de lucru I, capitolul 7, Tabelul 7.15. Rotunjiți pe pagină la 30 și 83.
  7. Imagini. Fotografii de Whitepixels, făcute pe 8 aprilie 2018 la Pâclele Mari, CC0 (Wikimedia Commons, fișierele „RO Berca mud volcanoes 03, 04, 07 și 08”). Video: „Mud volcano Paclele mici”, Toniher, 28 august 2017, CC BY-SA 4.0; redimensionat și recodat pentru această pagină, fără sunet.
  8. Neverificat. Dacă debitele s-au schimbat de la studii încoace; o măsurare prin satelit a norului de metan de la Berca; câte orificii de la Pâclele Mari și Mici au fost măsurate direct. Un studiu mai nou (Briceag et al. 2019) raportează măsurători noi la Berca, cu „variabilitate mare”, dar rezumatul nu dă totaluri și n-am citit textul integral.