Cum au unit 1.228 de delegați o țară într-o zi

Capitolul

1918

Oradea

12 octombrie 1918

Budapesta

18 octombrie 1918

Blaj

23 noiembrie 1918

La 12 octombrie 1918 Comitetul Executiv al Partidului Național Român s-a întrunit la Oradea și a primit o declarație de autodeterminare, scrisă de condeiul lui Vasile Goldiș: Budapesta nu mai avea să vorbească pentru români la viitoarea conferință de pace. Șase zile mai tîrziu, la 18 octombrie, Alexandru Vaida-Voevod a citit-o cu glas tare în parlamentul ungar.

La Arad, la 30–31 octombrie, s-a închegat Consiliul Național Român Central, cîrmuirea provizorie a românilor, iar la 6 noiembrie el a dat manifestul către națiune. A urmat la 9 noiembrie un memorandum care cerea predarea Ungariei răsăritene; tratativele cu miniștrii Budapestei, la Arad, în 13–15 noiembrie, au căzut. Consiliul a convocat atunci Adunarea Națională pentru 18 noiembrie stil vechi, 1 decembrie stil nou.

La 23 noiembrie un avion Farman F.40 a aterizat la Blaj cu scrisori despre Unire, între ele și de la Ion I. C. Brătianu, iar a doua zi a dus înapoi hotărîrea de unire. Chemarea era dată; alegerile pentru Adunare au ținut toată luna noiembrie, cerc electoral după cerc electoral.

Pe temeiul dreptului firesc, că fiecare națiune dispune și hotărăște, singură și liber de soarta ei…

Declarația de la Oradea, 12 octombrie 1918

Între timp: Între timp, la 25 noiembrie, Consiliul general al sașilor de la Sibiu a ales neutralitatea, fără să se lege nici de partea ungară, nici de cea română.

Capitolul

1.228

Aleși

600, cîte cinci de cerc

Numiți

628, ai organizațiilor

Comitate

26

Într-un răstimp de douăsprezece zile din noiembrie 1918 românii din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș și-au ales Adunarea: 600 de deputați, cîte cinci din fiecare cerc electoral statornicit la 1910, și încă 628 de trimiși ai bisericilor, ai reuniunilor de dascăli, ai ostașilor și ai însoțirilor culturale. Împreună: 1.228 de credenționale.

Convocarea din 7/20 noiembrie, tipărită în Românul nr. 10 de la Arad și în Unirea de la Blaj, a chemat Adunarea la Alba Iulia și și-a arătat nădejdea ca poporul român însuși să fie de față în număr vrednic de pricină. Delegații s-au alcătuit la Arad și la Bistrița, la Brașov și la Sibiu; una a pornit chiar din București, peste Carpați.

Drumul trecea prin zăpadă: căruțele scîrțîiau spre Alba prin făgașele înghețate, în timp ce o armată germană se retrăgea pe același drum, tun după tun. Samoilă Mârza, țăran veteran din Galtiu, a făcut 11 km cu bicicleta, cu aparatul în spinare, ca să se alăture delegației satului său în dimineața de 1 decembrie.

Adunarea Națională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie pînă la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

Rezoluțiunea, articolul II

Între timp: Între timp, la 28 noiembrie, Bucovina a votat Unirea la Cernăuți, în timp ce la Tîrgu-Mureș adunarea secuilor a votat pentru întregimea teritorială a Ungariei.

Capitolul

1 decembrie 1918

În sală

1.228 de delegați

Pe cîmp

peste 100.000

Votul

Într-un glas

În dimineața de 1 decembrie 1918, 18 noiembrie pe calendarul vechi pe care delegații îl mai foloseau, credenționalele s-au numărat în sala Cazinoului militar: 1.228, fiecare ales sau numit în noiembrie. Afară, pe Câmpul lui Horea, peste 100.000 de oameni așteptau în frigul iernii; o relatare îi ridică peste 120.000.

În sală Gheorghe Pop de Băsești a cîrmuit lucrările, iar Vasile Goldiș a înfățișat Rezoluțiunea: nouă articole, întîi Unirea, dimpreună cu condițiile democratice. Votul a fost într-un glas. Apoi episcopul Iuliu Hossu a dus textul în cîmp și l-a citit mulțimii.

Hotărîrea Adunării se întindea peste 26 de comitate ale vechiului Regat Ungar, iar ultimul ei articol a înființat Marele Sfat Național Român, ca să vorbească pentru națiune înaintea tuturor națiunilor lumii. Unirea decretată era condiționată: întîi autonomie, apoi o Constituantă, drepturi pentru toți cei ce trăiau în noul stat.

O viață întreagă veți mărturisi cu mîndrie: Și eu am fost la Alba Iulia!

Episcopul Iuliu Hossu, către mulțime

Între timp: Între timp, chiar în acea zi, regele Ferdinand și regina Maria au intrat călări în București, în fruntea armatei.

Capitolul

1918 – 1919

2 decembrie 1918

Consiliul Dirigent

22 decembrie 1918

Clujul răspunde

8 ianuarie 1919

Mediașul aderă

La 2 decembrie Marele Sfat Național Român, 200 de membri ai Adunării plus 50 de cooptați, a alcătuit un guvern pentru ținuturile unite: Consiliul Dirigent, sub Iuliu Maniu. La 11 decembrie regele Ferdinand a iscălit Legea Unirii: ținuturile numite în rezoluția Adunării de la Alba Iulia sînt și rămîn pentru totdeauna unite cu Regatul României.

Nu toată lumea votase la Alba. La 22 decembrie o adunare maghiară la Cluj, strînsă în jurul lui István Apáthy, a întărit voința de a rămîne în Ungaria; armata română a intrat în Cluj două zile mai tîrziu, la 24 decembrie. Adunarea secuilor din 28 noiembrie votase la fel la Tîrgu-Mureș.

Sașii au răspuns altfel. După neutralitatea din 25 noiembrie, Adunarea lor Națională s-a întrunit la Mediaș la 8 ianuarie 1919 și a aderat la Unire, încrezîndu-se în punctul întîi al articolului III: deplină libertate națională pentru popoarele conlocuitoare. Evreii au aderat în ianuarie 1919, șvabii în august.

Ținuturile numite în rezoluția Adunării Naționale de la Alba-Iulia din 18 noiembrie 1918 sînt și rămîn pentru totdeauna unite cu Regatul României.

Legea Unirii, 11 decembrie 1918

Între timp: Între timp, la 4 august 1919, armata română a intrat în Budapesta.