Roșia Montană, anul 131
Contractul de muncă semnat pe ceară, într-o mină de aur, la 6 februarie 131
Pe o plăcuță de brad unsă cu ceară, un jurist cu numele Valerius Firmus a scris, la rugămintea unor mineri iliri, un contract de muncă. Din el a rămas un singur fragment, dar rândul cu data s-a păstrat întreg: consulii Pontianus și Rufinus, a opta zi înainte de idele lui februarie. E cel mai vechi document din Alburnus Maior, târgul de mineri de sub Roșia Montană de azi.
Rândul care spune data
Din contractul încheiat la 6 februarie 131 a rămas o singură bucată de triptic. Textul e lacunar, dar începutul lui se citește limpede. Alege un fragment.
[Po]ntiano [et] Rufino co(n)s(ulibus)
VIII idus Februarias
Valerius Firmus s[cripsi rogatus]
Verzone Beusantis … Dasius Verzonis
[Al]burno Maiori
Alege un fragment din rândul datării.
Tăblița cu numărul XVIII e cea mai veche dintre cele 25 de tăblițe cerate ieșite din galeriile Roșiei Montane. Din tripticul de brad — trei plăcuțe legate, cu ceară pe fețele dinăuntru — s-a păstrat o singură parte, cu ceară pe o singură față și ramă de protecție. Măsoară 145 pe 70 de milimetri: încape în palmă.
A fost găsită în 1854, în galeria Ohaba–Sfântul Simion din masivul Cârnic, împreună cu alte zece tăblițe. Azi se află la Muzeul Național de Istorie a României, cu numărul de inventar 54186. În februarie 2026, muzeul a pus-o în vitrină ca exponat al lunii, la 1.895 de ani de la semnare.
Wikipediile în română și maghiară datează tăblița la 6 ianuarie. Eroarea vine, probabil, dintr-o scăpare ușor de făcut: ziua a șasea a lunii se scria la fel în ianuarie și în februarie, singura deosebire fiind numele lunii. Textul latin păstrat spune însă Februarias, iar muzeul și placa memorială de la Roșia Montană spun februarie.
- Unde
- Alburnus Maior, târgul de mineri de sub Roșia Montană de azi, județul Alba
- Când
- 6 februarie 131, sub consulii Pontianus și Rufinus, în domnia lui Hadrian
- Număr
- Tabula Cerata D. XVIII; Muzeul Național de Istorie a României, inv. 54186
- Dimensiuni
- 145 pe 70 de milimetri, lemn de brad cu ceară, o singură parte de triptic
- Găsită
- 1854, galeria Ohaba–Sfântul Simion, masivul Cârnic
Un contract întreg, de la cap la coadă
Tăblița XVIII e un fragment. Dar tot la muzeu se află dovada că astfel de contracte se păstrează și întregi: tăblița XI, o tocmeală de muncă din 20 mai 164, cu fiecare clauză la locul ei. Plăcuța măsoară 143 pe 105 milimetri și păstrează găurile de legare ale tripticului. Deschide clauzele pe rând.
1. Data
[Macri]no et Celso co(n)s(ulibus) XIII Kal(endas) Iunias
Sub consulii Macrinus și Celsus, în a treisprezecea zi înainte de kalendele lui iunie.
Cu numărătoarea romană, ziua a treisprezecea înainte de 1 iunie cade la 20 mai 164.
2. Scribul
Flavius Secundinus scripsi rogatus a Memmio Asclepi quia se lit[ter]as scire negavit
Eu, Flavius Secundinus, am scris, rugat de Memmius, fiul lui Asclepius, fiindcă a spus că nu știe carte.
Lucrătorul nu știa să scrie, așa că vorbește prin pana juristului. Formula e aceeași ca la 131: scripsi rogatus.
3. Tocmeala
it quod dixsit se locas[se] et locavit operas s[ua]s opere aurario Aurelio Adiutori ex ha[c] die [in] Idus Novembres proximas
Fiindcă a spus că s-a tocmit și își tocmește munca pentru lucrul în mina de aur lui Aurelius Adiutor, de azi până la idele lui noiembrie care vin.
Idele lui noiembrie cad la 13: tocmeala ține din 20 mai până la 13 noiembrie. Aurelius Adiutor, cetățean roman, era proprietar de mină de aur.
4. Plata
[denarios se]pt(u)aginta liberisque [denarios … mer]c[ede]m per [t]empora accipe[re] debebit
Șaptezeci de denari, iar plata și-o va primi la soroc, cum arată un pasaj deteriorat în care sunt pomeniți și copiii.
Suma lizibilă e de 70 de denari; editorii citesc în pasajul deteriorat o sumă în plus pentru copii.
5. Datoria lucrătorului
qu[as] operas sanas v[ale]ntes [ed]e[re] debebit conductori
Iar munca și-o va da sănătoasă și vânjoasă contractorului numit mai sus.
Contractul cere trup întreg și putere: munca în galerie nu ierta.
6. Pedeapsa
quod si invito condu[c]tore decedere aut c[e]ssare volue[rit dare] debebit in dies singulos [H]S V num(mos) (a)ere octus[s(is)] c[ond]uct[or]i
Iar dacă va vrea să plece sau să stea fără voia contractorului, îi va da acestuia, pe fiecare zi, cinci sesterți și opt ași.
Amenda curge pe zi, nu pe lună: fiecare zi de lipsă costă.
7. Apa
si laborem fluor inpedierit pro rata c[o]nputare de[bebit c]onduc[tor]
Dacă apa va împiedica lucrul, contractorul va socoti plata pe măsură.
Apa care năvălea în galerii era primejdia zilnică a mineritului antic; contractul o trece în clauză.
8. Întârzierea plății
[si t]empore peracto mercedem sol[v]endi moram fecerit ead[em] p[oena] tenebitur exceptis cessatis tribus
Dacă, la împlinirea sorocului, va întârzia plata, va fi ținut la aceeași pedeapsă, în afară de trei zile de îngăduință.
Pedeapsa e oglindă: ce plătește lucrătorul pentru o zi de lipsă plătește și contractorul pentru o zi de întârziere, după trei zile de har.
9. Locul și martorii
actum Immenoso Maiori. Titus Beusantis qui et Bradua. Socratio Socrationis. [M]emmius Asclepi.
Încheiat la Immenosum Maius. Titus, fiul lui Beusas, zis și Bradua. Socratio, fiul lui Socratio. Memmius, fiul lui Asclepius.
Locul, Immenosum Maius, nu a fost identificat pe teren. Martorii poartă nume ilire și grecești: târgul minier aduna oameni din tot Imperiul.
Latina contractului e cea vorbită în mină: dixsit în loc de dixit, inpedierit în loc de impedierit, it quod în loc de id quod. Pe alocuri se văd urmele unui text mai vechi: plăcuța fusese folosită o dată și răzuită pentru noul contract. Părțile vin din lumi deosebite: contractorul și scribul sunt cetățeni romani, iar lucrătorul și martorii sunt peregrini — locuitori fără cetățenie — cu nume ilire, dalmate și grecești.
Traducerea românească a textului latin: Marius Comper, după transcrierea Muzeului Național de Istorie a României.
California Antichității
Alburnus Maior a fost întemeiat de romani sub Traian, ca târg de mineri, cu coloniști iliri din Dalmația de sud — printre ei, pirusți, neam vestit de mineri. Locuitorii erau peregrini, rezidenți fără cetățenie romană. Aurul s-a scos aici generații la rând, iar zeci de kilometri de galerii romane se mai pot străbate și azi.
Istoricul Vasile Pârvan a numit ținutul California Antichității: neamuri din toată lumea romană veneau aici după aur. Tăblițele îi dau dreptate: în două contracte încap nume ilire, dalmate, grecești și romane.
În iulie 2021, peisajul minier de la Roșia Montană a intrat în patrimoniul mondial UNESCO, după o campanie de două decenii împotriva redeschiderii minei.
Douăzeci și cinci de tăblițe
Tăblițele au ieșit la iveală între 1786 și 1855, pe măsură ce mineritul modern redeschidea galeriile antice. Lotul cel mai bogat a ieșit în 1854 din galeria Sfântul Simion: unsprezece piese, dintre care nouă se află azi la Muzeul Național din Budapesta.
Ce s-a păstrat e o arhivă a vieții de zi cu zi: vânzări de sclavi — fata Passia, de șase ani, cu 205 de denari; băiatul Apalaustus, grec de neam, cu 600 de denari; o femeie din Creta, cu 420 de denari — împrumuturi de bani, unul scris chiar în grecește, și desfacerea unui colegiu funerar, al lui Jupiter Cernenus, ai cărui membri își pierduseră interesul.
Tăblița XI a fost dăruită muzeului din Cluj de tehnicianul minier L. Diószegi și a ajuns mai târziu la București. Alte piese ale arhivei se află la Budapesta, Cluj-Napoca, Blaj și Alba Iulia.
- 131Se încheie contractul din Alburnus Maior: tăblița XVIII, cel mai vechi document al târgului.
- 142Vânzarea băiatului Apalaustus: 600 de denari, la 16 mai.
- 164Tocmeala lui Memmius: tăblița XI, păstrată aproape întreagă.
- 167Desfacerea colegiului funerar al lui Jupiter Cernenus.
- 1786–1855Tăblițele ies din galerii, pe rând, odată cu redeschiderea mineritului.
- 1854Lotul din galeria Sfântul Simion: unsprezece piese.
- 2021Roșia Montană intră în patrimoniul mondial UNESCO.
Surse
Datele și textele latine sunt ale Muzeului Național de Istorie a României, prin istoricul Mihaela Simion. Traducerea românească a textelor latine: Marius Comper.
- Muzeul Național de Istorie a României: „Exponatul lunii februarie — Descoperiri epigrafice de la Alburnus Maior" (februarie 2026). mnir.ro
- Mihaela Simion: „Tăblițele cerate de la Alburnus Maior" — transcrierile tăblițelor XVIII și XI și traducerea engleză a contractului din 164, păstrate pe historyofinformation.com. historyofinformation.com
- Rada Varga: „The wax tablets of Alburnus Maior", EAGLE Portal (13 mai 2015). eagle-network.eu
- „1,900-Year-Old Roman Employment Contracts Reveal Life in an Ancient Gold Mine", Ancientist (2026). ancientist.com
- Tamás Nótári: „Tăblițele cerate de la Roșia Montană: context și conținut", RRID 01/2021 (PDF). rrid.ro (PDF)
- Studiu de geografie al zonei Roșia Montană (Universitatea de Vest din Timișoara, PDF): intervalul descoperirilor 1786–1855, lotul din 1854, piesele de la Budapesta. cbg.uvt.ro (PDF)
- Wikipedia germană: „Roșia Montană" — tăblițele din anii 131–167, CIL III p. 921 și urm. de.wikipedia.org
- „Neither a Truant nor a Fugitive" (Univ. of Michigan, ICP) și Moldovan, Curentul Juridic — vânzarea din 16 mai 142. quod.lib.umich.edu · revcurentjur.ro (PDF)
- Consulii anului 131: Sergius Octavius Laenas Pontianus și Marcus Antonius Rufinus. en.wikipedia.org
- New East Digital Archive: „Romania's ancient Roșia Montană becomes UNESCO heritage site" (iulie 2021). new-east-archive.org