Atlasul noutățiiExploreazăENRO
Atlasul: fiecare nume de specie ca un punct de lumină

Se încarcă 269.284 de lumini…

O hartă a exemplarelor-tip

Atlasul noutățiiUnde au fost colectate exemplarele pe care se întemeiază 269.284 de nume de specii și cât a așteptat fiecare până la nume

Fiecare lumină arată locul în care a fost colectat exemplarul pe care se întemeiază numele unei specii, înainte să ajungă într-un sertar de muzeu. O ferigă colectată în Republica Dominicană în 1929 și-a primit numele abia în 2011. Zonele cele mai luminoase arată pe unde au umblat colecționarii și ale căror muzee și-au georeferențiat descoperirile. Alegeți orice loc ca să vedeți ce specii au fost descrise de acolo.

ÎncepeLângă mineExplorează harta

Fiecare nume nou e legat de un singur exemplar#

Când un cercetător dă azi nume unei specii noi, numele e legat de un singur exemplar, holotipul. Codul internațional de nomenclatură zoologică îl definește drept exemplarul unic pe care se întemeiază, în publicația originală, numele noii specii. Codul botanic are o regulă asemănătoare; multe nume mai vechi se întemeiază însă pe mai multe exemplare. Holotipul rămâne într-un muzeu sau într-un ierbar, cu o etichetă care spune unde și când a fost colectat. Acel loc este localitatea-tip a speciei, iar acolo se află lumina ei pe hartă.

GBIF, baza de date globală a biodiversității, are 1.079.639 de înregistrări marcate drept holotipuri. 433.042 dintre ele au coordonate. Fără fosile și cu câte o înregistrare pentru fiecare nume de specie, rămân 269.284 de lumini.

Coală de ierbar: o ferigă uscată cu fronde lungi și păroase, lângă două etichete: eticheta de teren a lui Ekman din 1929 și o fișă cu chenar roșu pe care scrie Holotype of Elaphoglossum quisqueyanum A. Vasco, 2011
Elaphoglossum quisqueyanum
Colectată pe 15 septembrie 1929 de Erik Ekman, pe stânci, la vreo 2.600 m, în Cordillera Central din Republica Dominicană. Ekman a trecut-o la o specie deja cunoscută. În 2011, botanista Alejandra Vasco și-a dat seama că e nouă și a numit-o Elaphoglossum quisqueyanum, după 82 de ani. Un alt exemplar al aceleiași ferigi, colectat în 1912, așteptase 99 de ani.
Holotipul NY 00871048, Grădina Botanică din New York, CC BY 4.0

Două secole și jumătate de nume#

Derulați, iar anii pornesc din 1758, anul de la care se socotesc numele animalelor. O lumină slabă e un exemplar deja colectat al unei specii care încă nu are nume. Se aprinde în anul în care numele e publicat.

În 1990, cel puțin 28.175 dintre aceste exemplare se aflau deja în colecții și aveau să-și primească numele abia mai târziu. După 2000, luminile slabe se sting: multe dintre numele pe care le vor primi nu au fost publicate încă.

Numele fără an în înregistrare, cele mai multe de ciuperci, apar abia la sfârșit.

Derulați mai departe: anii trec pe măsură ce citiți.

Cât așteaptă o specie nouă până să primească un nume?#

Încercați întâi să ghiciți. Între ziua în care a fost colectat holotipul și anul în care s-a publicat numele speciei, cât așteaptă de obicei o specie?

Jumătate dintre cele 162.625 de specii al căror holotip are ambele date au așteptat 8 ani sau mai mult. Una din cinci (20%) a așteptat peste 20 de ani, iar 3,5% mai mult de o jumătate de secol.

De la prima descoperire, așteptarea e și mai lungă. Adesea, holotipul nu e primul exemplar al speciei: într-un studiu despre speciile descrise în 2007, Benoît Fontaine și colegii săi au numărat de la cel mai vechi exemplar citat în fiecare descriere și au găsit o mediană de 12 ani. Pentru numele publicate în 2007, holotipurile de pe hartă au așteptat în mediană 11 ani.

0–1: 16.4132–3: 27.7064–5: 21.0196–7: 15.7878–9: 11.80510–11: 9.63112–13: 7.77814–15: 6.59616–17: 5.71118–19: 4.90620–21: 4.12922–23: 3.61024–25: 3.41426–27: 2.88928–29: 2.44830–31: 2.18832–33: 1.89234–35: 1.55336–37: 1.46938–39: 1.29440–41: 1.16842–43: 1.01344–45: 76646–47: 78748–49: 65850–51: 57852–53: 50854–55: 52856–57: 43058–59: 37060–61: 3.5810102030405060+
162.625 de specii, după anii de așteptare. Bara mai închisă conține mediana.

Așteptarea a crescut în secolul XX#

Pentru numele publicate între 1900 și 1909, holotipul fusese colectat de obicei cu 4 ani înainte. Pentru cele publicate între 2000 și 2009, cu 10 ani, iar 26% dintre exemplare au așteptat mai mult de 20 de ani, față de 7% cu un secol în urmă.

Creșterea apare și la animale (3 ani atunci, 10 în 2000–2009), și la plante (5 atunci; 12, 10 și 8 în cele trei decenii de după 2000). Echipa lui Fontaine susținea că exemplarele își petrec cea mai mare parte a așteptării în sertarele muzeelor, până se găsește un specialist care să le studieze.

0102030401880s: 51890s: 41900s: 41910s: 51920s: 51930s: 51940s: 61950s: 61960s: 61970s: 71980s: 91990s: 92000s: 102010s: 92020s: 918801900192019401960198020002020

Așteptarea mediană Jumătatea din mijloc

Anii scurși de la colectarea holotipului până la publicarea numelui, după deceniul publicării. Linia: mediana; banda: jumătatea din mijloc a speciilor.

Așteptări lungi, verificate una câte una#

În baza de date, 485 de nume arată o așteptare de peste un secol, dar cele mai lungi așteptări sunt adesea greșeli de transcriere: un număr de catalog citit drept an sau anul unui nume de mai târziu. Acestea au fost verificate pe eticheta exemplarului, în catalogul muzeului sau în descriere.

  1. 85de aniLepidopora decipiens · hidrocoral
    colectare 1879 · descriere 1964 · în largul Guadelupei, colectat de nava americană Blake
  2. 82de aniElaphoglossum quisqueyanum · ferigă
    colectare 1929 · descriere 2011 · Republica Dominicană, de Erik Ekman
  3. 68de aniLepidopora clavigera · hidrocoral
    colectare 1918 · descriere 1986 · în largul insulei Barbados, de Charles Nutting
  4. 59de aniAsteron tasmaniense · păianjen
    colectare 1942 · descriere 2001 · Tasmania, de V. V. Hickman
  5. 58de aniCoenypha trapezium · păianjen
    colectare 1965 · descriere 2023 · Neuquén, Argentina, de A. Giai
  6. 53de aniErythroneura bakeri · cicadă
    colectare 1954 · descriere 2007 · Illinois, de Herbert H. Ross
  7. 51de aniNarella laxa · coral de adâncime
    colectare 1885 · descriere 1936 · la sud de Georges Bank, pescuit cu traulul de vaporul Albatross

De ce strălucește Australia mai tare decât Congo#

Mai mult de o lumină din patru (30%) se află în Statele Unite sau în Australia. Asta arată ce muzee au georeferențiat exemplarele-tip și le-au făcut publice. Alte 637.511 înregistrări de holotipuri din GBIF nu au deloc coordonate, printre ele 109.431 din America de Sud, 94.110 din America de Nord, 80.439 din Asia și 62.350 din Africa.

Dintre holotipurile cartografiate din afara acestor două țări, cele mai multe vin de un secol de la tropice: 64% dintre numele publicate între 1900 și 1924 și 68% dintre cele publicate între 2000 și 2024.

Ce nu poate arăta harta#

Holotipurile fără coordonate nu apar pe hartă. Din cele 21.549 de nume de ciuperci de pe hartă, doar 1.558 au un an al descrierii, pentru că sursele folosite aici nu îl dau pentru ciuperci.

Iar cele mai multe specii de pe Pământ nu au încă niciun holotip. O estimare din 2011 a lui Camilo Mora și a colegilor săi ajungea la aproximativ 8,7 milioane de specii de plante, animale, ciuperci și alte organisme cu celule complexe și sugera că 86% dintre ele încă nu au fost descrise. Estimările variază mult, iar cele mai multe sugerează că majoritatea speciilor nu au încă nume.

Ce specii au fost descrise din zona dumneavoastră?#

Alegeți orice loc de pe hartă, folosiți-vă locația sau scrieți numele unei localități. Se numără speciile al căror holotip a fost colectat la cel mult 50 km (150 km acolo unde sunt mai puțin de zece).

Sau alegeți orice loc de pe hartă.

Încercați: · · · ·

7 nume de specii se întemeiază pe holotipuri colectate la cel mult 150 km de București.

Cel mai recent: Willowsia solanella, holotip colectat în 2010, nume publicat în 2026.

Explorează harta

Cum a fost făcută harta#

Fiecare punct este o înregistrare GBIF marcată drept holotip, cu coordonate fără erori semnalate (433.042 de înregistrări, descărcate pe 18 octombrie 2026). Acolo unde mai multe baze de date au același holotip, s-a păstrat o singură înregistrare pentru fiecare nume de specie, cea mai completă. Subspeciile, varietățile și fosilele au fost lăsate deoparte.

Anul publicării numelui vine, la animale, din citarea autorului numelui (doar când baza de date a asociat înregistrarea cu același nume), iar la plante din World Checklist of Vascular Plants al Grădinilor Botanice Kew, cu anul numelui original atunci când planta a fost mutată ulterior în alt gen. Așteptarea este diferența dintre acest an și anul în care a fost colectat holotipul. 11.503 nume la care anul descrierii venea înaintea anului colectării, o eroare într-unul dintre cele două câmpuri, au fost scoase din calculul așteptării.

Erorile rămân. Cele mai lungi așteptări din baza de date sunt adesea greșite (un număr de catalog citit drept an sau autorul unui gen luat drept autor al speciei), așa că așteptările numite pe această pagină au fost verificate una câte una. Erorile din coada distribuției aproape că nu schimbă medianele.

Ce nu a verificat nimeni

Nimeni nu a verificat fiecare dintre cele 269.284 de puncte. O lumină arată locul în care baza de date spune că a fost colectat holotipul; la exemplarele vechi, locul a fost adesea stabilit mai târziu, după o etichetă.

Surse#