Dialectele presuriiENRO
Harta Europei cu 1.178 de înregistrări de presură galbenă clasificate; acolo unde licența permite, un dreptunghi arată spectrograma finalului de cântec al unei păsări, colorată după tip; celelalte sunt puncte.
Spectrograma unui cântec de presură galbenă: un șir de note scurte, urmat de o notă înaltă și de o notă lungă și dreaptă.șirulfinalul
notă înaltă înainte
fluierat coborâtor la sfârșit
notă mai înaltă la sfârșit
notă mai joasă la sfârșit

Se desenează harta…

    1. O pasăre · 1.178 de înregistrări · 28 de țări

      Dialectele presurii galbene: harta Europei desenată din finaluri de cântec

      Și păsările au accent. Presura galbenă (Emberiza citrinella), o pasăre mică și galbenă care trăiește printre garduri vii și la marginea câmpurilor, are un cântec scurt, pe care îl încheie altfel de la o regiune la alta. Fiecare dreptunghi de pe hartă arată cum își încheie cântecul o pasăre reală. Atinge-l ca s-o asculți.

      Caută înregistrările de lângă orașul tăusau citește mai departe

    2. Cântecul

      Un șir de note repezi, apoi una lungă#

      Presura galbenă e o pasăre cât o vrabie, care trăiește printre garduri vii și la marginea câmpurilor; masculul are capul galben-aprins. Un cântec durează cam 2,4 secunde.

      Imaginea arată un cântec real. Timpul curge de la stânga la dreapta, iar înălțimea sunetului de jos în sus. În stânga liniei întrerupte e șirul de note repezi și egale. În dreapta ei e finalul, iar finalul e partea care se schimbă de la o regiune la alta.

    3. Finalurile

      Patru feluri de a încheia același cântec#

      Aproape orice final are o notă lungă și dreaptă, pe la 5 kHz. Diferă ce o însoțește: o notă înaltă înaintea ei, un fluierat care coboară după ea, o notă mai înaltă sau urcătoare după ea, ori o a doua notă, mai joasă. Câteva păsări fac două dintre acestea.

      Ornitologii le notează cu litere (XB, BC, BE, BhBl). Aici fiecare e numit după ce se aude. Apasă pe unul ca să asculți o pasăre care îl cântă.

    4. De la Marea Nordului la Scandinavia

      Din Olanda până în Norvegia, nota înaltă vine înainte#

      În Olanda, Belgia, Germania și Elveția, 271 din 298 de păsări clasificate cântă o notă înaltă chiar înaintea celei lungi. Suedia și Norvegia cântă la fel: 41 din 43. Danemarca, aflată între ele, are doar 7 păsări clasificate, iar 5 dintre ele încheie cu fluieratul coborâtor.

      „Pasăre” înseamnă aici înregistrările făcute de același om, în aceeași zonă de 10 km și cu același final, numărate o singură dată. Astfel, un singur om harnic, într-o singură pădure, nu poate colora o regiune. Nu sunt păsări identificate individual.

    5. Marea Baltică

      Peste Marea Baltică, cântecul se termină altfel#

      Suedia e chihlimbarie. De cealaltă parte a Golfului Botnic și a Mării Baltice, Finlanda și Estonia sunt albastre: 36 din 40 de păsări clasificate de acolo încheie cu un fluierat coborâtor, iar nota înaltă dinaintea celei lungi aproape a dispărut.

      Înregistrările nu pot dovedi că marea e cauza; arată doar că aici se întâlnesc două regiuni.

    6. Polonia și Austria

      În Polonia, două păsări din trei încheie cu o notă mai înaltă#

      Între vestul chihlimbariu și estul albastru se află un al treilea final: după nota lungă vine a doua, mai înaltă, dreaptă sau urcătoare. O cântă 47 din cele 69 de păsări clasificate din Polonia; acestea au fost înregistrate de 28 de oameni, dintre care unul singur a înregistrat 22. Cele mai multe dintre celelalte încheie cu fluieratul coborâtor.

      Austria e împărțită: din 27 de păsări clasificate, 11 încheie cu nota mai înaltă, iar 13 cu fluieratul coborâtor. Cehia, aflată între ele, are câte puțin din toate; cercetătorii cehi care au studiat-o o numesc mozaic.

    7. La est de 20° E

      Din Estonia până în Ucraina și Rusia: fluieratul coborâtor#

      În Estonia, Finlanda, Rusia și Ucraina, luate împreună, 90 din 104 păsări clasificate încheie cu fluieratul coborâtor.

      Nota înaltă care deschide finalul în vest se rărește între 15° și 20° E și aproape lipsește mai la est. Deschide 75% dintre finalurile clasificate între 10° și 15° E, 28% între 15° și 20° E, 11% între 20° și 25° E și 2 din 80 între 25° și 40° E.

    8. Marea Britanie

      Marea Britanie: trei tipare pe o insulă și o notă care îi scapă hărții#

      În sudul Angliei nota înaltă vine înainte, ca dincolo de Canalul Mânecii: 25 din 28 de păsări clasificate la sud de 52° N. Între 52° și 54° N dreptunghiurile devin albastre: 14 din 19 încheie cu fluieratul coborâtor, iar acolo unde harta cercetătorilor are păsări în apropiere (7 cazuri), spune același lucru. La nord de 54° N tabloul e din nou amestecat: 11 din 20 au nota înaltă înainte.

      Un singur loc arată ce nu poate vedea harta aceasta. În Yorkshire Wolds, un singur om a încărcat 193 de înregistrări dintr-o zonă mică. Harta de știință cetățenească a cercetătorilor notează păsările de acolo cu o notă înaltă foarte scurtă la început: 17 din cele 39 de puncte ale ei sunt XsBC (notă înaltă scurtă, nota lungă, fluierat coborâtor), iar 15 sunt XsB, fără fluierat. Clasificarea folosită aici a dat, pentru 147 din cele 193 de înregistrări, un simplu fluierat coborâtor. Acolo unde aceeași înregistrare a putut fi regăsită în ambele seturi, 9 din 10 cântece notate XsBC apar aici fără nota scurtă.

      Un dreptunghi albastru spune deci că finalul e un fluierat coborâtor. Nu poate spune dacă înainte vine o notă înaltă foarte scurtă.

    9. Testul

      Vecinii cântă la fel, pe sute de kilometri#

      92%dintre perechile de păsări aflate la mai puțin de 25 de km au același final; la întâmplare, 42%

      Ia două păsări clasificate, înregistrate de oameni diferiți la mai puțin de 25 de km una de alta. În 92% dintre asemenea perechi, finalul e același. Dacă finalurile se amestecă la întâmplare între aceleași locuri, proporția e de 42%. Cele mai multe dintre aceste perechi apropiate sunt din Olanda, unde se cântă aproape un singur final; fără Olanda, proporția e de 85%.

      Asemănarea scade cu distanța și ajunge la nivelul amestecului pe la 700 de km. Dincolo de această distanță, două păsări au același final mai rar decât în amestec, așa cum e de așteptat când există câteva regiuni mari.

      Cine ghicește finalul unei păsări după cea mai apropiată pasăre clasificată, înregistrată de altcineva, nimerește în 81% din cazuri; cine alege mereu finalul cel mai răspândit nimerește în 57%.

    10. Ce nu e pe hartă

      Cele mai multe înregistrări au rămas gri#

      Arhivele păstrează 6.743 de înregistrări localizate ale speciei. 6.515 au putut fi deschise, iar în 5.186 s-a găsit un cântec al cărui final a putut fi desenat. Două modele de inteligență artificială, lucrând separat și fără să știe locul, au numit același final complet pentru 1.194; 1.178 dintre acestea sunt în Europa și apar pe hartă.

      Celelalte înregistrări cu final desenat sunt punctele gri: o notă lungă după care nu se mai poate citi nimic, o înregistrare slabă, o pasăre care s-a oprit înainte de final. Gri înseamnă „neclasificat”. Nu înseamnă alt dialect.

      Cele două modele au fost puse mai întâi la probă pe 97 de înregistrări pentru care cercetătorii au publicat dialectul. Acolo unde amândouă au numit același final complet, acesta a coincis cu cel publicat în 49 din 51 de cazuri. Proba a fost făcută aproape numai pe înregistrări din xeno-canto; pentru cele făcute cu telefonul, singura verificare e comparația pe locuri din secțiunea de metodă. De obicei, modelele greșesc pierzând un element slab, ceea ce lasă pasărea gri și rărește harta acolo unde înregistrările sunt slabe, ca în sud-estul Europei. Greșeala mai importantă e cea din capitolul despre Marea Britanie: o notă înaltă foarte scurtă se pierde, iar pasărea primește altă culoare. Proba nu conținea asemenea cântece și n-a putut măsura această greșeală.

    11. Ce se știa

      Un secol de studii și ce adaugă înregistrările publice#

      Dialectele presurii galbene sunt studiate din anii 1920. În 2015, Tereza Petrusková și colegii ei au pus laolaltă studiile publicate și 204 înregistrări din surse online și din arhive sonore și au conchis că tabloul continental nu susține existența unor grupuri mari de dialecte, distincte geografic, unul estic și unul vestic.

      Harta din studiu împarte dialectele într-un grup „X”, cu nota înaltă înaintea celei lungi, și un grup „B”, fără ea. O regulă pentru verificarea concluziei pe înregistrările publice a fost scrisă înainte de clasificarea lor. Concluzia ar fi fost susținută dacă finalurile cu notă înaltă și cele fără ea ar fi reprezentat, fiecare, cel puțin 15% dintre păsări la vest de 5° E, între 5° și 20° E și la est de 20° E; ar fi fost contrazisă dacă unul dintre cele două feluri ar fi coborât sub 5% într-o bandă cu cel puțin 50 de păsări. La est de 20° E, nota înaltă apare la 7% dintre păsări (interval de 95%: între 2 și 14%): nici una, nici alta. Rămâne peste 5% doar fiindcă 7 dintre cele 12 păsări de acest fel sunt în nordul Suediei și în Åland, puțin la est de linie.

      Scăderea de la vest la est nu e o noutate. Lista studiului din 2015 are 1 asemenea final printre 34 de înregistrări dintre 20° și 70° E, iar harta cercetătorilor, cu mii de înregistrări clasificate manual, 6 printre 1.987. Niciun final nu aparține unei singure jumătăți a continentului: fluieratul coborâtor se cântă și în nordul Spaniei, la păsări înregistrate de 5 oameni, și în Rusia; harta de aici nu poate spune însă dacă în Spania e precedat de o notă înaltă foarte scurtă.

      Arhivele publice adaugă o a doua citire, făcută fără etichetele cercetătorilor, a unor înregistrări pe care le poate asculta oricine, 88% dintre ele făcute din 2015 încoace. Adaugă și teren nou: din cele 381 de pătrate cu latura de 50 de km în care harta de aici are o pasăre clasificată, în 172 harta cercetătorilor nu are niciun punct clasificat. Dacă această citire a arhivelor e corectă rămâne să spună cercetătorii.

    12. România

      România: opt înregistrări, niciuna destul de limpede#

      Arhivele cercetate aici au 8 înregistrări de presură galbenă din România, cea mai veche din 2022. În 3 dintre ele nota lungă se vede, dar după ea nu se mai poate citi nimic; în celelalte nu s-a putut desluși niciun final. Niciunul dintre cele două modele n-a putut numi un final complet pentru vreuna.

      Harta cercetătorilor mai are 3, toate dintr-o singură zi de iunie 2014, din Munții Banatului: una clasificată, cu o notă mai joasă la sfârșit, și 2 doar cu nota lungă.

      Singurul indiciu sunt vecinii. În Ucraina, 15 din 18 păsări clasificate încheie cu fluieratul coborâtor. Ungaria are 5 păsări clasificate, cu trei finaluri diferite. Bulgaria are 15 înregistrări cu cântec și niciuna care să fi putut fi clasificată. La est de 25° E, nota înaltă dinaintea celei lungi e rară, deși harta cercetătorilor are o asemenea pasăre la Dulovo, în nord-estul Bulgariei. Ce cântă presurile din România nu se poate citi din înregistrările aflate în aceste arhive.

      Prima înregistrare limpede ar da prima presură din România clasificată în arhivele publice. Înregistrările clasificate în alte țări au fost făcute de aproape, cu pasărea cântând de mai multe ori la rând. O asemenea înregistrare se poate încărca pe xeno-canto sau pe iNaturalist.

    13. Ce cântă presurile de lângă tine?

      Scrie numele unui oraș. Harta arată cele mai apropiate trei înregistrări clasificate, făcute de oameni diferiți, la ce distanță sunt și ce final au.

      Nu e ales niciun oraș. Harta arată toate cele 1.178 de înregistrări clasificate.

      Atinge orice dreptunghi sau punct colorat ca să asculți pasărea; punctele gri sunt înregistrări care n-au putut fi clasificate. Harta se trage cu mouse-ul; butoanele + și − apropie și depărtează. Apasă pe o etichetă colorată ca să vezi un singur final. Fiecare dreptunghi ține locul înregistrărilor clasificate care cad sub el pe ecran și o arată pe cea mai clară dintre cele cu finalul cel mai frecvent. Un colț de altă culoare arată că acolo niciun final nu ajunge la două treimi din ele; atinge dreptunghiul ca să vezi câte sunt din fiecare.

    Cum a fost făcută harta

    Au fost luate din Global Biodiversity Information Facility, la 11 octombrie 2026, toate înregistrările sonore de Emberiza citrinella care au coordonate: 6.743 de înregistrări, din xeno-canto, iNaturalist, observation.org și din alte 5 surse mai mici. 6.515 au putut fi descărcate; din fiecare s-au folosit primele două minute.

    Un program găsește cântecele (un șir de cel puțin cinci note la intervale egale), aliniază finalurile tuturor cântecelor dintr-o înregistrare și face media lor într-o singură imagine. Media îndepărtează celelalte păsări și vântul și păstrează ce repetă pasărea. Același program a încercat să citească finalurile și n-a reușit: la înregistrările cu dialect publicat a dat eticheta publicată cam o dată din trei. Pe pagina aceasta nu clasifică nimic.

    Imaginile au fost apoi clasificate vizual, cum fac și studiile publicate. Două modele de inteligență artificială de la firme diferite, Claude (Anthropic) și Codex (OpenAI), au văzut fiecare toate imaginile pe planșe numerotate, fără loc, dată sau nume, și au ales dintre tipurile publicate. O înregistrare e clasificată numai dacă amândouă au numit același final complet. Pentru 66 de înregistrări au numit două finaluri complete diferite; acestea rămân gri. Niciun ornitolog n-a verificat etichetele.

    Dintre cele 1.194 de înregistrări clasificate, 1.178 apar pe hartă. Celelalte 16 sunt din Noua Zeelandă, unde pasărea a fost adusă din Marea Britanie în secolul al XIX-lea, și din Asia, la est de 70° E.

    Ce sunt tipurile

    Literele sunt cele din nomenclatura introdusă de Poul Hansen în 1985 și folosită de cercetătorii cehi. Înțelesul lor a fost dedus aici din exemplele sonore de pe site-ul proiectului cercetătorilor: B e nota lungă, X o notă înaltă dinaintea ei, iar C, E, Bh și Bl numesc ce urmează.

    Au fost necesare două simplificări. Prima privește familia cu notă mai înaltă la sfârșit. Studiul din 2023 al cercetătorilor a constatat că cele trei tipuri publicate ale ei (BE, BD și BlBh) sunt despărțite de praguri de frecvență arbitrare și că două grupuri le descriu mai bine decât trei, cel puțin în Europa Centrală; în datele publicate odată cu studiul, 59 dintre cele 69 de puncte notate la început BD sunt trecute la BlBh, iar restul la BE sau lăsate ca intermediare. Cele două modele au fost puse la probă pe 60 de cântece izolate din acel studiu: 19 BE, 18 BlBh și 23 BD. Au numit același final complet pentru 46 dintre ele. Toate cele 25 de cântece BE și BlBh dintre acestea au fost citite ca în publicație. Dintre cele 21 de cântece BD rămase, tipul intermediar, modelele au citit 15 ca BE, pe când studiul trece 18 din cele 21 la BlBh. Modelele deosebesc cele două capete, dar trag linia prin mijloc în alt loc decât cercetătorii, așa că familia apare aici ca un singur tip, „notă mai înaltă la sfârșit”. A doua: un X foarte scurt nu se distinge cu siguranță, așa că XsBC apare ca BC, iar tipul „notă înaltă înainte” înseamnă, practic, X-ul mai lung.

    De unde vin sunetele și imaginile

    Fiecare înregistrare își păstrează licența aleasă de autor, afișată lângă ea. Un sunet e un fragment de vreo trei secunde, cu zgomotul de joasă frecvență filtrat și cu nivelul uniformizat; o imagine e media finalurilor de cântec dintr-o înregistrare. Amândouă sunt adaptări, oferite sub aceeași licență ca sursa lor. Înregistrările cu licență care interzice lucrările derivate (464 pe hartă) apar ca punct cu link către original; din ele nu s-a făcut nicio imagine și niciun fragment.

    Numerele pe care se sprijină capitolele

    În tabele, o pasăre înseamnă înregistrările făcute de același om, în aceeași zonă de 10 km și cu același final, numărate o singură dată; o înregistrare încărcată în două arhive se numără o dată. Benzile se opresc la 70° E.

    Ponderea păsărilor clasificate cu o notă înaltă înaintea celei lungi, pe benzi de longitudine
    BandăPăsăriNotă înaltă înainteInterval de 95%Numai xeno-canto: păsăriNotă înaltă înainte
    la vest de 5° E13567%54–80%9066%
    între 5° și 20° E43875%59–86%17772%
    între 20° și 70° E1727%2–14%7710%

    Aceeași pondere, din zece în zece grade

    Benzile cu mai puțin de 30 de păsări lipsesc din tabel.

    Notă înaltă înainte, pe benzi de zece grade de longitudine
    BandăPăsăriAutori ai înregistrărilorNotă înaltă înainte
    10°–0° V857165%
    0°–10° E29422087%
    10°–20° E19414257%
    20°–30° E123648%
    30°–40° E39343%

    Cât de mult seamănă două păsări, după distanță

    Perechi de păsări clasificate, înregistrate de oameni diferiți. „Amestecat” e media a 999 de reatribuiri la întâmplare ale finalurilor între aceleași locuri.

    Perechi de păsări cu același final
    Distanța dintre elePerechiAcelași finalAmestecat
    0–25 km1.50592%42%
    25–50 km2.20286%42%
    50–100 km5.46779%42%
    100–200 km10.04373%42%
    200–400 km26.80367%42%
    400–800 km74.93651%41%
    800–1.600 km107.25330%41%
    peste 1.600 km48.28023%41%

    Verificări care ar fi putut anula harta

    Etichete publicate. Setul de probă a avut 97 de înregistrări: 11 din lista studiului din 2015 și 86 care corespund, după dată și loc (la cel mult 300 m), unor puncte de pe harta cercetătorilor. Dintre cele 92 de înregistrări cu final complet publicat, cele două modele au numit același final complet pentru 51 și au nimerit eticheta publicată pentru 49.

    Harta cercetătorilor, loc cu loc. În afara Marii Britanii, 463 de înregistrări clasificate au un punct clasificat de pe harta cercetătorilor la mai puțin de 10 km; 429 au finalul cel mai des întâlnit printre acele puncte (93%). Pentru înregistrările din iNaturalist, cele mai multe făcute cu telefonul: 33 din 40. Unele dintre aceste perechi sunt aceeași înregistrare aflată în ambele seturi, deci comparația e, în parte, între două etichete ale aceluiași fișier.

    Cehia. Dintre înregistrările cehe clasificate aici, 19 se află la mai puțin de 5 km de un mascul clasificat în studiul ceh; 17 au același final. Câteva sunt același loc numărat de mai multe ori.

    Telefoane față de microfoane. O notă înaltă slabă se pierde mai ușor pe telefon. În Germania, nota înaltă deschide 88% dintre finalurile clasificate din iNaturalist și 95% dintre cele din xeno-canto; în Polonia, 22% și 7%; în Marea Britanie, 59% și 60%; în Franța, 93% și 65%. Arhivele diferă cu 1 până la 28 de puncte procentuale, când într-un sens, când în celălalt. Benzile de o parte și de alta a meridianului de 20° E diferă cu aproape șaptezeci de puncte.

    Poziție și aglomerare. Fără înregistrările a căror poziție are o eroare declarată mai mare de 1 km (în practică, cele mai multe dintre cele olandeze), perechile aflate la mai puțin de 25 de km au același final în 84% din cazuri; fără Olanda cu totul, în 85%. Jumătate dintre păsări, toate cele din xeno-canto, nu au nicio eroare declarată.

    O înregistrare pe pătrat. Dacă se păstrează o singură înregistrare în fiecare pătrat cu latura de 10 km, rămân 634 de înregistrări. Perechile făcute de oameni diferiți la mai puțin de 25 de km una de alta au același final în 89% din cazuri, față de 40% după amestecare; fără Olanda, 90% față de 37%.

    Fiecare model, separat. Condiția ca două modele să cadă de acord ar putea ea însăși să aleagă anumite înregistrări. Dacă se ia fiecare model separat, cu toate păsările cărora le-a dat un final complet, tiparul rămâne: în Olanda, Belgia, Germania și Elveția, nota înaltă vine înainte la 311 din 343 de păsări numai după Claude și la 299 din 340 numai după Codex; la est de 20° E, la 17 din 193 și la 14 din 205.

    Ce s-a putut clasifica, pe regiuni. Dintre înregistrările cu final desenat, au fost clasificate 16% între 10° V și 0°, 29% între 0° și 10° E, 25% între 10° și 20° E, 30% între 20° și 30° E și 18% între 30° și 40° E. Proporția variază puțin la 20° E, acolo unde se schimbă finalurile (de la 25% la 30%). E cea mai mică în vest, unde cele mai multe înregistrări sunt britanice, și la est de 30° E. Punctele gri de pe hartă sunt înregistrările rămase neclasificate.

    Măsurat, nu citat. Durata unui cântec e mediana a 151 de înregistrări clasificate aici. Înălțimea notei lungi e mediana a 430 de cântece din Cehia, măsurate de Diblíková și colegii ei (2023).

    Fără etichete. Împărțite în patru grupuri numai după formă, fără etichete, cele 702 imagini publicate ale celor trei tipuri mai răspândite ajung în proporție de 71% într-un grup dominat de propriul tip; toate într-un singur grup ar da 57%. Cam 71% dintre imaginile cu notă înaltă înainte ajung în grupuri în care nu mai e aproape nimic altceva; restul, ca și cele două feluri de încheiere, nu se despart numai după formă.

    Ce rămâne neverificat. Etichetele n-au fost revăzute de cercetătorii care au construit nomenclatura. O notă înaltă foarte scurtă scapă clasificării, cum arată capitolul despre Marea Britanie. Spania, Ucraina, Estonia și părți din Rusia se sprijină fiecare pe înregistrările a cel mult zece oameni. Sud-estul Europei e aproape gol. Au putut fi clasificate cam 19% dintre înregistrările cu final desenat din iNaturalist și 24% dintre cele din xeno-canto, deci harta urmează locurile din care există înregistrări bune.

    Surse

    Oamenii care au făcut înregistrările

    Cele 714 înregistrări clasificate ale căror imagini și sunete apar pe hartă, pe autori, fiecare cu licența ei. Fiecare link deschide originalul.

    încă 374 autori