Test interactiv · trei minute

Câte animale îți vin în minte în trei minute?

Scrie câte un animal și apasă Enter după fiecare, cât de repede poți. Animalele nu vin la întâmplare: vin pe grupuri, ca niște tufe cu fructe, și mintea trece la alt grup cam atunci când un animal nou ajunge să coste prea mult timp. La sfârșit vezi drumul pe care l-a făcut memoria ta și îl compari cu cel al celor 527 de adulți dintr-un studiu publicat în 2023.

3:00

Orice animal: de casă, sălbatic, pasăre, pește, insectă. Câte unul, apoi Enter. Cuvântul dispare după Enter, ca în studiu, ca să nu te ajute la următorul.

Ce scrii rămâne în această filă. Pagina nu trimite nimic nicăieri.

Drumul tău

Harta drumului tău apare aici după cele trei minute.

Memoria caută pe grupuri

Când cineva numește animale, ele vin în rafale: câine, pisică, hamster, papagal; apoi o pauză, apoi leu, zebră, girafă. În studiu, al doilea animal dintr-un grup a venit în medie la 3,3 secunde după primul. Saltul la un grup nou a costat 5,9 secunde.

Hills și colegii săi au arătat că grupurile se golesc: cu cât stai mai mult într-unul, cu atât fiecare animal nou vine mai greu, pentru că cele mai la îndemână au fost deja spuse. Întrebarea e când merită să pleci.

Regula după care pleacă animalele

În 1976, ecologul Eric Charnov a calculat când trebuie să plece un animal dintr-un loc de hrănire care se golește, ca să strângă cât mai multă hrană pe oră: atunci când ritmul în care locul îi mai dă hrană scade până la ritmul mediu din tot mediul în care caută, socotind și drumul de la un loc la altul. Se numește teorema valorii marginale. Studii cu păsări și cu bondari au găsit că aceste animale pleacă dintr-un loc cam când prezice regula.

Curba arată în medie câte animale aduce un grup după timpul petrecut în el. Linia punctată pornește de la costul saltului la un grup nou; acolo unde atinge curba e momentul de plecare care aduce cele mai multe animale pe minut. Punctul e momentul cel mai bun de plecare; linia verticală roșie e cât au stat oamenii de fapt.

În 2012, Thomas Hills, Michael Jones și Peter Todd au arătat că oamenii care numesc animale par să urmeze aceeași regulă în memorie. În 2023, Jeffrey Zemla, Diane Gooding și Joseph Austerweil au repetat testul cu 527 de adulți din Statele Unite, între 25 și 69 de ani, care au scris animale timp de trei minute, de trei ori. Cei mai tineri, adică trei sferturi dintre ei, au stat într-un grup în medie 7,03 secunde; regula spune că, pentru curba lor, momentul cel mai bun de plecare era la 6,96 secunde. Cei cu vârsta de cel puțin 44 de ani au stat 8,09 secunde, iar momentul cel mai bun pentru ei era la 7,96. Calculul de aici, refăcut din fișierele lor, dă aceleași rezultate.

Ce animale spun oamenii

Primul animal spus a fost câinele în 32% dintre primele liste și pisica în 29%. În trei minute, la prima încercare, jumătate dintre oameni au numit cel puțin 32 de animale, iar în primul minut, 15. Împreună au spus 488 de animale diferite, dintre care 128 au fost spuse de un singur om.

Animalele spuse cel mai des la prima încercare, din 527 de liste.

Ce nu poate spune pagina

Nu e un test medical. Medicii folosesc o variantă rostită, de un minut, ca parte a unor evaluări mai largi ale memoriei și gândirii; pagina nu poate pune și nici exclude vreun diagnostic. Pagina nu încearcă să ghicească vârsta sau altceva despre tine: în studiu, numărul de animale scade foarte puțin cu vârsta și variază mult de la om la om.
Grupurile sunt o schemă făcută de oameni (ferma, Africa, păsări și altele, 30 în total), după Troyer și colegii săi (1997) și Hills și colegii săi (2012). Un animal poate fi în mai multe grupuri. O schemă diferită ar muta unele salturi.
Nu toată lumea e de acord că memoria „caută” cu adevărat ca un animal. Joshua Abbott, Joseph Austerweil și Thomas Griffiths au arătat în 2015 că o plimbare la întâmplare pe o rețea de cuvinte produce același tipar.
Cei din studiu sunt adulți din Statele Unite care au scris în engleză, la calculator. Ediția în română recunoaște numele românești și le pune în aceleași grupuri; comparația cu ei rămâne una cu oameni care au scris în altă limbă.
O singură listă dă puține salturi, așa că momentul tău „cel mai bun” de plecare e o estimare imprecisă. În studiu, la prima încercare, doar 28% dintre oameni au plecat la mai puțin de o secundă de momentul lor cel mai bun.
Pe telefon scrii mai încet decât la tastatură. Numărul de animale se compară greu; raportul dintre timpul unui salt și timpul petrecut într-un grup e mai stabil.

Metoda

Datele sunt fișierele publicate de Zemla, Gooding și Austerweil pe OSF: fiecare răspuns, în ordine, cu timpul de la răspunsul dinainte (primul, de la pornire). Regulile lor de excludere lasă 1.581 de liste de la 527 de oameni. Pagina publică doar totaluri și distribuții, niciodată lista vreunui om.
Un răspuns e un salt dacă nu are niciun grup în comun cu animalul dinainte. Cuvintele care nu sunt animale nu rup șirul. Costul saltului e timpul mediu până la primul animal dintr-un grup nou; timpul petrecut într-un grup e suma pauzelor după acel prim animal. Momentul cel mai bun de plecare e punctul în care o linie dusă de la costul saltului atinge curba câștigului, ca în codul autorilor.
Repetările și cuvintele care nu sunt animale rămân în șir așa cum apar și în fișierele studiului, ca rezultatul tău să se compare cu ale lor. Același calcul rulează în pagină pe lista ta; verificat pe toate cele 1.581 de liste din studiu, dă exact aceleași salturi și aceleași timpuri ca analiza. Comparațiile cu ceilalți folosesc doar prima lor listă, adică prima încercare, ca a ta, la același număr de secunde.
Numele de animale sunt recunoscute și la plural, fără diacritice și, la cuvintele mai lungi, cu mici greșeli de tastare. Pagina arată separat cuvintele pe care nu le recunoaște și nu le pune pe hartă.

Surse

Jeffrey C. Zemla, Diane C. Gooding, Joseph L. Austerweil, „Evidence for optimal semantic search throughout adulthood”, Scientific Reports 13, 22528 (2023); datele și codul pe OSF.
Thomas T. Hills, Michael N. Jones, Peter M. Todd, „Optimal foraging in semantic memory”, Psychological Review 119 (2012).
Eric L. Charnov, „Optimal foraging, the marginal value theorem”, Theoretical Population Biology 9 (1976).
Angela K. Troyer, Morris Moscovitch, Gordon Winocur, „Clustering and switching as two components of verbal fluency: Evidence from younger and older healthy adults”, Neuropsychology 11 (1997); schema de grupuri extinsă în SNAFU (Zemla și colegii săi).
Joshua T. Abbott, Joseph L. Austerweil, Thomas L. Griffiths, „Random walks on semantic networks can resemble optimal foraging”, Psychological Review 122 (2015).