Biologie IX EN

Glosar

Glosar de Biologie pentru clasa a IX-a: 393 de termeni explicați

Fiecare termen are o definiție de o propoziție și trimitere la lecția în care este explicat.

A

abundență
Numărul indivizilor unei specii dintr-o probă sau de pe o suprafață dată. Lecția 5.4CS
acvaporine
Proteine-canal prin care apa traversează repede membrana. Lecția 4.4CS
adaptare
Caracter ereditar al unei populații, apărut prin selecție naturală, care crește șansele de supraviețuire și reproducere într-un mediu. Lecția 7.5CS
agar
Substanță extrasă din pereții celulari ai unor alge roșii, care formează un gel; se folosește la creșterea bacteriilor în laborator. Lecția 7.1
agent patogen
Organism sau virus care poate produce o boală. Lecția 9.1
albirea coralilor
Eliminarea de către corali, în apă prea caldă, a algelor microscopice care trăiesc în țesuturile lor. Lecția 10.2
alelopatie
Efectul unei plante asupra plantelor din jur prin substanțe pe care le eliberează. Lecția 7.6CS
alternanță de generații
Succesiunea, în viața unei plante, a unei generații care produce gameți (gametofit) și a uneia care produce spori (sporofit). Lecția 7.2
alveolă pulmonară
Săculeț microscopic al plămânului, cu peretele dintr-un singur strat de celule, prin care gazele trec prin difuzie între aer și sânge. Lecția 4.1
aminoacid
Unitatea din care sunt construite proteinele; în proteine se găsesc în mod obișnuit 20 de aminoacizi. Lecția 2.3
amitoză
Diviziunea directă a nucleului, fără condensarea cromozomilor și fără fus de diviziune. Lecția 4.5CS
amnios
Membrană din oul reptilelor, păsărilor și mamiferelor, care închide embrionul într-un lichid protector. Lecția 8.5
amprenta de carbon
Totalul gazelor cu efect de seră emise din cauza unei persoane, a unui produs sau a unei activități, exprimat în kg CO2e. Lecția 10.5CS
amprenta ecologică
Suprafața productivă de uscat și apă necesară pentru a produce ce consumă o populație și pentru a absorbi CO2-ul pe care îl emite, fără partea preluată de oceane. Lecția 10.3
angiosperme
Plante cu flori, la care ovulele sunt închise în ovar, iar semințele, în fruct. Lecția 7.4
anticodon
Grup de trei nucleotide din ARN-ul de transfer care se potrivește cu un codon din ARN-ul mesager. Lecția 3.7CS
anticorp
Proteină în formă de Y, produsă de plasmocite, care recunoaște și leagă un anumit antigen. Lecția 2.6CS
aparatul Golgi
Teanc de saci turtiți care modifică, sortează și ambalează proteine și lipide în vezicule. Lecția 3.4
arbore filogenetic
Desen ramificat care arată relațiile de descendență dintre grupuri de organisme și strămoșii lor comuni. Lecția 6.1
argumentare
Susținerea unei afirmații cu dovezi și cu raționamentul care leagă dovezile de afirmație. Lecția 1.5CS
arhee
Procariote diferite de bacterii, înrudite cu celula-gazdă din care au provenit eucariotele. Lecția 3.6CS
arie protejată
Teritoriu delimitat prin lege și administrat pentru păstrarea naturii. Lecția 9.4
atenuare
Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau creșterea carbonului reținut de rezervoare. Lecția 10.2
ATP
Adenozin-trifosfat, moleculă formată din adenină, riboză și trei fosfați, care transferă energia în celulă. Lecția 2.3
autotrof
Organism care își face singur substanțele organice din substanțe minerale, de exemplu prin fotosinteză. Lecția 7.1
axon
Prelungirea unică a neuronului care duce semnalul spre altă celulă. Lecția 3.5

B

bacteriofag
Virus care infectează bacterii. Lecția 3.1
bară de scară
Linie trasată pe o imagine, însoțită de lungimea reală pe care o reprezintă. Lecția 1.4
biocapacitate
Suprafața productivă de uscat și apă disponibilă, exprimată în hectare globale. Lecția 10.3
biocenoză
Totalitatea populațiilor de specii diferite care trăiesc împreună într-un loc și sunt legate între ele. Lecția 5.2
biodiversitate
Varietatea organismelor vii și a ecosistemelor din care fac parte, la nivel genetic, al speciilor și al ecosistemelor. Lecția 9.3
bioelemente
Elementele chimice care intră în alcătuirea organismelor; se împart în macroelemente și microelemente. Lecția 2.1
biofilm
Comunitate de microorganisme prinse de o suprafață într-o matrice produsă de ele. Lecția 6.6CS
bioindicator
Organism a cărui prezență, absență sau abundență arată starea mediului. Lecția 6.8CS
biom
Ansamblu de ecosisteme asemănătoare, întins pe suprafețe mari, cu aceeași climă și același tip de vegetație. Lecția 5.2
biosferă
Învelișul Pământului în care există viață, format din toate ecosistemele. Lecția 5.2
biospeologie
Știința care studiază viața din peșteri și din apele subterane. Lecția 8.7CS
biotehnologie
Folosirea organismelor vii sau a moleculelor produse de ele pentru a obține produse utile, ca brânza sau insulina. Lecția 2.6CS
biotop
Locul în care trăiește o biocenoză, cu condițiile lui fără viață: apă, sol, lumină, temperatură. Lecția 5.2
boala Lyme
Boală produsă de bacteria Borrelia burgdorferi, transmisă prin înțepătura căpușelor. Lecția 9.2
bogăție specifică
Numărul speciilor găsite într-o probă sau într-o zonă. Lecția 5.4CS
branhii
Organe de respirație ale animalelor acvatice, prin care oxigenul trece din apă în sânge. Lecția 8.3
bugetul global de carbon
Bilanțul dintre carbonul emis de om și cel rămas în atmosferă, preluat de ocean și preluat de uscat. Lecția 10.4CS

C

calcitriol
Forma activă a vitaminei D, care crește absorbția calciului din intestin. Lecția 2.5CS
cale de transmitere
Drumul pe care un agent patogen ajunge la o gazdă nouă: aer, apă, alimente, contact, răni, înțepătura unui animal. Lecția 9.1
capacitate de suport
Efectivul cel mai mare al unei populații pe care un mediu îl poate susține timp îndelungat. Lecția 5.3CS
capsidă
Învelișul de proteine care protejează acidul nucleic al unui virus. Lecția 3.1
cariotip
Setul complet de cromozomi al unui individ și imaginea în care aceștia sunt așezați în ordine. Lecția 3.7CS
cavitate gastrovasculară
Cavitatea digestivă a celenteratelor, cu o singură deschidere care este și gură, și anus. Lecția 8.1
cefalotorace
Regiune a corpului formată din cap și torace unite, la arahnide și crustacei. Lecția 8.4
celulă eucariotă
Celulă cu nucleu delimitat de o membrană dublă și cu organite delimitate de membrane; o au plantele, animalele, fungii și protistele. Lecția 3.2
celulă procariotă
Celulă fără nucleu și fără organite delimitate de membrană, cu ADN-ul în nucleoid; o au bacteriile și arheele. Lecția 3.2
celule conjunctive
Celule prinse într-o substanță produsă de ele, care susțin și leagă alte țesuturi. Lecția 3.6CS
celule epiteliale
Celule care acoperă suprafețele corpului și căptușesc organele, în unul sau mai multe straturi. Lecția 3.6CS
celule musculare
Celule alungite, specializate pentru contracție. Lecția 3.6CS
celule somatice
Celulele corpului care nu sunt celule de reproducere; la om, cele cu nucleu au câte 46 de cromozomi. Lecția 4.3
celule stomatice
Perechea de celule care înconjoară o stomată și o deschid sau o închid. Lecția 3.5
centromer
Zona îngustată a cromozomului în care sunt unite cromatidele surori și de care se prind fibrele fusului de diviziune. Lecția 3.7CS
centrozom
Organit al celulei animale, format din doi centrioli, care organizează microtubulii și fusul de diviziune. Lecția 3.4
chelicere
Prima pereche de apendice a arahnidelor, folosită la prinderea hranei; la păianjeni au colți cu venin. Lecția 8.4
chemosinteză
Producerea de substanțe organice din dioxid de carbon cu energie din reacții chimice cu substanțe anorganice. Lecția 6.2
chimozină
Enzima din cheag care taie cazeina kappa și produce închegarea laptelui. Lecția 2.6CS
chist
Formă de rezistență a unui organism unicelular, cu perete gros, care supraviețuiește în mediul extern. Lecția 6.7CS
chitină
Polizaharidă cu azot din exoscheletul artropodelor și din peretele celular al ciupercilor. Lecția 2.2
Chromista
Grupă școlară de eucariote care cuprinde alge cu clorofilă a și c și fucoxantină, între care diatomeele și algele brune. Lecția 6.4
ciclu de viață
Toate etapele unui produs: obținerea materiilor prime, fabricarea, transportul, folosirea și aruncarea sau reciclarea. Lecția 10.5CS
ciclul carbonului
Circuitul atomilor de carbon între atmosferă, organisme, sol, ocean și roci. Lecția 10.4CS
ciclul celular
Succesiunea de etape prin care trece o celulă de la formarea ei până la propria diviziune: interfaza și faza M. Lecția 4.5CS
ciclul lent
Mutarea carbonului prin roci, sedimente și vulcani, în 100–200 de milioane de ani. Lecția 10.4CS
ciclul rapid
Schimburile de carbon dintre atmosferă, organisme, sol și apele de suprafață, care durează zile, ani sau secole. Lecția 10.4CS
citokineză
Împărțirea citoplasmei la sfârșitul diviziunii, din care rezultă două celule. Lecția 4.3
citoplasmă
Conținutul celulei din interiorul membranei plasmatice, în afara nucleului, cu citosolul și structurile din el. Lecția 3.2
citoschelet
Rețeaua de fibre proteice din citoplasmă (microfilamente, filamente intermediare, microtubuli) care ține forma celulei și mișcă organitele. Lecția 3.3
citosol
Partea gelatinoasă a citoplasmei, numită și hialoplasmă, în care stau organitele. Lecția 3.3
climă
Vremea obișnuită a unui loc, calculată din observații pe mulți ani, de regulă 30. Lecția 10.2
clitel
Îngroșare din partea din față a corpului râmei, care produce coconul în care se dezvoltă ouăle. Lecția 8.2
cnidocit
Celulă urzicătoare a celenteratelor, cu o capsulă din care țâșnește un filament care înțeapă prada. Lecția 8.1
CO2 echivalent
Masa de CO2 care ar avea același efect de încălzire, adunat pe 100 de ani, ca o cantitate dată dintr-un alt gaz cu efect de seră. Lecția 10.5CS
coanocit
Celulă a buretelui cu un flagel înconjurat de un guler, care mișcă apa și reține hrana. Lecția 8.1
cochilie
Înveliș tare din carbonat de calciu, produs de manta, care protejează corpul moluștei. Lecția 8.3
codon
Grup de trei nucleotide din ARN-ul mesager care corespunde unui aminoacid sau unui semnal de oprire. Lecția 3.7CS
coenzimă
Moleculă organică mică, adesea provenită dintr-o vitamină, fără de care o enzimă nu funcționează. Lecția 2.5CS
colesterol
Steroid din membranele celulelor animale, din care se produc hormoni steroizi, vitamina D și săruri biliare. Lecția 2.2
colonie
Grup de celule care trăiesc lipite unele de altele; la unele colonii, ca Volvox, celulele au roluri diferite. Lecția 5.1
compus volatil
Substanță care trece ușor în aer și se poate răspândi de la o plantă la alta. Lecția 7.6CS
compuși fenolici
Substanțe produse de plante, multe cu gust amar, care îngreunează hrănirea insectelor. Lecția 7.6CS
con
Grup de solzi așezați în jurul unui ax, care poartă polenul (con bărbătesc) sau ovulele și semințele (con femeiesc). Lecția 7.3
concentrație
Cantitatea unei substanțe dintr-un anumit volum. Lecția 4.1
concluzie
Afirmația care spune dacă rezultatele susțin sau infirmă ipoteza, pentru condițiile testate. Lecția 1.1
conjugare
Schimb de material genetic între doi paramecii lipiți temporar, fără creșterea numărului de indivizi. Lecția 6.3
conservare ex situ
Păstrarea speciilor în afara habitatului natural: grădini botanice, bănci de semințe, grădini zoologice, crescătorii. Lecția 9.4
conservare in situ
Păstrarea speciilor și a ecosistemelor acolo unde trăiesc în mod natural. Lecția 9.4
consimțământ informat
Acordul voluntar al unei persoane de a participa la o cercetare, dat după ce a primit toate informațiile despre ea. Lecția 1.2
convergență
Apariția unor forme asemănătoare la grupe neînrudite care trăiesc în același fel de mediu. Lecția 8.8CS
corp de fructificație
Partea unei ciuperci care iese la suprafață și produce sporii, de exemplu pălăria cu picior. Lecția 6.5
cotiledon
Frunzuliță a embrionului din sămânță; după numărul lor, angiospermele sunt monocotiledonate sau dicotiledonate. Lecția 7.4
cromatidă
Una dintre cele două copii identice ale unui cromozom copiat, unite la centromer. Lecția 3.7CS
cromatină
ADN-ul din nucleu legat de proteine, sub formă de fire subțiri în celula care nu se divide. Lecția 3.3
cromatofor
Celulă cu pigment din pielea cefalopodelor, care se întinde sau se strânge și schimbă culoarea animalului. Lecția 8.3
cuticulă
Înveliș exterior rezistent al viermilor cilindrici, înlocuit prin năpârlire pe măsură ce animalul crește. Lecția 8.2

D

declarație nutrițională
Tabelul de pe ambalaj cu energia și cantitățile de grăsimi, acizi grași saturați, glucide, zaharuri, proteine și sare, la 100 g sau 100 ml. Lecția 2.4
deficit ecologic
Diferența cu care amprenta ecologică depășește biocapacitatea. Lecția 10.3
demografie
Știința care studiază numărul, structura și schimbările populațiilor umane. Lecția 10.1
denaturare
Pierderea formei unei proteine sub acțiunea căldurii, a acizilor sau a altor substanțe, fără ruperea lanțului de aminoacizi. Lecția 2.3
densitate
Efectivul unei populații raportat la unitatea de suprafață sau de volum. Lecția 5.3CS
dentiție diferențiată
Dinți de forme diferite, incisivi, canini, premolari și molari, fiecare cu alt rol. Lecția 8.6
denumire binomială
Numele științific al unei specii, format din numele genului și epitetul speciei, scrise cursiv. Lecția 6.1
diafragm
Mușchi care desparte cavitatea toracică de cea abdominală la mamifere și ajută la respirație. Lecția 8.6
diatomit
Rocă ușoară și poroasă, formată din frustulele diatomeelor depuse în milioane de ani. Lecția 6.4
diblastic
Animal al cărui corp se formează din două foițe embrionare. Lecția 8.1
dietă
Ansamblul alimentelor pe care le consumă de obicei o persoană. Lecția 2.4
dietă echilibrată
Alimentație adecvată, echilibrată, moderată și diversificată, care aduce toți nutrienții în proporții potrivite. Lecția 2.4
diferențiere
Specializarea celulelor nou formate pentru o anumită funcție. Lecția 4.3
difuzie
Deplasarea netă a particulelor unei substanțe din locul cu concentrație mai mare spre locul cu concentrație mai mică, datorită mișcării lor continue. Lecția 4.1
difuzie facilitată
Trecerea unei substanțe prin membrană cu ajutorul unei proteine, în sensul gradientului de concentrație, fără consum de energie. Lecția 4.4CS
diversitate
Însușirea unei biocenoze care ține cont de numărul speciilor și de cât de egal sunt împărțiți indivizii între ele. Lecția 5.4CS
diversitate genetică
Variația din interiorul unei specii, de la o populație la alta și de la un individ la altul. Lecția 9.3
diversitate taxonomică
Numărul de specii (sau de alte grupe de clasificare) dintr-un grup sau dintr-un loc. Lecția 8.8CS
diviziune directă
Împărțire fără fus de diviziune: la bacterii, toată celula se împarte în două celule-fiice identice (sciziparitate); la eucariote, numai nucleul se împarte direct (amitoză). Lecția 6.2
dizaharidă
Glucidă formată din două monozaharide legate, de exemplu zaharoza sau lactoza. Lecția 2.2
domeniu
Cea mai cuprinzătoare categorie a clasificării; lumea vie are trei domenii: Bacteria, Archaea și Eukarya. Lecția 6.1
dominanță
Abundența unei specii exprimată ca procent din totalul indivizilor tuturor speciilor din probă. Lecția 5.4CS
dublu helix
Forma ADN-ului: două lanțuri de nucleotide răsucite unul în jurul celuilalt, unite prin perechile de baze A–T și G–C. Lecția 2.3

E

echilibru dinamic
Starea în care concentrația este aceeași peste tot, iar particulele trec în număr egal în ambele sensuri. Lecția 4.1
ecosistem
Unitate formată din biotop și biocenoză, între care circulă substanțe și energie. Lecția 5.2
ectoparazit
Parazit care trăiește la suprafața corpului gazdei, cum sunt păduchii. Lecția 9.1
efect de seră
Reținerea în atmosferă a unei părți din radiația infraroșie emisă de suprafața Pământului, datorată unor gaze. Lecția 10.2
efectiv
Numărul total de indivizi dintr-o populație, la un anumit moment. Lecția 5.3CS
efectul de seră intensificat
Creșterea efectului de seră produsă de gazele adăugate în atmosferă de activitățile omului. Lecția 10.4CS
emigrație
Plecarea unor indivizi din populație în altă parte. Lecția 5.3CS
endocitoză
Intrarea în celulă a unor materiale închise într-o veziculă formată din membrană; include fagocitoza și pinocitoza. Lecția 4.4CS
endoparazit
Parazit care trăiește în interiorul corpului gazdei, cum este tenia. Lecția 9.1
endosimbioză
Asociere în care un organism trăiește în interiorul altuia. Lecția 3.6CS
endospor
Formă de rezistență a unor bacterii, cu înveliș gros, care supraviețuiește fără hrană și apă. Lecția 6.2
enzimă
Catalizator biologic, aproape întotdeauna o proteină, care accelerează o reacție fără să se consume. Lecția 2.6CS
eroare întâmplătoare
Eroare care face ca măsurătorile repetate să varieze în ambele sensuri; se reduce prin repetări. Lecția 1.5CS
eroare sistematică
Eroare care deplasează toate rezultatele în același sens; se descoperă prin calibrare sau printr-o a doua metodă. Lecția 1.5CS
eutrofizare
Îmbogățirea unei ape în nutrienți, mai ales azot și fosfor, urmată de creșterea puternică a biomasei. Lecția 6.7CS
exactitate
Cât de apropiată este o măsurătoare de valoarea reală. Lecția 1.5CS
exocitoză
Eliberarea conținutului unei vezicule în afara celulei, prin unirea veziculei cu membrana. Lecția 4.4CS
exoschelet
Schelet exterior care acoperă corpul artropodelor, îl protejează și reduce pierderea apei. Lecția 8.4
extremofil
Organism care crește cel mai bine în condiții extreme de temperatură, aciditate sau salinitate. Lecția 6.2

F

factor de emisie
Cantitatea de gaze cu efect de seră, în kg CO2e, corespunzătoare unei unități de activitate (km, kWh, kg). Lecția 10.5CS
factori abiotici
Condițiile fără viață ale biotopului: lumina, temperatura, apa, solul, pH-ul. Lecția 5.4CS
faza exponențială
Faza de creștere a unei culturi în care numărul celulelor se dublează la fiecare generație. Lecția 6.2
faza staționară
Faza în care numărul celulelor vii rămâne constant, fiindcă se formează tot atâtea celule câte mor. Lecția 6.2
fecundație
Unirea gametului mascul cu gametul feminin, din care rezultă zigotul. Lecția 7.3
fecundație dublă
Fecundația specifică angiospermelor, în care un gamet mascul formează zigotul, iar celălalt formează țesutul de rezervă al seminței. Lecția 7.4
fenologie
Calendarul fenomenelor periodice din viața organismelor, cum sunt înflorirea, migrația sau apariția insectelor. Lecția 10.2
fermentație alcoolică
Descompunerea zaharurilor fără oxigen, cu formare de dioxid de carbon și alcool etilic. Lecția 6.5
fermentație lactică
Descompunerea zaharurilor fără oxigen, cu formare de acid lactic. Lecția 6.6CS
fibre alimentare
Glucide din plante, ca celuloza, pe care omul nu le digeră; se găsesc în cereale integrale, legume, fructe și leguminoase. Lecția 2.4
ficoeritrină
Pigment roșu al algelor roșii, care captează lumina verde și albastru-verzuie și acoperă culoarea clorofilei. Lecția 7.1
fitoplancton
Ansamblul organismelor microscopice care plutesc în apă și fac fotosinteză: alge și cianobacterii. Lecția 6.4
floem
Țesut conducător care duce zaharurile produse prin fotosinteză spre toate părțile plantei. Lecția 7.2
flux
Cantitatea de carbon mutată într-un anumit timp dintr-un rezervor în altul. Lecția 10.4CS
fosfolipidă
Lipidă cu un cap hidrofil și două cozi hidrofobe, din care se formează bistratul membranelor. Lecția 2.2
fotobiont
Partenerul fotosintetizant dintr-un lichen, algă verde sau cianobacterie. Lecția 6.8CS
fragmentarea habitatului
Împărțirea unui habitat în bucăți mici și izolate, prin drumuri, câmpuri sau construcții. Lecția 9.3
frecvență
Procentul probelor în care apare o specie; se mai numește constanță. Lecția 5.4CS
fruct
Organ format din ovar după fecundație, care închide și protejează semințele. Lecția 7.4
frunze aciculare
Frunze înguste și lungi, în formă de ac, cu suprafață mică și strat ceros gros. Lecția 7.3
frustulă
Peretele de dioxid de siliciu al diatomeelor, format din două valve care se suprapun. Lecția 6.4
fucoxantină
Pigment galben-brun, legat de clorofile, care dă culoarea diatomeelor și algelor brune. Lecția 6.4
fungi
Regn de eucariote heterotrofe care se hrănesc prin absorbție și au perete celular cu chitină. Lecția 6.5
fus de diviziune
Ansamblu de microtubuli care se prind de centromeri și trag cromatidele spre polii celulei. Lecția 4.5CS

G

gazdă
Organismul pe care sau în care trăiește un parazit ori un agent patogen. Lecția 9.1
gazdă definitivă
Gazda în care un parazit se înmulțește sexuat. Lecția 6.7CS
gazdă intermediară
Organismul în care trăiesc larvele unui parazit; adultul trăiește în gazda definitivă. Lecția 8.2
gazdă terminală
Gazdă care se infectează, dar de obicei nu mai transmite agentul mai departe, cum este omul pentru virusul West Nile. Lecția 9.2
gaze cu efect de seră
Gaze care absorb și emit radiație infraroșie: dioxidul de carbon, metanul, protoxidul de azot, vaporii de apă și altele. Lecția 10.2
gemulă
Grămadă de celule cu înveliș rezistent, produsă de bureții de apă dulce, din care se formează un burete nou. Lecția 8.1
genă
Porțiune de ADN care conține informația pentru o proteină sau pentru o moleculă de ARN. Lecția 3.7CS
generație spontanee
Ideea, infirmată experimental, că organismele vii pot apărea din materie nevie. Lecția 1.1
gimnosperme
Plante cu semințe neînchise într-un ovar, purtate de obicei pe solzii conurilor. Lecția 7.3
glande mamare
Glande ale mamiferelor care produc laptele cu care sunt hrăniți puii. Lecția 8.6
glicogen
Polizaharida de rezervă a animalelor și a omului, depozitată mai ales în ficat și în mușchi. Lecția 2.2
glicoproteină
Proteină cu lanțuri de glucide atașate; multe se află pe fața externă a membranei și servesc la recunoaștere. Lecția 2.5CS
gradient de concentrație
Diferența de concentrație a unei substanțe între două locuri. Lecția 4.1
grafic
Reprezentarea desenată a datelor, cu variabila independentă pe axa orizontală și cea dependentă pe axa verticală. Lecția 1.3
grăunte de polen
Structură mică, cu înveliș rezistent, care duce gametul mascul la plantele cu semințe. Lecția 7.3
gușă
Mărirea glandei tiroide, produsă cel mai des de lipsa iodului din alimentație. Lecția 2.1

H

halofil
Organism care trăiește și crește în medii cu concentrație foarte mare de sare. Lecția 6.6CS
halofite
Plante care trăiesc pe soluri sărate. Lecția 7.5CS
handprint
Amprenta pozitivă: reducerea amprentei altora datorată unei acțiuni, față de o situație de referință. Lecția 10.3
hectar global
Unitatea amprentei ecologice: un hectar cu productivitatea biologică medie a planetei. Lecția 10.3
hem
Grupare în formă de inel, cu un atom de fier în centru, de care se leagă oxigenul în hemoglobină. Lecția 2.3
hemoliză
Spargerea globulelor roșii; apare, între altele, când ajung într-un mediu hipotonic. Lecția 4.2
hidrofite
Plante adaptate la viața în apă sau în mâl inundat. Lecția 7.5CS
hifă
Filament subțire din care este alcătuit corpul unei ciuperci; mai multe hife formează miceliul. Lecția 3.5
hipoxie
Starea unei ape care conține prea puțin oxigen dizolvat pentru multe animale. Lecția 6.7CS
homeostazie
Menținerea relativ constantă a mediului intern al unei celule sau al unui organism. Lecția 3.1
homeoterme
Animale care își mențin temperatura corpului aproape constantă, producând căldură din hrană. Lecția 8.6
homocromie
Potrivirea culorii corpului unui animal cu culoarea mediului în care trăiește. Lecția 8.7CS
hormon steroid
Hormon lipidic produs din colesterol, care traversează membrana și se leagă de receptori din interiorul celulei. Lecția 2.5CS

I

imigrație
Intrarea în populație a unor indivizi veniți din altă parte. Lecția 5.3CS
indice mitotic
Procentul celulelor dintr-un preparat aflate în diviziune. Lecția 4.5CS
individ
Un singur organism, de exemplu un pelican sau un fag. Lecția 5.2
ingrediente
Substanțele folosite la fabricarea unui aliment, scrise pe ambalaj în ordinea descrescătoare a masei. Lecția 2.4
interfază
Perioada dintre două diviziuni, cu etapele G1, S și G2, în care celula crește și își copiază ADN-ul. Lecția 4.5CS
ion
Atom sau grup de atomi cu sarcină electrică, de exemplu Na⁺ sau Cl⁻. Lecția 2.1
ipoteză
Explicație propusă pentru o observație, care poate fi verificată și infirmată. Lecția 1.1

Î

încălzire globală
Creșterea pe termen lung a temperaturii medii a suprafeței Pământului. Lecția 10.2
înflorirea apei
Înmulțirea foarte rapidă a unor organisme fotosintetizante, care colorează apa. Lecția 6.7CS
înmugurire
Înmulțire prin formarea pe celula-mamă a unei umflături care se desprinde ca celulă-fiică. Lecția 6.5
înmulțire asexuată
Formarea de urmași dintr-un singur părinte, cu aceeași informație ereditară ca a lui. Lecția 4.3
înregistrare de apariție
Informația că o specie a fost găsită într-un anumit loc, la o anumită dată (exemplar de muzeu, fotografie, probă de ADN); se verifică înainte de a fi folosită ca dovadă. Lecția 9.4
însușirile viului
Trăsăturile care apar împreună la organismele vii: organizare celulară, metabolism, creștere și dezvoltare, reproducere, excitabilitate, homeostazie, adaptare. Lecția 3.1
întrebare testabilă
Întrebare la care se poate răspunde prin observații sau prin experiment, pentru că spune ce se schimbă și ce se urmărește. Lecția 1.1
înveliș nuclear
Cele două membrane care delimitează nucleul, străbătute de pori nucleari. Lecția 3.3

J

juglonă
Substanță din nuc care, în laborator, oprește încolțirea și creșterea multor plante. Lecția 7.6CS

L

legare cooperativă
Legarea unei molecule de oxigen de hemoglobină ușurează legarea următoarelor, prin schimbarea formei moleculei. Lecția 2.6CS
legătură peptidică
Legătura dintre doi aminoacizi, formată cu eliminarea unei molecule de apă. Lecția 2.3
lichen
Asociere stabilă între un fung și un partener fotosintetizant, algă verde sau cianobacterie. Lecția 6.8CS
lignină
Substanță rigidă, impermeabilă pentru apă, care întărește pereții celulelor din xilem și susține planta. Lecția 7.2
linia laterală
Șir de organe de simț de pe flancurile peștilor, care simt mișcările și vibrațiile apei. Lecția 8.5
Lista Roșie
Lista IUCN care încadrează speciile în categorii după riscul lor de dispariție. Lecția 9.3
lizozom
Veziculă cu enzime digestive care descompune părțile uzate ale celulei și materialul înghițit. Lecția 3.4
lot experimental
Grupul care primește factorul testat. Lecția 1.2
lot martor
Grupul identic cu lotul experimental, cu excepția factorului testat, folosit ca termen de comparație. Lecția 1.2

M

macronucleu
Nucleul mare al ciliatelor, care conduce activitatea celulei. Lecția 6.3
manta
Pliu al peretelui corpului moluștelor, care acoperă masa viscerală și produce cochilia. Lecția 8.3
masă viscerală
Partea corpului unei moluște care conține cele mai multe organe interne. Lecția 8.3
matrice extracelulară
Materialul dintre celulele țesuturilor animale, format din proteine ca colagenul și din proteoglicani bogați în glucide. Lecția 2.5CS
mărire totală
Produsul dintre mărirea ocularului și mărirea obiectivului. Lecția 1.4
măsurătoare
Valoarea unei proprietăți, cu unitatea de măsură, obținută cu un instrument după o metodă precizată. Lecția 1.3
media aritmetică
Suma valorilor împărțită la numărul lor. Lecția 1.3
membrană plasmatică
Învelișul subțire, de 5–10 nm, care delimitează orice celulă și controlează schimburile ei cu mediul. Lecția 3.3
membrană semipermeabilă
Membrană care lasă să treacă apa și oprește total sau parțial substanțele dizolvate. Lecția 4.2
meristem
Zonă a plantei formată din celule nespecializate care se divid continuu, de exemplu vârful rădăcinii și al tulpinii. Lecția 4.3
metabolism
Ansamblul reacțiilor chimice prin care un organism își ia energia și substanțele din mediu, le transformă și elimină ce nu folosește. Lecția 3.1
metamorfoză
Transformarea corpului unei larve în adult, de exemplu a mormolocului în broască. Lecția 8.5
metamorfoză completă
Dezvoltare în patru stadii, ou, larvă, pupă și adult, în care larva nu seamănă cu adultul. Lecția 8.4
metamorfoză incompletă
Dezvoltare în care nimfa seamănă cu adultul, nu are aripi și crește treptat prin năpârliri. Lecția 8.4
metoda științifică
Succesiunea de etape prin care se cercetează o problemă: observație, întrebare, ipoteză, predicție, experiment, analiză, concluzie, comunicare. Lecția 1.1
miceliu
Totalitatea hifelor unui fung. Lecția 6.5
micoriză
Asociere între un fung și rădăcina unei plante, cu schimb de apă și săruri minerale pe glucide. Lecția 6.8CS
micoză
Boală produsă de o ciupercă parazită. Lecția 9.1
microbiom
Microorganismele dintr-un loc anume, împreună cu genele, substanțele și activitatea lor. Lecția 6.6CS
microelemente
Bioelemente necesare în cantități foarte mici, cum sunt fierul, iodul și zincul. Lecția 2.1
micrometru
Unitate de lungime egală cu a mia parte dintr-un milimetru (1 µm = 0,001 mm). Lecția 1.4
microscop electronic
Microscop care folosește un fascicul de electroni și separă detalii de câțiva nanometri sau mai puțin. Lecția 1.4
microscop optic
Instrument care mărește imaginea obiectelor mici cu ajutorul luminii și al unui sistem de lentile. Lecția 1.4
microvili
Prelungiri foarte mici ale membranei unor celule epiteliale, care măresc suprafața de absorbție. Lecția 3.5
mimetism
Asemănarea unei specii cu alta, de obicei periculoasă sau neplăcută pentru prădători. Lecția 8.7CS
mitocondrie
Organit cu două membrane, cea interioară cu criste, în care se produce cea mai mare parte a ATP-ului prin respirație celulară. Lecția 3.4
mitoză
Diviziunea prin care dintr-o celulă-mamă eucariotă rezultă două celule-fiice cu același număr de cromozomi și cu aceeași informație ereditară. Lecția 4.3
modelul mozaicului fluid
Descrierea membranei ca strat dublu de fosfolipide cu proteine prinse în el, ale căror molecule se pot deplasa în planul membranei. Lecția 3.3
moleculă polară
Moleculă cu o distribuție inegală a sarcinilor electrice, cum este apa, care atrage ionii și alte molecule polare. Lecția 2.1
monotreme
Mamifere care depun ouă și își hrănesc puii cu lapte, ca ornitorincul și echidnele. Lecția 8.6
monozaharidă
Glucidă formată dintr-o singură unitate de zahăr, de exemplu glucoza sau fructoza. Lecția 2.2
mortalitate
Numărul de indivizi care mor într-o populație într-un interval de timp. Lecția 5.3CS
mureină
Substanța din peretele celular al bacteriilor, numită și peptidoglican. Lecția 3.2
mutualism
Relație între două specii în care ambele câștigă. Lecția 6.7CS

N

natalitate
Numărul de indivizi născuți într-o populație într-un interval de timp. Lecția 5.3CS
Natura 2000
Rețeaua de arii protejate a Uniunii Europene, pentru habitatele și speciile rare la nivel european. Lecția 9.4
năpârlire
Lepădarea periodică a exoscheletului la artropode, urmată de formarea unuia nou, mai mare, care permite creșterea. Lecția 2.5CS
neuron
Celulă nervoasă, cu corp celular, dendrite și un axon, specializată în primirea și transmiterea semnalelor. Lecția 3.5
nivel de integrare
Treaptă de organizare a unui organism pluricelular: celulă, țesut, organ, sistem de organe, organism. Lecția 5.1
nucleoid
Regiunea din citoplasma unei procariote în care se află ADN-ul principal, fără membrană în jur. Lecția 3.2
nucleol
Zonă din nucleu în care se formează subunitățile ribozomilor. Lecția 3.3
nucleotid
Unitatea acizilor nucleici, formată dintr-o bază azotată, o pentoză și o grupare fosfat. Lecția 2.3

O

oase pneumatice
Oase goale pe dinăuntru, întărite cu punți subțiri, care ușurează corpul păsărilor. Lecția 8.6
observație
Constatare făcută direct, cu simțurile sau cu un instrument, despre un obiect sau un fenomen. Lecția 1.1
organ
Parte a corpului cu formă și loc anume, alcătuită din mai multe țesuturi, care îndeplinește una sau mai multe funcții. Lecția 5.1
organism unicelular
Organism alcătuit dintr-o singură celulă, care îndeplinește toate funcțiile vieții. Lecția 5.1
organit
Compartiment al celulei cu structură și rol precis, de obicei delimitat de membrană. Lecția 3.4
osculum
Deschiderea mare din partea de sus a corpului unui burete, prin care iese apa. Lecția 8.1
osmoză
Trecerea apei printr-o membrană semipermeabilă, din soluția mai diluată spre soluția mai concentrată. Lecția 4.2

P

parazit
Organism care trăiește pe sau în alt organism, se hrănește pe seama lui și îi face rău. Lecția 9.1
parazit intracelular obligatoriu
Agent care se poate înmulți numai în interiorul unei celule vii, folosind componentele ei. Lecția 3.1
parazitism
Relație în care un organism trăiește pe seama altuia, numit gazdă, și îi face rău. Lecția 6.7CS
patogen
Microorganism care produce o boală. Lecția 6.6CS
perete celular
Înveliș rigid din afara membranei, din celuloză la plante, chitină la fungi și mureină la bacterii. Lecția 3.3
perimetru
Ansamblul etapelor și elementelor incluse într-un calcul. Lecția 10.3
perișor absorbant
Prelungire a unei celule din epiderma rădăcinii, care mărește suprafața de absorbție a apei și a sărurilor minerale. Lecția 3.5
pipotă
Stomacul musculos al păsărilor, în care hrana este măcinată. Lecția 8.6
pistil
Organul femeiesc al florii, format din stigmat, stil și ovar. Lecția 7.4
placa ecuatorială
Planul de la mijlocul celulei în care se aliniază cromozomii în metafază. Lecția 4.5CS
plagiat
Preluarea ideilor, rezultatelor sau textului altcuiva fără a-l cita. Lecția 1.2
plasmidă
Moleculă mică și circulară de ADN, separată de ADN-ul principal, întâlnită mai ales la bacterii. Lecția 3.2
plasmoliză
Dezlipirea conținutului celulei vegetale de peretele celular, în mediu hipertonic, prin pierdere de apă. Lecția 4.2
plastide
Organite cu membrană dublă ale plantelor și algelor: cloroplaste, cromoplaste și leucoplaste. Lecția 3.4
ploaie acidă
Precipitații acidifiate de acizii formați în atmosferă din dioxid de sulf și oxizi de azot. Lecția 10.1
poikiloterme
Animale a căror temperatură a corpului se schimbă odată cu temperatura mediului. Lecția 8.5
polenizare
Transportul polenului de la organul bărbătesc la organul femeiesc. Lecția 7.3
polizaharidă
Glucidă formată din sute sau mii de monozaharide legate în lanț: amidon, glicogen, celuloză, chitină. Lecția 2.2
poluare
Introducerea în mediu a unor substanțe sau forme de energie care dăunează organismelor. Lecția 10.1
pompa de sodiu–potasiu
Proteină care scoate din celulă 3 Na⁺ și introduce 2 K⁺ pentru fiecare moleculă de ATP descompusă. Lecția 4.4CS
populație
Indivizii aceleiași specii care trăiesc în același loc, în aceeași perioadă, și se pot încrucișa între ei. Lecția 5.2
potențialul de încălzire globală
De câte ori este mai mare efectul de încălzire al emisiei a 1 kg dintr-un gaz decât al emisiei a 1 kg de CO2, adunat pe un interval ales, de obicei 100 de ani (GWP100). Lecția 10.5CS
potrivire indusă
Modelul în care enzima își schimbă puțin forma la legarea substratului și se strânge în jurul lui. Lecția 2.6CS
prădător de vârf
Prădător care nu are, ca adult, alți prădători naturali în ecosistemul său. Lecția 8.8CS
precizie
Cât de apropiate sunt între ele măsurătorile repetate ale aceleiași mărimi. Lecția 1.5CS
predicție
Rezultatul așteptat dacă ipoteza este corectă, scris de obicei sub forma „Dacă…, atunci…”. Lecția 1.1
preparat proaspăt
Material viu așezat într-o picătură de apă pe lamă și acoperit cu lamela, pentru observare imediată. Lecția 1.4
producător
Organism care face substanță organică din substanțe minerale și stă la baza lanțurilor trofice. Lecția 7.1
proglotă
Segment al corpului teniei, cu organe de reproducere; proglotele de la capăt sunt pline cu ouă. Lecția 8.2
protal
Plăcuța verde, mică, în formă de inimă, crescută din sporul ferigii, pe care se formează gameții. Lecția 7.2
proteine transportoare
Proteine din membrană care leagă o substanță, își schimbă forma și o eliberează de partea cealaltă. Lecția 4.4CS
proteine-canal
Proteine din membrană care formează un por prin care trece o anumită substanță. Lecția 4.4CS
protozoare
Grupă școlară de organisme eucariote unicelulare, de obicei heterotrofe. Lecția 6.3
pseudopode
Prelungiri temporare ale citoplasmei, cu care amiba se deplasează și își prinde hrana. Lecția 6.3
putregai alb
Descompunerea lemnului de către fungi care distrug lignina împreună cu celuloza. Lecția 6.8CS

R

radulă
Bandă cu dinți mici și tari din gura multor moluște, cu care acestea rad hrana. Lecția 8.3
raport suprafață–volum
Suprafața unei celule împărțită la volumul ei; scade când celula crește păstrându-și forma. Lecția 3.5
rata de reciclare
Procentul din deșeurile produse care este reciclat efectiv. Lecția 10.1
regenerare
Refacerea unei părți pierdute a corpului prin diviziunea celulelor din jurul rănii. Lecția 4.3
regn
Categoria de sub domeniu; la școală se folosesc șapte regnuri. Lecția 6.1
reintroducere
Eliberarea unei specii într-o regiune din care dispăruse. Lecția 9.4
releveu
Lista speciilor găsite pe o singură suprafață de probă, cu abundența fiecărei specii. Lecția 5.4CS
repetare
Reluarea experimentului, în mai multe vase sau grupuri separate, pentru a vedea dacă rezultatul se obține din nou. Lecția 1.2
replicarea ADN-ului
Copierea moleculelor de ADN, în faza S a interfazei. Lecția 4.5CS
resurse neregenerabile
Resurse care se refac foarte încet sau deloc, cum sunt combustibilii fosili și minereurile. Lecția 10.1
resurse regenerabile
Resurse care se refac într-un timp scurt, dacă nu sunt folosite mai repede decât se refac. Lecția 10.1
reticul endoplasmatic
Rețea de saci și canale delimitate de membrană; cel rugos are ribozomi și prelucrează proteine, cel neted face lipide. Lecția 3.4
rețea micorizică comună
Legătură formată când hifele aceluiași fung se asociază cu rădăcinile mai multor plante. Lecția 7.6CS
rețea trofică
Ansamblul lanțurilor trofice dintr-o biocenoză, legate între ele prin specii comune. Lecția 5.4CS
rezervația biosferei
Arie protejată recunoscută de UNESCO, cu zone strict protejate și zone în care localnicii își continuă activitățile. Lecția 9.4
rezervor
Organismul sau mediul în care un agent patogen trăiește și se înmulțește în mod obișnuit și din care ajunge la gazde noi. Lecția 9.2
rezistență la antibiotice
Proprietatea unor bacterii de a supraviețui și de a se înmulți în prezența unui antibiotic care omoară alte bacterii din aceeași specie. Lecția 6.6CS
rezoluție
Capacitatea unui instrument de a arăta ca separate două puncte foarte apropiate. Lecția 1.4
ribozom
Structură mică, fără membrană, în care aminoacizii sunt legați în proteine; există în toate celulele. Lecția 3.2
rizoizi
Filamente subțiri care fixează mușchiul de sol; nu sunt rădăcini. Lecția 7.2
rizosferă
Stratul subțire de sol din jurul rădăcinilor, influențat de rădăcină și bogat în microorganisme. Lecția 6.6CS

S

saci aerieni
Pungi cu aer legate de plămânii păsărilor, prin care aerul străbate plămânii într-un singur sens. Lecția 8.6
saprofit
Organism care se hrănește cu materie organică moartă și o descompune. Lecția 6.5
sămânță
Structură care conține un embrion, rezerve de hrană și un înveliș protector, formată din ovul după fecundație. Lecția 7.3
scenariu
Variantă calculată a unei activități, comparată cu situația de referință. Lecția 10.5CS
scolex
Capul teniei, cu ventuze și, la tenia porcului, cârlige, prin care se fixează de peretele intestinului. Lecția 8.2
semiparazit
Plantă care face fotosinteză, dar ia apa și sărurile minerale de la o altă plantă, ca vâscul. Lecția 7.5CS
servicii ecosistemice
Beneficiile pe care oamenii le primesc de la ecosisteme: hrană, polenizare, apă curată, sol fertil, reglarea climei. Lecția 9.3
sete
Peri scurți și tari de pe segmentele râmei, cu care se sprijină când se deplasează. Lecția 8.2
simbioză
Trai în comun, strâns și de durată, al unor organisme din specii diferite. Lecția 6.8CS
simetrie bilaterală
Așezarea părților corpului astfel încât un singur plan îl împarte în două jumătăți, stângă și dreaptă, ca în oglindă. Lecția 8.2
simetrie radiară
Așezarea părților corpului în jurul unui centru, astfel încât corpul se poate tăia în jumătăți asemănătoare după mai multe planuri. Lecția 8.1
sistem de organe
Grup de organe care îndeplinesc împreună o funcție mare a corpului; se mai numește aparat. Lecția 5.1
situație de referință
Ce s-ar fi întâmplat fără acțiunea evaluată; baza comparației. Lecția 10.3
situs activ
Zona enzimei în care se leagă substratul și are loc reacția. Lecția 2.6CS
smog
Amestec de poluanți (particule fine, oxizi de azot, ozon) care se adună în aerul orașelor. Lecția 10.1
soluție hipertonică
Soluție în care substanțele dizolvate care nu pot traversa membrana sunt mai concentrate decât în interiorul celulei; apa iese din celulă. Lecția 4.2
soluție hipotonică
Soluție în care substanțele dizolvate care nu pot traversa membrana sunt mai puțin concentrate decât în interiorul celulei; apa intră în celulă. Lecția 4.2
soluție izotonică
Soluție în care substanțele dizolvate care nu pot traversa membrana au aceeași concentrație ca în interiorul celulei; volumul celulei nu se schimbă. Lecția 4.2
solvent
Substanța în care se dizolvă alte substanțe; în organisme, solventul este apa. Lecția 2.1
sori
Grupuri de sporangi de pe fața inferioară a frunzelor de ferigă. Lecția 7.2
specie
Grup de indivizi asemănători care se pot încrucișa între ei și au urmași care se pot înmulți. Lecția 5.2
specie amenințată cu dispariția
Specie din categoriile IUCN în pericol critic (CR), în pericol (EN) sau vulnerabilă (VU). Lecția 9.3
specie endemică
Specie care trăiește numai într-un anumit loc, de exemplu într-un singur masiv muntos. Lecția 6.1
specie invazivă
Specie adusă dintr-o altă regiune, care se răspândește singură și dăunează speciilor locale, oamenilor sau culturilor. Lecția 7.5CS
specie pionieră
Specie care se instalează prima pe un teren fără sol, cum este roca goală, și pregătește locul pentru altele. Lecția 6.8CS
spor
Celulă mică de înmulțire a fungilor, din care poate crește un organism nou. Lecția 6.5
sporogon
Generația care produce spori la mușchi: un fir cu o capsulă, crescut pe planta verde. Lecția 7.2
stamină
Organul bărbătesc al florii, format din filament și anteră, în care se formează polenul. Lecția 7.4
stigmă
Pată roșie, sensibilă la lumină, a euglenei. Lecția 6.3
strămoș comun
Organismul din care descind două sau mai multe linii; pe arbore, punctul în care se despart ramurile. Lecția 6.1
structura pe vârste și pe sexe
Împărțirea indivizilor unei populații pe grupe de vârstă și pe sexe. Lecția 5.3CS
studiu observațional
Investigație care compară grupuri existente, fără ca cercetătorul să schimbe intenționat o variabilă. Lecția 1.5CS
sursă alimentară
Aliment care conține un nutrient în cantitate mare, de exemplu fasolea pentru proteine. Lecția 2.4
sursă de eroare
Cauză care poate face ca valoarea măsurată să difere de valoarea reală: instrumentul, metoda, observatorul sau numărul mic de probe. Lecția 1.3

T

tabel
Așezarea datelor pe rânduri și coloane, cu titlu, variabile și unități. Lecția 1.3
tal
Corpul algelor pluricelulare, fără rădăcină, tulpină și frunze adevărate. Lecția 6.4
taxon
Un grup concret de organisme așezat pe o treaptă a clasificării, de exemplu genul Dianthus. Lecția 6.1
teoria celulară
Teoria potrivit căreia toate organismele sunt alcătuite din celule, celula este unitatea de structură și funcție, iar orice celulă provine dintr-o celulă existentă. Lecția 3.1
teoria endosimbiotică
Teoria după care mitocondriile și cloroplastele provin din bacterii care au ajuns să trăiască în interiorul altei celule. Lecția 3.6CS
tifos exantematic
Boală produsă de o bacterie transmisă de păduchele de corp. Lecția 9.2
traducere (translație)
Asamblarea unei proteine la ribozom, după informația din ARN-ul mesager. Lecția 3.7CS
trahei
Tuburi ramificate prin care aerul ajunge direct la țesuturile insectelor. Lecția 8.4
transcripție
Copierea informației unei gene într-o moleculă de ARN (de exemplu, ARN mesager), în nucleu. Lecția 3.7CS
transport activ
Trecerea unei substanțe prin membrană împotriva gradientului de concentrație, cu o proteină-pompă și cu consum de energie. Lecția 4.4CS
transport pasiv
Trecerea unei substanțe prin membrană fără consum de energie din partea celulei, în sensul gradientului de concentrație. Lecția 4.1
triblastic
Animal al cărui corp se formează din trei foițe embrionare. Lecția 8.2
trigliceridă
Lipidă formată dintr-o moleculă de glicerol și trei acizi grași; este forma grăsimilor și uleiurilor. Lecția 2.2
tub polinic
Tub care crește din grăuntele de polen prin stil și duce gameții masculi până la ovul. Lecția 7.4
turgescență
Starea celulei vegetale pline cu apă, al cărei conținut apasă pe peretele celular. Lecția 4.2

Ț

țesut
Grup de celule asemănătoare ca formă și origine, împreună cu substanța dintre ele, care îndeplinesc aceeași funcție. Lecția 5.1

U

unitate de măsură
Mărimea de referință în care se exprimă o măsurătoare, de exemplu milimetrul sau gramul. Lecția 1.3

V

vacuolă
Sac delimitat de membrană care depozitează apă și substanțe; la celula vegetală matură este de obicei mare și centrală. Lecția 3.4
vacuolă digestivă
Vacuolă în care o celulă digeră particulele de hrană înghițite. Lecția 6.3
vacuolă pulsatilă
Vacuolă care adună apa în plus din celulă și o elimină ritmic. Lecția 6.3
valve
Cele două jumătăți ale cochiliei unei bivalve, legate printr-o balama. Lecția 8.3
variabila dependentă
Rezultatul măsurat, care poate depinde de variabila independentă. Lecția 1.2
variabila independentă
Factorul pe care cercetătorul îl schimbă intenționat într-un experiment. Lecția 1.2
variabile controlate
Factorii ținuți la fel în toate loturile, ca să nu influențeze rezultatul. Lecția 1.2
vector
Organism care transmite agentul unei boli de la o gazdă la alta, cum este țânțarul Anopheles pentru plasmodiu. Lecția 6.3
vertebrate
Animale cu schelet intern și coloană vertebrală formată din vertebre. Lecția 8.5
vezică înotătoare
Organ cu gaz al multor pești osoși, cu care aceștia își reglează plutirea. Lecția 8.5
virion
Particulă virală completă, alcătuită din acid nucleic și capsidă, uneori și dintr-un înveliș lipidic. Lecția 3.1
vitamine hidrosolubile
Vitamine care se dizolvă în apă și, în afară de câteva, ca vitamina B12, nu se depozitează în corp: vitaminele din grupul B și vitamina C. Lecția 2.1
vitamine liposolubile
Vitamine care se dizolvă în grăsimi și se absorb împreună cu ele: A, D, E și K. Lecția 2.1

X

xerofite
Plante adaptate la locuri uscate, cu cuticulă groasă, stomate adâncite, peri sau frunze reduse. Lecția 7.5CS
xilem
Țesut conducător care duce apa și sărurile minerale de la rădăcină spre frunze. Lecția 7.2

Z

Ziua Depășirii
Data din an după care consumul omenirii depășește ce pot reface ecosistemele Pământului în acel an. Lecția 10.3
zoonoză
Boală care trece de la animale la om, cum este turbarea. Lecția 9.2