Capitolul 10 · Omul și biosferaLecția 10.4CS
Ciclul carbonului și efectul de seră: cum îl schimbă activitățile omului
De ce scade dioxidul de carbon din aer în fiecare vară și crește la loc în fiecare iarnă, dar de la un an la altul tot urcă?
- Mărime
- de la 6 km la 12.742 km
- Nivel
- biosferă
- Timp
- din 1958 până azi
Înainte să citești: tu ce crezi?
La Mauna Loa, în 2025, media lunii mai a fost 430,51 ppm CO2. Ce s-a întâmplat până în septembrie?
Vezi răspunsul
A scăzut la 424,37 ppm, adică cu 6,14 ppm. Vara, pădurile, pajiștile și culturile din emisfera nordică absorb prin fotosinteză mai mult CO2 decât eliberează prin respirație și descompunere. Toamna și iarna, bilanțul se inversează și concentrația urcă din nou.
Dacă desenezi lună de lună concentrația de CO2 măsurată la Mauna Loa, curba nu urcă în linie dreaptă: face un zigzag. În 2025, media lunii mai a fost 430,51 ppm, iar a lunii septembrie, 424,37 ppm. Scăderea de vară este fotosinteza vegetației din emisfera nordică, iar urcarea de la un an la altul vine din carbonul scos din pământ și ars.
Carbonul stă în rezervoare și trece dintr-unul în altul
Ciclul carbonului este circuitul atomilor de carbon între atmosferă, organisme, sol, ocean și roci. Fiecare loc în care se află carbon este un rezervor, iar cantitatea de carbon mutată într-un an dintr-un rezervor în altul este un flux. Cantitățile se măsoară în miliarde de tone de carbon (Gt C), adică doar masa atomilor de carbon.
După IPCC, înainte de epoca industrială atmosfera conținea aproximativ 591 Gt C, iar până în 2019 omul a adăugat încă 279 Gt C. Vegetația conține aproximativ 450 Gt C, solurile 1.700, solurile înghețate permanent din regiunile reci 1.200, iar oceanul peste 38.000, cea mai mare parte în apele adânci. Rezervele cunoscute de cărbune, petrol și gaze naturale au aproximativ 930 Gt C. Cel mai mare rezervor sunt rocile, cu aproximativ 65.500 Gt C.
Fluxurile: fotosinteză, respirație, descompunere, ardere, dizolvare
Prin fotosinteză, plantele, algele și cianobacteriile leagă carbonul din CO2 în substanțe organice, folosind energia luminii. Prin respirație, plantele, animalele, fungii și multe microorganisme descompun substanțe organice și eliberează CO2. Descompunătorii, bacterii și fungi, fac același lucru cu resturile moarte. Arderea lemnului sau a combustibililor fosili eliberează și ea CO2. La suprafața oceanului, CO2 se dizolvă, iar peste 90% din carbonul din ocean se află sub formă de ioni bicarbonat.
Aceste schimburi alcătuiesc ciclul rapid: carbonul trece prin ele în zile, ani sau secole. Ciclul lent mută carbonul între roci, sol, ocean și atmosferă în 100–200 de milioane de ani, prin dizolvarea rocilor, depunerea carbonaților pe fundul mării și erupțiile vulcanice. Combustibilii fosili sunt resturi de organisme transformate în milioane de ani. Arderea lor mută acest carbon din ciclul lent în atmosferă în câteva generații.
Zigzagul anual: vegetația din nord absoarbe vara și eliberează iarna
Primăvara și vara, întinderile mari de uscat ale emisferei nordice înverzesc, iar fotosinteza scoate din aer mai mult CO2 decât adaugă respirația și descompunerea. Toamna și iarna, multe plante își pierd frunzele sau stau în repaus, descompunerea continuă, iar CO2 se adună din nou. La Mauna Loa, maximul anual cade de obicei în mai, iar minimul în septembrie–octombrie. În emisfera sudică, cu mai puțin uscat, ciclul este inversat.
Zigzagul arată că ciclul rapid este aproape echilibrat de la un an la altul. Creșterea de an cu an arată ce se adaugă din afara lui.

| Anul | Media anuală | Creștere pe an | Oscilația anuală medie |
|---|---|---|---|
| 1959 | 315,98 | 1959–1969: 0,86 | 1959–1968: 5,93 |
| 1969 | 324,62 | 1969–1979: 1,22 | 1969–1978: 6,14 |
| 1979 | 336,84 | 1979–1989: 1,64 | 1979–1988: 6,39 |
| 1989 | 353,20 | 1989–1999: 1,53 | 1989–1998: 6,45 |
| 1999 | 368,54 | 1999–2009: 1,91 | 1999–2008: 6,36 |
| 2009 | 387,64 | 2009–2019: 2,40 | 2009–2018: 6,81 |
| 2019 | 411,65 | 2019–2025: 2,62 | 2019–2025: 6,74 |
| 2025 | 427,35 | – | – |
Prima medie lunară: 315,71 ppm (martie 1958); ultima: 426,07 ppm (septembrie 2026). În 61 din cei 67 de ani întregi (1959–2025), cea mai mare medie lunară a fost în mai; în ceilalți, în aprilie (patru ani) sau în iunie (doi ani); cea mai mică, în septembrie (40 de ani) sau în octombrie (27 de ani). Oscilația medie pe 2016–2025, socotită față de dreapta fiecărui an: 5,06 ppm la Mauna Loa, 0,95 ppm la Polul Sud.
Măsurători și calcul. Fiecare punct este o medie lunară calculată din măsurători; câteva luni lipsă sunt completate de NOAA prin interpolare; mediile anuale sunt cele publicate de NOAA. Oscilația anuală (media lunii minus valoarea fără anotimpuri calculată de NOAA, cea mai mare minus cea mai mică într-un an), ritmurile pe deceniu și diferențele sunt calculate din ele. Date: NOAA Global Monitoring Laboratory (Xin Lan) și Scripps Institution of Oceanography (Ralph Keeling), fișierul lunar Mauna Loa din 9 octombrie 2026; măsurătorile din martie 1958 – aprilie 1974 sunt ale lui C. David Keeling (Scripps). Din cauza erupției vulcanului Mauna Loa, lunile decembrie 2022 – iulie 2023 sunt măsurate la Maunakea, la aproximativ 34 km nord (romburi; până pe 4 iulie 2023). Cercurile goale sunt luni completate de NOAA prin interpolare (una singură după 1974, decembrie 1975); pentru 1958–1974 fișierul nu spune ce luni au fost completate. Polul Sud: NOAA GML, măsurători continue in situ (Pétron et al., 2026, doi:10.15138/yaf1-bk21). Datele NOAA sunt puse liber la dispoziția publicului (seria de la Polul Sud: CC0 1.0, renunțare la drepturi); datele Scripps (1958–1974) au licența CC BY 4.0, cu mențiunea Scripps Institution of Oceanography, UC San Diego.
Efectul de seră natural și efectul de seră intensificat
Efectul de seră, descris în lecția despre climă, pornește de la radiația infraroșie emisă de solul și oceanul încălzite de Soare. Moleculele de CO2, CH4, N2O și vapori de apă absorb o parte din această radiație și o emit în toate direcțiile, inclusiv înapoi spre suprafață.
Când omul adaugă CO2 și alte gaze, o parte mai mare din radiația infraroșie este reținută, iar suprafața se încălzește până când planeta emite din nou spre spațiu cât primește de la Soare. Acesta este efectul de seră intensificat, cauza încălzirii actuale.
Bugetul de carbon: unde ajunge carbonul emis
Bugetul global de carbon compară carbonul emis de om cu locurile în care ajunge. După IPCC, în 2010–2019 omul a emis în medie 10,9 Gt C pe an: 9,4 din combustibili fosili și ciment și 1,6 din schimbarea folosinței terenurilor, mai ales defrișări. În fiecare an, 5,1 Gt C au rămas în atmosferă, 2,5 au fost preluate de ocean și 3,4 de vegetația și solurile de pe uscat.
Global Carbon Project estimează pentru 2026 emisii totale de 43,3 miliarde de tone de CO2, adică masa întregii molecule, cu tot cu oxigen. În 2016–2025, uscatul a preluat 22% din emisii, iar oceanul 27%. Restul de aproximativ jumătate s-a adunat în atmosferă.
Exemplu rezolvat
Bilanțul unui an mediu din 2010–2019
Intrări în atmosferă din activitățile omului: 9,4 + 1,6 = 11,0 Gt C; IPCC dă totalul 10,9 Gt C pe an, pentru că adună valorile înainte de rotunjire. Ieșiri din atmosferă: oceanul 2,5 și uscatul 3,4, în total 5,9 Gt C pe an.
Rămân în atmosferă 10,9 − 5,9 = 5,0 Gt C, aproape de creșterea măsurată de 5,1 Gt C. Diferența mică este ceea ce IPCC numește dezechilibrul bugetului, adică eroarea estimărilor.
Fracția rămasă în aer este 5,1 : 10,9 = 0,47, adică 47%. Masa CO2 corespunzătoare celor 5,1 Gt C este 5,1 × 44 : 12 = 18,7 miliarde de tone de CO2 pe an.
Carbonul nu a apărut și nu a dispărut: totalul planetei este același. S-a schimbat distribuția, iar rezervorul care a crescut, atmosfera, este cel care încălzește planeta.
În România
Cât carbon rețin pădurile
Inventarul gazelor cu efect de seră pe care România îl raportează Uniunii Europene are un sector pentru pădure și folosința terenurilor. Potrivit Eurostat, în 2024 terenurile cu pădure au preluat din atmosferă 24,55 milioane de tone de CO2 echivalent, mai mult decât în 2022 (22,82) și în 2023 (24,05). Tot sectorul a preluat 31,01 milioane de tone.
Pentru comparație, emisiile României fără acest sector au fost 95,59 milioane de tone de CO2 echivalent în 2024. Pădurile au compensat deci cam un sfert din ele. Dacă aproape toată valoarea pădurii este CO2, carbonul preluat în 2024 este 24,55 × 12 : 44 ≈ 6,7 milioane de tone de carbon. Rezervorul rămâne plin doar cât timp pădurea crește cel puțin cât pierde prin tăiere sau incendii.
Pe scurt
- Ciclul carbonului mută carbonul între rezervoare (atmosferă, vegetație, sol, ocean, roci, combustibili fosili) prin fluxuri: fotosinteză, respirație, descompunere, ardere, dizolvare în ocean.
- Ciclul rapid durează zile, ani sau secole; ciclul lent, prin roci, durează 100–200 de milioane de ani, iar arderea combustibililor fosili scurtcircuitează ciclul lent.
- Zigzagul anual al CO2 la Mauna Loa (în 2025, de la 430,51 ppm în mai la 424,37 ppm în septembrie) vine din fotosinteza de vară și descompunerea de iarnă a vegetației din emisfera nordică.
- Efectul de seră intensificat apare când gazele adăugate de om rețin mai multă radiație infraroșie emisă de suprafața Pământului.
- În 2010–2019, din cele 10,9 Gt C emise pe an de om, 5,1 au rămas în atmosferă, 2,5 au ajuns în ocean și 3,4 pe uscat.
Greșeli frecvente
GreșitPlantele doar absorb CO2, nu îl eliberează niciodată.
CorectPlantele respiră zi și noapte și eliberează CO2. Vara, fotosinteza este mai mare decât respirația, de aceea bilanțul lor este o absorbție.
GreșitCarbonul fosil ars se transformă repede la loc în cărbune și petrol.
CorectCombustibilii fosili s-au format în milioane de ani. Carbonul ars ajunge în atmosferă, ocean și vegetație și nu se întoarce în zăcăminte pe scara de timp a vieții omului.
GreșitDacă totalul de carbon al planetei este constant, emisiile nu pot schimba clima.
CorectTotalul este constant, dar distribuția se schimbă. Carbonul mutat din zăcăminte în atmosferă mărește efectul de seră.
Verifică-te
7 întrebări. La primele 6 vezi pe loc explicația și paragraful din lecție care o susține; la cele cu răspuns scris compari cu un răspuns bun.
De ce scade concentrația de CO2 la Mauna Loa între mai și septembrie?
Răspuns
c) Vegetația din emisfera nordică absoarbe prin fotosinteză mai mult CO2 decât se eliberează. Ciclul urmărește anotimpurile vegetației de pe marile întinderi de uscat din nord. Emisiile din combustibili continuă tot anul.
Care rezervor conține cel mai mult carbon?
Răspuns
c) Rocile. Rocile au aproximativ 65.500 Gt C; oceanul, peste 38.000; atmosfera, sub 1.000.
Pentru fiecare proces, alege ciclul din care face parte.
Răspuns
Ciclul rapid: Fotosinteza unui stejar; Respirația unei vaci; Descompunerea frunzelor căzute.
Ciclul lent: Dizolvarea rocilor de către apa de ploaie; Depunerea carbonaților pe fundul mării; Erupțiile vulcanice.
Procesele organismelor mută carbonul în zile sau ani; rocile, sedimentele și vulcanii îl mută în 100–200 de milioane de ani.
Ce face un gaz cu efect de seră?
Răspuns
b) Absoarbe radiația infraroșie emisă de suprafață și o emite și înapoi spre ea. Lumina trece; radiația infraroșie emisă de sol este cea reținută în parte.
În 2010–2019, omul a emis 10,9 Gt C pe an, iar în atmosferă au rămas 5,1 Gt C pe an. Ce procent din emisii a rămas în atmosferă? Rotunjește la număr întreg.
%Răspuns
47 %. 5,1 : 10,9 = 0,468, adică aproximativ 47%. Restul a fost preluat de ocean și de uscat.
La Mauna Loa, în 2025, media lunii mai a fost 430,51 ppm, iar a lunii septembrie 424,37 ppm. Cu câți ppm a scăzut concentrația?
ppmRăspuns
6,14 ppm. 430,51 − 424,37 = 6,14 ppm, scăderea produsă de fotosinteza de vară din emisfera nordică.
O pădure din Carpați este tăiată ras, iar lemnul este ars pentru încălzire. Urmărește carbonul din lemn și explică ce se schimbă în bugetul de carbon, pe termen scurt și pe termen lung.
Un răspuns bun
Prin ardere, carbonul din lemn devine CO2 și trece rapid în atmosferă, iar pădurea nu mai absoarbe carbon prin fotosinteză. O parte din acest CO2 este preluată în timp de ocean și de alte ecosisteme. Dacă pe loc crește o pădure nouă, ea leagă din nou carbon, dar îi trebuie zeci de ani ca să ajungă la stocul celei vechi; dacă terenul este folosit altfel, pădurea nu mai reface acel stoc de carbon.
Un răspuns complet numește arderea și fotosinteza ca fluxuri, compară viteza pierderii cu viteza refacerii și spune ce rezervoare câștigă și ce rezervoare pierd.
Termeni
- ciclul carbonului
- Circuitul atomilor de carbon între atmosferă, organisme, sol, ocean și roci.
- rezervor
- Loc în care este stocat carbon, de exemplu atmosfera, oceanul sau solul.
- flux
- Cantitatea de carbon mutată într-un anumit timp dintr-un rezervor în altul.
- ciclul rapid
- Schimburile de carbon dintre atmosferă, organisme, sol și apele de suprafață, care durează zile, ani sau secole.
- ciclul lent
- Mutarea carbonului prin roci, sedimente și vulcani, în 100–200 de milioane de ani.
- efectul de seră intensificat
- Creșterea efectului de seră produsă de gazele adăugate în atmosferă de activitățile omului.
- bugetul global de carbon
- Bilanțul dintre carbonul emis de om și cel rămas în atmosferă, preluat de ocean și preluat de uscat.
Surse și legătura cu programa
- NOAA Global Monitoring Laboratory – Mauna Loa CO2 monthly mean data (date consultate pe 16 noiembrie 2026) – medii lunare 2025: mai 430,51 ppm, septembrie 424,37 ppm; maximul anual de obicei în mai, minimul în septembrie–octombrie (în 2024, maximul a fost în iunie)
- NOAA Global Monitoring Laboratory – Carbon Cycle Science Toolkit – ciclul sezonier clar al CO2, produs de fotosinteza din sezonul de vegetație; schimburile sezoniere dintre biosfera terestră și atmosferă
- Scripps Institution of Oceanography – Annual carbon dioxide peak passes another milestone (5 iunie 2025) – maximul din mai, scăderea în sezonul de vegetație și creșterea toamna; ciclu inversat în emisfera sudică
- NASA Earth Observatory – The Carbon Cycle – marile întinderi de uscat din emisfera nordică extrag carbon primăvara și vara; ciclul lent de 100–200 de milioane de ani; aproximativ 65.500 de miliarde de tone de carbon în roci; vulcanii
- OpenStax – Biology 2e, 46.3 Biogeochemical Cycles – rezervoarele de carbon; peste 90% din carbonul oceanic ca bicarbonat; combustibilii fosili se formează în milioane de ani; arderea de către om
- IPCC AR6 WGI (2021) – Chapter 5, Figure 5.12 și Table 5.1 – stocuri (atmosfera 591 + 279, vegetația 450, solurile 1.700, permafrost 1.200, ocean 900 + 37.100, rezerve fosile 580 + 230 + 118 Gt C); bugetul 2010–2019: 9,4 + 1,6, total 10,9; atmosferă 5,1, ocean 2,5, uscat 3,4 Gt C pe an
- NASA Science – What is the greenhouse effect? – media de 15 °C datorată efectului de seră natural; gazele cu efect de seră
- Global Carbon Project – Fossil CO2 emissions decrease in 2026 (Global Carbon Budget 2026) – emisii totale proiectate pentru 2026: 43,3 miliarde de tone de CO2 (38,2 fosile)
- Global Carbon Project – Key messages, Global Carbon Budget 2026 – în 2016–2025, uscatul a preluat 22% și oceanul 27% din emisiile antropice (49% în total)
- Eurostat – Greenhouse gas emissions by source sector (env_air_gge), actualizat 2 iunie 2026 – România: terenuri cu pădure −22,82 (2022), −24,05 (2023), −24,55 (2024) Mt CO2e; LULUCF −31,01 Mt (2024); total fără LULUCF 95,59 Mt CO2e (2024)
- OpenStax – Microbiology, 8.4 Fermentation – multe celule nu pot respira; unele procariote, de exemplu Streptococcus, sunt permanent incapabile de respirație și folosesc fermentația
Din programă: „Influența activităților antropice asupra ciclului natural al carbonului. Amprenta de carbon. Efectul de seră” (curriculum de specialitate, Științe ale naturii). Competențe specifice urmărite: 2.1, 2.2, 4.1.