
Capitolul 4 · Granițe, schimburi și celule noi
De ce se înmoaie salata în sare și cum ajunge o celulă să fie două?
- Mărime
- de la 10 nm la 100 µm
- Nivel
- membrană și celulă
- Timp
- minute și ore
Un castravete sărat lasă apă pe farfurie, iar o floare ofilită își revine într-un vas cu apă. Fotografiile din imagine sunt reale; lângă ele, o celulă desenată arată același lucru, cu numere dintr-un model simplificat. Schimbi mediul și urmărești ce se întâmplă cu volumul.
O globulă roșie își schimbă forma când se schimbă mediul
În fotografie, globulele roșii umane stau într-un mediu izotonic: volumul lor nu se schimbă, pentru că substanțele dizolvate care nu trec prin membrană au în mediu aceeași concentrație ca în interiorul celulei. În spital, serul fiziologic, cu 0,9% sare, este un astfel de mediu pentru sânge.
Ce se întâmplă cu aceste celule dacă ajung într-un pahar cu apă distilată, fără nicio sare?
Volumul rămâne același, dar apa tot trece prin membrană
În serul fiziologic, globulele roșii păstrează forma de disc. Apa trece prin membrană în ambele sensuri, în cantități egale, iar fluxul net este zero: în modelul simplificat, 0,000. Zero nu înseamnă că moleculele de apă s-au oprit.
Prin membrană trece apa. În modelul simplificat, substanța dizolvată nu trece prin membrană și rămâne în celulă: cantitatea ei este 1 și nu se schimbă. Membranele reale lasă să treacă și unele substanțe dizolvate; tonicitatea depinde de cele care nu trec. Alege ce vrei să afli.
În mediu mai diluat, apa intră și celula se umflă
Fotografia hipotonică arată globule mai rotunde decât în mediul izotonic: au primit apă, dar sunt încă întregi. În apă distilată membrana poate ceda și celula se sparge: aceasta este hemoliza. Trecerea apei prin membrană, spre soluția mai concentrată, se numește osmoză.
Butonul de mai jos pune în model un mediu diluat, cu concentrația 0,500. Apa distilată ar avea concentrația 0, iar în modelul simplificat o celulă fără perete nu ar avea atunci un volum de echilibru: apa ar intra fără oprire. Modelul nu desenează acest caz. În realitate celula se sparge, adică are loc hemoliza.
În modelul simplificat, mediul are concentrația 0,500, jumătate din a celulei. La τ = 3 volumul a ajuns la 1,660, iar concentrația din celulă a scăzut la 0,602: aceeași cantitate de substanță dizolvată, n = 1, se află acum într-un volum mai mare. Modelul nu calculează la ce volum se sparge o celulă.
Schimbă mediul (pornește iar de la v = 1):
La τ = 8 volumul este 1,914, încă sub echilibrul de 2,000
În grafic sunt două lucruri diferite. Graficul se oprește înainte ca volumul să ajungă la valoarea finală: ultimul punct este la τ = 8, timp de model, nu secunde. Linia punctată arată valoarea finală, calculată separat: 2,000.
La τ = 8 mai există un flux net mic spre interior, 0,022, iar între curbă și linie rămâne diferența 0,086.
Este corect să scrii v = 2 pentru ultimul punct al graficului?
În mediu mai concentrat, apa iese și celula se zbârcește
Fotografia hipertonică arată globule strânse, cu margini zimțate. În modelul simplificat, mediul are concentrația 2,000, iar fluxul net de la început este −1,000: spre exterior.
Volumul scade spre 0,500. Concentrația din celulă ajunge la 2,000 fără ca ceva să fi intrat în ea: aceeași cantitate de substanță dizolvată, într-un volum de două ori mai mic.
Schimbă mediul (pornește iar de la v = 1):
Peretele oprește umflarea înainte ca cele două concentrații să fie egale
Celulele de ceapă au, în afara membranei, un perete celular. Fotografia este primul cadru al înregistrării: celule pline, înainte de sare. Sursa nu spune în ce lichid erau, așa că nu este fotografia unui mediu hipotonic verificat. Cazul din model nu are fotografie proprie.
În mediul de concentrație 0,500, o celulă fără perete ar tinde spre v = 2,000 (curba întreruptă din grafic). Cu un perete desenat ca un înveliș elastic (k = 4), echilibrul este la v = 1,102: concentrația din celulă rămâne 0,908, cea din mediu este 0,500, iar diferența de 0,408 este anulată de apăsarea peretelui. Fluxul net este zero, deși cele două concentrații nu sunt egale. Starea celulei pline, în care conținutul apasă pe peretele celular, se numește turgescență; echilibrul cu k = 4 este varianta ei din desen.
Compară aceeași pornire:
În plasmoliză conținutul se retrage, iar peretele rămâne
În fotografiile cu ceapă roșie, sarea a ajuns în jurul celulelor: culoarea violetă se strânge și între ea și margine apare spațiu alb. Înregistrarea este reală și accelerată de opt ori; cele cinci cadre acoperă circa 70 de secunde, după viteza declarată.
În schemă sunt două contururi. Peretele rămâne la raza de referință 1,000, iar conținutul se retrage până la raza 0,794, pentru că volumul scade la 0,500. Fenomenul se numește plasmoliză. Dacă celula ajunge în apă curată, conținutul se lipește iar de perete: deplasmoliza. Cele două ceasuri, τ din model și timpul înregistrării, nu sunt legate.
Un caz nou: explică de ce volumul de echilibru este 1,250
Un compartiment fără perete începe cu volumul 1 și cantitatea de substanță dizolvată 1. Mediul are concentrația 0,800. Este un exemplu de calcul, fără fotografie: în grafic se vede rezultatul modelului, cu fluxul net de la început 0,200, spre interior, și volumul de echilibru 1,250.
Scrie trei propoziții: ce ai schimbat, ce s-a schimbat și de ce. Adaugă o limită a modelului. Ce ar trebui să includă explicația dacă ar exista un perete elastic?